George Finiş: Strigă Ştefan de la Putna | Dragusanul.ro

George Finiş: Strigă Ştefan de la Putna

Un nou album folcloric, „Strigă Ştefan de la Putna” – „texte şi muzică: George Finiş / Orchestraţie: Viorel Leancă”, se încadrează onest şi cu verticalitate în peisagistica muzicală centenaristică bucovineană. Dezgustat de ipocrizia de tipul „le-am adunat din satul meu natal”, care ascunde contrafaceri muzicale cu versificări anoste confecţionate de o ţaţă din Botoşani, George Finiş îşi asumă atitudinile artistice faţă de propria noastră spiritualitate, printr-un demers care se vrea şi patriotic, şi închinător la rarele noastre epoci de măreţie istorică. El ştie şi are şi puterea de a recunoaşte că muzica pe care o numim populară este, în cea mai mare parte, creaţie de autor cunoscut, foarte puţine fiind cioburile de horiri ancestrale, prin care mai răzbat ecouri din datul iniţial al ceremoniilor totemice.

Personalitate interpretativă bine conturată şi individualizată, George Finiş izbuteşte, şi de data aceasta, să ne propună o muzică frumoasă, cu mesaje îndelung şi bine chibzuite, preluând motive îndătinate sau propunând altele noi, în spirit românesc tradiţional, care îi este destul de bine cunoscut. E un alean spre istoricitate în muzica lui George Finiş („Strigă Ştefan de la Putna”, „România Mare”, „Să păstrăm zestrea Unirii”), dar şi o discretă vălurire spre Barbu Lăutarul şi Grigori Vindereu („Mititica me'”, „În crâşmă la Mărioara”, „S-o scumpit ziua de coasă”), dar fără tentative decise de aflare a rădăcinilor reale. Respectându-i onestitatea, salut noua apariţie discografică a lui George Finiş şi pentru faptul că înseamnă un altceva, în melosul contemporan. Mai mult decât mă aşteptam, mai puţin decât mi-aş fi dorit.

Datorită unor pasionaţi ca Sulzer, Mikuli, Porumbescu, Şotropa şi Voievidca, Bucovina a îngropat în uitare peste 3.000 de partituri cu cântecele ei veşnic vii. Din nefericire, mai nimeni nu le aude respiraţia pe sub colbul frunzelor mereu îngălbenite, prezentul inventându-şi propriile lui fantezii, chestie care se întâmplă doar atunci când nu mai există şi un viitor.


Comments are closed