Gabriela Teişanu, o poveste a biruinţelor

*

E un fel de Vitoria Lipan a vremii noastre, care îşi apără, cu neostenit curaj, adevărurile în care crede şi pe care le durează. Cântă frumos, slobozindu-şi aleanurile şi nostalgiile mai ales în doine şi în romanţe populare, înfruntând potrivniciile arendaşilor culturali ai timpului nostru. Scrie o proză suculentă, plină de scapăr şi de lirism ponderat, întru reînvierea vremurilor şi a frumuseţii. O suspectez că, în secret, cochetează şi cu poezia, pentru că, altfel, nu se explică de ce doar în vâlvătaia trăirilor culturale se simte cu adevărat fericită.

*

Dar, mai presus de tot şi de toate, este mama tinerei actriţe Maria Teişanu şi a tânărului muzician Alexandru “Teiu” Teişanu, adică are ursirea descifrată de Anton Achiţei, într-un insolit poem: de a scrie în cartea timpului şi cu mâinile copiilor ei. Este un om împlinit, în ciuda faptului că încă mai freamătă de căutări. Se numeşte Gabriela Teişanu, fiind, în fapt, o poveste a biruinţelor.

*

La mulţi ani, Gabriela Teişanu, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Iar urarea împlinită să fie!