"Fraţi-looor, să luăm amin-teee!" | Dragusanul.ro

„Fraţi-looor, să luăm amin-teee!”

Lume multă, sosită pe rând; mulţi, mulţi scriitori şi publicişti, doar câţiva pictor, delegaţi ai autorităţilor, care au de făcut găluşte, pentru creştinismul de duminică şi nu vor să rişte toxiinfecţii intelectuale, pe care să le răspândească epidemic în masă. Rolul sfinţiilor lor judeţene în cultură este doar de a aproba bugete, milostivindu-se, uneori, de închinăciunilor bieţilor creatori. Iar la un eveniment precum cel de astăzi, trimit câte o fătucă mai isteaţă, precum cea trimisă de Ion Lungu. Isteaţă relativ, dar fără pospai de cultură, chiar dacă a citit şi răscitit prefaţa albumului de artă „Elena Greculesi” (eu nu aş fi pus, pe copertă 1928-2016, pentru că Elena Greculesi ne va supravieţui tuturora). În timpul sosirii prietenilor şi de astăzi ai Elenei Greculesi a venit şi colegul meu Tiberiu Cosovan, prilej de a discuta de albumul de memorie, pe care m-a rugat să i-l lucrez.

M-am bucurat teribil să întâlnesc personalităţi ale culturii sucevene, precum Ion Paranici, Elena Cuşnir, Ileana Paranici, Ion Nedelea, Alexandru Toma, Ioan Ieţcu, Mihai Vicol, care au venit pentru a o regăsi pe Elena Greculesi, şi nu doar din solidaritate cu admirabila Lucia Puşcaşu. Fotografiile care vor urma vor fi însoţite de explicaţii, apoi voi vorbi şi despre ce am auzit, voi explica şi titlul, deşi, pe tot parcursul lansării albumului, am trăit ciudata impresie că Elena Greculesi lipseşte cu desăvârşire, că refuză să participe la eveniment, din anume pricini, deşi îndrăznesc să cred că în fiecare noapte poposeşte în casa Luciei Puşcaşu, pentru a trăi şi visa împreună.

Lucia Puşcaşu

Lucia Puşcaşu şi Sorin Filip – cel mai bun manager din istoria Centrului Cultural „Bucovina”

Ion Nedelea – pe sufletul domniei sale s-a durat cultura suceveană

Gabriel Cărăbuş şi Alexandru Toma – un personaj istoric al Sucevei

Delegata lui Ion Lungu, Mihai Vicol şi Ioan Ieţcu

Daniela Micuţaru, iar în cadrul uşii, Alice Niculică

Manifestarea a fost lansată de domnişoara Dana Creangă, care a cântat la chitară două piese clasice, inclusiv un preludiu de Bach: dexteritate, exerciţiu, excelentă respectare a determinărilor diez-bemol. A încântat publicul, care preţuieşte virtuozitatea, fără să sesizeze când există şi trăire sau nu. Mie mi-a plăcut, deşi am tras o concluzie lăuntrică, atunci când, imediat după scurtul ei concert, au scos-o precipitaţi afară şi duşi au fost. Puţin le pasă lor de memoria Elenei Greculesi, iar dacă-şi vor creşte aşa talentata fată, tare mă tem că nu-şi vor vedea niciodată visurile împlinite. Dacă nu exişti într-o diversitate creatoare, niciodată nu vei ajunge creator.

Dana Creangă

Publicul, răbdător şi interesat, avea să fie numai ochi şi urechi la cele spuse de Gabriel Cărăbuş – moderatorul manifestării şi Director al Muzeului Bucovinei „I. G. Sbiera” – şi Doina Cernica – ziarist de cultură, publicist şi prozator, dar şi cea mai apropiată prietenă a pictorului Elena Greculesi, cu care a întreţinut şi o vastă corespondenţă. Ştiam ce urma să spună Doina Cernica, dar tot am ascultat-o cu atenţie. Pentru că merită.

Daniela Micuţaru, Vasile Anghel Siminiuc, Raluca Giurcă

Medicul Cristina David

Cristina David – cumătra mea, pe care nu am mai văzut-o de ceva vreme

Delegata primarului Ion Lungu

Doina Cernica

Apoi i s-a dat cuvântul unei somităţi universitare, domnul doctor în istoria artelor Marian Constantin; aşa se întâmplă de multă vreme – când nu ai talent pentru arta plastică, te faci critic şi istorie de artă. Cetăţeanul ştiinţific nu mi-a plăcut, pentru că este de o platitudine puerilă (cică Nimicnicia Sa nici nu auzise de Elena Greculesi, până ce nu l-a sunat Lucia Puşcaşu), preţios şi plin de sine. Hait, mi-am zis, ăsta a venit să ne lumineze, pe noi, cocoţaţii prin copaci!

Marian Constantin, exegetul fără nume, doar cu prenume

Nimicnicia Sa Marian Constantin

Ăsta, preţiosul cu două prenume, dar fără nume, m-a făcut să plec, aşa că nu am mai ascultat-o nici pe Lucia Puşcaşu, nici pe ceilalţi probabili vorbitori care avea ce vorbi (dr. Ioan Ieţcu, Alexandru Toma şi Mihai Vicol).

Afară, se făcuse soare, iar din toate moscheile ortodoxe ale Sucevei se revărsau, prin difuzoare puternice, cântări bizantine. Printre ele, aud o voce de popă, care nu conteneşte să se stropşească la „robii lui Dumnezeu”, cântând silabisit: „Fraţi-loor, să luăm amin-teee!”. Aha, îmi zic, e începutul tuturor epistolelor Sfântului Pavel (cea care urma era „Către corinthieni”, dar nu am mai ascultat-o). Deasupra, soarele se bucura, dar nu ştiu din ce cauză sau pricină.

*


Comments are closed