George Enescu, "un copil artist", la 11 ani | Dragusanul.ro

George Enescu, „un copil artist”, la 11 ani

GAZETA BUCOVINEI, 7/19 August 1892

GAZETA BUCOVINEI, 7/19 August 1892

*

Ştiu o mulţime de poveşti despre artiştii români, care s-au şcolit la Viena, ştiu şi despre somităţi artistice vieneze, precum Iosif  Hellmesberger-junior (seniorul fusese, indirect, mentorul lui Goian), care a venit să cânte în Bucovina din respect pentru George Enescu (bucovinean prin mamă şi pe jumătate bucovinean prin tată), dar tot am amânat să le public. Acum, însă, când „Zicălaşii” din Suceava, fascinaţi de repertoriul de muzică veche, care l-a determinat pe Enescu să scrie „Rapsodiile”, repetă şi „Pasăre galbenă” (melodia culeasă de Mikuli, cu care Enescu începe „Rapsodia a II-a”), mi s-a făcut dor de Enescu, aşa că plec să-l reîntâlnesc, la doar 11 anişori, în rarele pagini mărturisitoare ale Bucovinei:

*

„Puţini vor fi auzit de George Enescu, artist al căruia talent este mândria Românilor iubitori de artă. El se născu în 7/19 august 1881, aşadar împlineşte astăzi unsprezece ani. Vreau şi eu să serbez, din depărtare, această aniversare, publicând câteva rânduri în „Gazeta Bucovinei”, ca să cunoască şi compatrioţii mei de aici pe micul virtuos.

George Enescu văzu ziua în Liveni-Vârnav, comuna Cordareni, judeţul Dorohoi. Părinţii săi, proprietari mari şi înşişi agronomi, iubiţi şi respectaţi de toţi vecinii şi cunoscuţii lor, fură privilegiaţi cu copii artişti. O fetiţă, pe care din nefericire o pierdură în etate de opt ani, poseda deja atunci un talent extraordinar pentru pictură; dovadă sunt desenele rămase de la biata copilă, pe care duioasa mumă le păstrează şi azi ca preţioase relicve. Consolare din abundenţă le-a dat bunul Dumnezeu în fiul lor George, care deja, la vârsta de patru ani, executa de minune pe vioară şi fără să aibă vreo noţiune de studiu muzical, orice bucată, pe care ar fi auzit-o numai o dată. La vârstă de şase ani, tatăl său îl dăduse la Iaşi, şi domnul Caudella, directorul Conservatorului de aci, surprins de capacitatea muzicală a tânărului copil, îl  sfătui să plece la Viena şi acolo să-l confieze domnului director Iosif  Hellmesberger-junior.

Acesta l-a primit cu multă bucurie în conservator, cu dispensă de vârstă, unde, în timp de şase luni, a terminat cei dintâi doi ani ai cursului. Astăzi a finit reperto­riul întreg pentru violină şi, totuşi, urmează al şesele an de conservator. El este instalat, cu pensiune şi instrucţiune, în fine, cu totul la domnul director Hellmesberger, care, mândru de elevul său, îl numeşte cu fală „Mein Paganini”.

Primul său debut în public a fost la con­certul Conservatorului, în 26 ianuarie a.c. (1892 – n.n.), unde a avut un succes strălucit înaintea publicului şi îndeosebi a lumii muzicale alese din Viena. Pă­rinţii săi au asistat la acest concert şi se poate imagina fericirea lor; căci cel mai perfect între toţi diletanţii a fost copilaşul lor.

Abia în etate de zece ani, plin de viaţă şi sănătate, voinicelul băiet execută, pe vioară, Fantasia lui Sarasati din „Faust”. Siguranţa cu care biruieşte toate greutăţile tehnice, sentimentul în executare, o imensă inteligenţă muzicală, toate probează un adevărat copil minune, aşa precum îl numesc Vienezii „Ein Wunderkind”. Deşi pieptişorul său încă nu poartă nici o decoraţie, totuşi publicul admirator l-a acoperit cu lauri şi fiecare critic îşi află o bucurie, menţionându-l în foile sale. De exemplu, foia ilustrată „Wiener Extrablatt”, din 6 Faur a. c., a reprodus fotografia lui George Enescu, întovărăşind-o cu cele mai frumoase elogii.

Asemene „Sonn und Montags Zeitung”, vorbind despre dânsul, spune că producţiunile sale au fost frenetic aclamate şi aplaudarea publicului a durat peste cinci minute; însă micul artist n-a mai apărut, cu toate „bravo!… bravissimo”-urile! „Sperăm, însă, că îl vom vedea şi auzi în viitor”.

Iată cum se exprimă „Frem­denblatt din 5 l’aur a. c.: „La concertul ele­vilor din Conservator, a cântat deosebit frumos pe vioră Românul George Enescu, un copil de vreo zece ani, elevul profesorului I. Hellmesberger, Fantasia lui Sarasati din Faust, cu acompaniament de orchestră. Toate greutăţile le-a învins cu uşurinţă şi a fost recompensat cu un aplaus nesfârşit”.

La al doilea concert, din 13 Aprilie 1892, artistul nostru a fost invitat de către „Wiener Männer Gesangverein“ să cânte în sala cea mare a Conservatorului. Aici, el a uimit pe cele aproape 2.500 persoane prezente.

„Neue freie Presse“ din 15 April 1892 scrie: „La al doilea concert pe care l-a dat „Männer Gesangverein“, a făcut mare senzaţie debutul tânărului conservatorist George Enescu, care a exe­cutat, cu admirabilă bravură, fantasia „Vieux temps”. Acest desăvârşit talentat violonist, cu timpul, va fi, desigur, primul în felul său.

„Deutsche Zeitung“ din 15 April 1892 a citat pe doamna Gisela Körner şi pe George Enescu ca Eroii seratei, adăugând că tânărul Român pro­mite un măreţ viitor artistic.

*

Un omagiu bucovinean lui George Enescu, în ziua în care împlina 11 ani

Un omagiu bucovinean lui George Enescu, în ziua în care împlina 11 ani

*

„Die Presse“ din 15 April 1892 scrie că trebuie să acorde cel dintâi elogiu tânărului solist G. Enescu, care a fost necontenit întrerupt prin aplauze şi forţat să apară de nenumărate ori, întovărăşit de profesorul său I. Hellmesberger, pentru a mulţumi publicului admirator.

La al treilea concert a fost invitat de „Berliner Liedertafel” să înlocuiască pe Concert-meister- ul Fritz Struss, care s-a îmbolnăvit momentan, şi atunci a excelat copilul artist, şi Berlinezii i-an trimis o adresă de mulţumită foarte măgulitoare.

Criticile le aflăm in ziare de primul rang, şi anume „Nene Freie Presse”, din 23 April a. c., scrie: „Tânărul Enescu a ocupat podiumull în locul artistului Berlinez bolnav, şi a entuziasmat lumea prin sârguinţa şi exactitatea producţiunii sale”. Asemenea menţionează şi „Wiener Zeitung: „Berliner Liedertafel în Viena s-a ţi­nut sub protectoratul ambasadorului german, prin­ţul Reuss. Extraordinar talentatul tânâr violo­nist Enescu, un elev al profesorului Hellmesberger, a executat, cu o bravură demnă de mirare, un minunat „Capriccio”, pentru care a primit cele mai mari aplauze”.

„Illustriertes Wiener Extrablatt” reînnoieşte laudele sale, în 23 Aprilie a. c., zicând că partea cea mai mare de onoare a seratei muzicale berlineze se cuvine tânărului violonist George Enescu. „Fremdenblatt”scrie, în 22 Aprilie a. c.: „Cântăreţii din Berlin au dat o serată muzicală în Viena, unde G. Enescu a înlocuit pe Concert-meister-ul Fritz Struss, care s-a îmbolnăvit subit. Tânărul virtuos ne-a încântat pe toţi, executând, cu admirabilă perfecţiune, o bucată de mare efect, pentru care a cules vii aplauze.

Fenomene de felul lui Enescu nu sunt rar de întâlnit între Români; dar cele mai multe talente rămân necunoscute, ascunse ca mărgări­tarele în adâncul mării. Felicităm, dar, pe înţeleptul părinte, ce şi-a înţeles misiunea şi, îndeplinind-o, a fost atât de larg recompensat.

Ro­mânia artistică îşi îndreaptă deja ochii spre vii­torul său luceafăr. Deie Domnul ca George Enescu să ridice Musa română la cel mai înalt nivel. El va recompensa naţiunea pentru toţi ceilalţi corifei compatrioţi ai noştri, care s-au urcat pe podiumuri străine, precum renumita Darcles, cântăreaţă la „Grand Opera” din Paris, Gabrielli – în Milano, Teodorini – în Portugalia, tragediana Bârsescu – în Germania, artista Kola (Domnişoara Costin, din Bucovina) – în Viena, şi mulţi alţii, al căror nume deabia mai este cunoscut. Să dorim ca George Enescu să strălucească în tot universul, dar focarul să-i fie naţia şi patria română, şi, Parisul, care, până acum, admiră numai o simplă muzică de lăutari români, să se închine, împreună cu toată lumea, la viitorul nostru  Paganini!

 

Comăreşti, în 7/19 August 1892.

Sofia Ştefanovici”.


Comments are closed