Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina (X) | Dragusanul.ro

Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina (X)

Putna, gaterul – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

Ștefan GÂRBU: MONOGRAFIA

FONDULUI BISERICESC ORTODOX ROMÂN DIN BUCOVINA

 

 

CAPITOLUL X

Exploatarea în regie proprie a fabricelor de cherestea

 

1). Înfiinţarea Regiei

 

Cum am arătat şi în capitolul precedent pierderile de sute de milioane ce a îndurat Fondul din exploatarea prin sistemul antreprizei cu contracte de lungă durată au determinat factorii de conducere să schimbe acest sistem de exploatare.

Din faptul că ad-ţia  Fondului era deja înzestrată cu tot utilajul necesar exploatărilor în regie proprie şi din dorinţa latentă de emancipare şi naţionalizarea industriei forestiere, ideea regiei proprii se impune cu intensitate.

În toamna anului 1928, cu ocazia expirării contractelor de exploatare cu firma „Bucovina” Adunarea Eparhială a votat adoptarea sistemului de exploatare a tăierilor principale în regie proprie precum şi debitarea materialului exploatat, de asemenea în regie proprie de către fond pe fabricile sale de cherestea proprii.

 

Această moţiune s-a adus întocmai la îndeplinire şi în consecinţă încă în anul 1928 s-a înfiinţat la ad-ţia Fondului un serviciu nou, numit „Regia fabricelor de cherestea”.

Pe măsura expirării contractelor cu firmele mari, ad-ţia Fondului  a preluat fabricele sale în conformitate cu condiţiunile contractuale şi după unele adaptări şi reparaţiuni le-a pus în funcţiune pe următoarele date şi anume:

 

a). La 16 Martie 1929 fabrica din Voivodeasa

b). La 12 August 1929 fabric adin Falcău

c). La 2 septembrie 1929 fabrica din Moldoviţa

d). La 20 Martie 1930 fabrica din Gura Humorului

e). La 22 Iunie 1931 fabrica din Frasin.

 

Fabrica de cherestea a Fondului din Putna s-a decis a fi exploatată în asociaţie cu Soc. Putna forestieră cu participare de 50%. Cu privire la fabricele de cherestea mai mici – cu câte 2-3 gatere – ce le deţine Fondul în Brodina şi Straja fiind ele de mai mică importanţă au remas în exploatare tot prin arendare către antreprenori ce se aprovizionează cu lemn din pădurile Fondului, iar fabrica de cherestea din Slătioara, s-a decis a fi exploatată în regia ocolului silvic Stulpicani prin ţărani.

Pe de altă parte, pe lângă fabricele de cherestea enumerate sub a-e, Fondul a arendat în anul 1931 încă două fabrici de cherestea pentru a fi exploatate în regie proprie, şi anume una în Seletin dela firma „Infor” cu 6 gatere pentru o mai bună valorificare a posibilităţii din acel ocol, şi una în ocolul silvic Vatra Dornei cu 4 gatere, dela firma Moldova pentru valorificarea raţională a posibilităţii din ocoalele silvice din valea Bistriţei. Prima fabrică a fost pusă de Fond în funcţiune pe ziua de 20 ianuarie 1931, iar a doua în ziua de 19 februarie 1931.

 

Fabricele enumerate sub a – e, la data preluării s-au găsit în stare rea, deoarece firmele arendate câţiva ani înainte de predarea lor către Fond – nefiind sigure de eventuala prelungire a contractelor de exploatare – au omis să facă lucrările de întreţinere strict necesare. De aceea Fondul a fost necesitat să cheltuiască cu repararea şi aducerea lor în stare normală de funcţiune suma de 4.096.895 lei.

Fabrica de cherestea din Gura Humorului susamintită sub d – a fost complet refăcută din temelie, în locul vechei fabrici distrusă de incendiu. Instalaţia fabricei a fost refăcută cu maşinile demontate dela fabrica Fondului din Bivolărie de lângă Rădăuţi, complectate cu obiecte noui. Instalaţia complectă a costat 7.412.605 lei.

Cheltuielile totale pentru punerea în funcţiune a fabricelor Fondului au fost deci de 11.509.500 lei.

 

Putna, mocăniţa – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

 

2). Descrierea fabricelor de cherestea ale Fondului

 

a). Fabrica de cherestea din Falcău

 

Este cea mai mare şi modernă fabrică a Fondului şi totodată din întreaga Bucovină. Situată la linia căii ferate normale locale Dorneşti – Seletin lângă gara Falcău pe valea Sucevii, gravitează spre locul ei de aşezare cca. 18.000 hectare pădure din ocoalele silvice Brodina, Falcău şi Straja, astfel că este asigurată aprovizionarea ei permanentă cu lemn rotund.

Ea a fost construită în anul 1868 de firma „Horst şi PfanenKuche” şi a trecut apoi în exploatarea „Societăţii pentru exploatarea produselor pădurii şi ale solului, apoi în anul 1876 asupra firmei „Ph. şi Ch. Goetz & Comp.” care o deţinu până-n anul 1898 când a fost arendată firmei „Valerian baron de Kapri şi Iacob Hecht” pentru durata de 10 ani iar după expirarea acestui contract firma „Dr. Nicu Blându & Comp.” a preluat fabrica dela Fond în baza unui contract pe 9 ani (1/9/1909 – 31/XII/1917) dar încă în toamna anului 1911 firma „Bucovina” a arendat această fabrică pe baza unui nou contract pe 10 ani care însă din cauza întreruperii prin războiu a fost apoi prelungit până-n anul 1928 când fabrica a fost preluată de Fond.

La origine ea era acţionată de forţa apei dar, în anul 1887 a fost transformată în fabrică cu vapori.

 

Până-n anul 1898 – data punerii în funcţiune a căii ferate locale Rădăuţi – Brodina, – rentabilitatea fabricei nu putea fi suficientă din cauza necesităţii de a transporta cheresteaua cu carul mai întâiu pe distanţa de 40 km până la gara Dorneşti, iar mai târziu numai până la Rădăuţi punându-se în circulaţie linia ferată Dorneşti – Rădăuţi.

În anii 1900 – 1903 administraţia Fondului a făcut importante construcţiuni  la această fabrică prin transformarea căii ferate forestiere cu tracţiune animală ce deservea fabrica în cale ferată cu tracţiune mecanică, înfiinţarea unei linii ferate normale pentru legătura fabricei cu gara Falcău, adaptarea şi amplificarea depozitelor de lemn precum şi înfiinţarea unui stabiliment pentru împregnarea traverselor şi stâlpilor de telegraf de esenţă fag. În anul 1916 instalaţia de împregnarea stâlpilor de telegraf a fost mutată la Frasin după ce a aprovizionat căile ferate forestiere din Valea Sucevii cu numărul necesar de traverse.

Între calea ferată forestieră şi linia ferată industrială s-a făcut legătura necesară spre a uşura încărcarea mărfii de pe linia c.f.f. pe cea normală.

 

Prin multiplele adaptări ce le-a adus ad-ţia Fondului acestei instalaţiuni, i-a dat menirea de a servi nu numai pentru interesele fabricei de cherestea, ci şi ca loc şi depozit industrial pentru toate materialele lemnoase ce se transportau pe calea ferată forestieră, fie din pădurile Fondului fie din altele particulare. Prin aceasta, Fondul profită pe deoparte prin mărimea concurenţei la vânzările de materiale lemnoase în loturi mici exploatate în regie din produse accidentale şi deci ridicarea  preţului lemnului iar pe de altă parte prin procurarea de venituri din taxe de transport pe c.f.f. de lemn din păduri particulare şi pentru folosirea depozitului şi liniei ferate industriale.

Dimpreună cu instalaţiunile căii ferate forestiere, depozitele, clădirile de exploatare aferente şi liniile ferate industriale instalaţia are o deosebită importanţă.

Înainte de războiu, această fabrică avea 2 maşini cu aburi de 210 C.P., 6 gatere cu 135 pânze, 7 ferestrae circulare, dispozitive mecanice pentru transportul butucilor şi rumegăturei de ferestrău şi instalaţia necesară iluminatul electric. Capacitatea pentru funcţionarea continuă zi şi noapte, era de 320 m3 zilnic.

 

În timpul războiului, această fabrică a fost distrusă de incendiu. Refacerea ei s-a făcut de către firma „Bucovina” pe socoteala Fondului în mod complet şi cu instalaţiunile cele mai moderne pentru o mare fabrică. Refacerea a costat în anul 1920 suma de cca. 11.000.000 lei.

Fabrica are astăzi o capacitate de debitare de 240 m3 lemn rotund în 8 ore de lucru, deci anual 60.000 m3.

Numărul lucrătorilor ocupaţi la fabrică este de cca. 153 iar pentru lucrările de exploatare în pădure sunt ocupaţi în timpul tăierilor cca. 800 lucrători.

La caz că fabrica funcţionează mai mult decât 8 ore zilnic, atunci numărul lucrătorilor se majorează în mod corespunzător.

Instalaţia mecanică cuprinde următoarele maşini de acţionare şi unelte pentru debitarea lemnului:

 

  • 1 maşină cu aburi de 475 C.P. fabricat „Erste Bruenner – Masch fr. A.G.”
  • 1 maşină cu aburi de 75 C.P. fabricat „Erste Bruenner – Masch fr. A.G.”
  • 1 motor electric de 21 C.P. fabricat Ges.f.- Elektr. Ind. Wien
  • 1 motor electric de 12 C.P. fabricat de A.E.G.
  • 1 motor electric de 10 C.P. fabricat de A.E.G.
  • 1 motor electric de 7 C.P. „Siemens – Schuckert”
  • 1 motor electric de 4 C.P. fabricat de A.E.G.
  • 1 motor electric de 17 C.P. fabricat de A.E.G.
  • 2 cazane cu aburi a 150 m3 10 Atm. Esrte Bruenner – Maschf.
  • 1 generator electric 60 K.W. fabricat Bergman cu curent continuu
  • 1 generator electric 36 K.W. fabricat Bergman cu curent continuu
  • 1 gater 42 x 42 fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater 42 x 24 fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater 30 x 30 fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 gater 30 x 24 fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 gater 24 x 24 fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 gater 18 x 18 fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 2 gatere de despicat 150 x 420 fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 8 buc. ferestrae circulare fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 4 buc. ferestrae pendulare fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 2 buc. ferestrae circulare pentru cantineli fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 ferestrău circular pentru lemn de foc fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 ferestrău pentru retezat buştenii fabricat Brünn Konigsfelder Masch. Fabrik
  • 1 ferestrău de retezat scânduri.

În total deci fabrica are maşini de acţionare de 612 C.P. 10 gatere, 8 ferestrae circulare şi 9 alte ferestrae diferite.

 

Pentru evacuarea rumegăturei pe cale mecanică există instalaţie complectă a unui exhaustor.

În hala ferestrăului este o instalaţie complectă a unui deşlic cu forţă electrică.

Pentru iluminat există o instalaţie complectă de iluminat electric.

Atelierul fabricei este înzestrat cu maşini unelte necesare de tip nou.

Aşezarea fabricei şi a clădirilor de exploatare şi locuinţele funcţionarilor se arată în planul de situaţie anexat.

Lungimea căilor ferate forestiere ce deservesc această fabrică este de cca. 59,3 km.

 

 

b). Fabrica de cherestea din Moldoviţa

 

Construită în anul 1888 de către firma Louis Ortlieb cu ocazia încheerii unui contract de exploatare cu Fondul bisericesc pe un period de 10 ani (1880 – 1898) ea este situată la capătul liniei ferate normale Vama – Moldoviţa ferestrău şi serveşte pentru exploatarea posibilităţii ocoalelor silvice Moldoviţa şi Argel. Linia ferată normală Vama – Moldoviţa s-a construit tot atunci numai pentru interesele fabricei şi cu contribuţia susnumitei firme care s-a obligat să încarce anual 2000 vagoane de cherestea contra plăţii unei taxe anuale de 75.000 cor. în pauşal.

La expirarea contractului în anul 1898 această fabrică dimpreună cu 18,2 km căi ferate forestiere construite de firmă au trecut în proprietatea Fondului contra unei sume de răscumpărare de 182.334 cor. Fondul a arendat apoi fabrica d-lor Dr. Ştefan Ştefanovici, Dr. Ioan cavaler de Volcinschi şi H. Cavaler de Grigorcea în baza unui contract de exploatare pe 10 ani. Acest contract a fost apoi cedat firmei „Leopold de Popper”. După expirarea acestui contract Fondul a încheiat un nou contract de exploatare pe 10 ani cu d-nii Eudoxie baron de Hurmuzache şi Dr. Ioan cavaler de Flondor pentru periodul 1/I/1909 – 31/XII/1918. Acest contract a fost apoi preluat de către firma Alexander şi Iulius Greiner din Budapesta care a continuat exploatările până la izbucnirea războiului mondial.

 

După războiu, firma Bucovina a preluat executarea contractului şi l-a realizat până-n anul 1929 când a preluat Fondul fabrica spre exploatare în regie proprie.

În anul 1903 s-a creat un depozit industrial în legătură cu calea ferată forestieră dându-se şi acestei fabrici mari instalaţiuni asemănătoare celei din Falcău.

Situaţia exactă a fabricei dimpreună cu clădiri de exploatare, depozite, linii industriale şi c.f.f. se reprezintă în planul de situaţie anexat.

În anul 1902 fabrica a fost distrusă de un incendiu. Ea avea atunci două maşini cu vapori de 300 C.P. cu 13 gatere, 5 ferestrae circulare, 2 ferestrae de retezat, o maşină de geluit. Capacitatea maximă de debitare era de cca 100.000 m3 anual.

 

După reconstruire, fabrica a devenit ceva mai mică, cu 220 C.P., 9 gatere, 11 ferestrae circulare, 2 ferestrae de retezat, un ferestrău suedez de despicat, 2 maşini de geluit, instalaţie de iluminat cu 8 lămpi cu arc şi 120 becuri. Capacitatea de debitare s-a redus la cca. 55.000 m3 lemn rotund anual.

În anul 1932 – în timpul exploatării în regie – pe urma unui incendiu maşina de acţionare suferind unele avarii precum şi din cauza vechimei a fost înlocuită făcându-se atunci şi alte reparaturi cu suma totală de circa 1.500.000 lei.

Astăzi, această fabrică are o capacitate de debitare de 200 m3 lemn rotund zilnic în 8 ore sau anual cca.54.000 m3. Pentru 16 ore de lucru capacitatea se dublează.

Numărul lucrătorilor ocupaţi în fabrică este cca. 166 iar în pădure sunt ocupaţi în timpul lucrărilor de exploatare cca. 800 muncitori de pădure.

 

Instalaţia are următoarele maşini de acţionare şi ferestrae:

 

  • 1 locomobilă de 300 C.P. fabricat R. Wolf, Magdeburg
  • 1 maşină cu aburi 45 C.P. fabricat Bruenn Konigsfelder Masch. Fabr.
  • 1 motor electric de 7,5 C.P. 220 Vol., curent continuu
  • 2 baterii de cazane 116 m3 6 Atm.
  • 1 generator electric de 39 K.W. 230 Vol, curent continuu
  • 1 generator electric de 30 K.W. 230 Vol, curent continuu
  • 1 gater de 36” fabricat C. Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 36/24” fabricat C. Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 30” fabricat C. Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 18” fabricat C. Topham & Viena
  • 2 gatere de despicat fabricat C. Topham & Viena
  • 4 ferestrae circulare fabricat C. Topham & Viena
  • 2 ferestrae circulare pend. fabricat C. Topham & Viena
  • 1 maşină automată ptr. Retezat scânduri fabricat C. Topham & Comp. Viena
  • 2 circulare pentru cantineli
  • 1 instalaţie complectă pentru fabricarea lăzilor constând din 3 ferestrae circulare, o maşină de geluit şi un ferestrău circular pentru despicat

 

Instalaţia iluminatului electric constă din 23 lămpi cu arc şi 212 becuri cu cablurile necesare.

Evacuarea rumegăturei se face printr-un elevator mecanic.

Fabrica este deservită de o reţea căi ferate forestiere în lungime totală de 51,60 km.

 

 

c). Fabrica de cherestea din Frasin

 

Această fabrică s-a construit de firma „Adolf Lowy” pe un teren cumpărat de Fond în Frasin cu suma de 70.314 cor. cu ocazia încheerii unui contract de exploatare intervenit între Fond şi numita firmă pentru deceniul 1899 – 1908.

Această mare fabrică debitează posibilitatea ocoalelor silvice Ostra, Stulpicani şi Frasin.

Înainte de construirea acestei fabrici numita firmă exploata fabrica Fondului din Baiaşescul, cumpărată în anul 1883.

Alegerea localităţii Frasin pentru construirea acestei fabrici mari contrar unui proiect de aşezarea ei în Stulpicani, a fost determinată de aceleaşi principii ce au stat la bază şi la proiectele de construirea celorlalte fabrici de cherestea şi anume : fabricele de cherestea construite de Fond trebuiau să servească nu numai pentru debitarea lemnului, dar situaţia lor trebuia să fie de aşa natură încât instalaţiunea cu locurile de depozite avea menirea să servească ca loc industrial combinând în mod fericit : instalaţia fabricei, loc de depozit pentru materiale lemnoase de orice categorie transportate pe căile ferate forestiere ale Fondului, cu linii de garaj pentru legătura pe deoparte între fabrică şi calea ferată normală.

 

Întemeiat pe aceste considerente, un plan de rentabilitate întocmit atunci cu două variante, una pentru fabrica cu situaţie în Stulpicani şi alta cu situaţie în Frasin, a decis alegerea localităţii Frasin ca loc de construire, chiar cu sacrificiul cumpărării terenului necesar dela particulari cu importanta sumă de 70.314 cor.

Valoarea marilor fabrici de cherestea ale Fondului din Falcău, Frasin, Moldoviţa, Putna şi Gura Humorului precum şi a celei mai mici din Voivodeasa constă nu atât instalaţia fabricelor în sine, cât mai ales în ansamblul instalaţiunilor industriale ce ele cuprind precum şi prin importanţa situaţiunei lor.

Situaţia fabricei de cherestea din Frasin dimpreună cu instalaţiuni secundare, clădiri de exploatare, calea ferată forestieră, linii ferate de manipulaţie, linia de garaj în legătură cu gara C.F.R. Frasin, se vede detaliat în planul de situaţie anexat.

 

După expirarea contractului cu firma „A. Loewy” Fondul a răscumpărat dela firmă instalaţia maşinelor pe baza contractului cu suma de 70.000 cor.

Costul instalării fabricei a fost în anul 1899 de 350.000 cor. Instalaţia cuprindea încă atunci o maşină de acţiune cu vapori de 250 C.P. 9 gatere cu 180 pânze în total, 5 ferestrae circulare, 3 ferestrae de retezat, 2 ferestrae pentru cantineli. Instalaţia luminei electrice constă din 8 lămpi cu arc şi 180 becuri incandescente.

Fabrica debita anual cca. 65.000 m3 lemn rotund.

 

După expirarea contractului cu firma Loewy Fondul a arendat fabrica firmei „Adlersberg” în baza unui contract pentru exploatarea lemnului.

În anul 1931 contractul cu susnumita firmă a expirat şi Fondul a preluat-o spre exploatare în regie proprie.

Ea cuprinde următoarele maşini:

 

  • 1 maşină de acţionare cu aburi 250 C.P. fabricat Nicolsohn Budapesta
  • 1 maşină de acţionare cu aburi 50 C.P. fabricat Breitfeld Bruenn
  • 1 motor electric 9 C.P.
  • 2 cazane de 200 m2 a 8,5 Atm. Fabricat „Utron”
  • 1 generator electric de 40 K.W., 230 Volt., fabricat „Asea” Suedia
  • 1 gater de 36” fabricat Nikolsohn
  • 1 gater de 42/24” fabricat Nikolsohn
  • 1 gater de 30” fabricat Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 24” fabricat Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 18” fabricat Topham & Comp. Viena
  • 1 gater de 18” fabricat Krampach
  • 1 gater de 24” fabricat Nikolsohn
  • 5 ferestrae circulare
  • 1 ferestrău circular pentru cantineli
  • 1 ferăstrău circular-pendulă
  • 2 ferestrae circulare pentru lemn de foc
  • 1 maşină de retezat buşteni acţionată cu un motor cu aburi
  • 1 gater veneţian.

 

Capacitatea de debitare a fabricei este de 50.000 m3 anual la o funcţionare de 8 ore zilnic.

Fabrica ocupă cca 160 lucrători iar exploatarea cca 800 muncitori de pădure.

Dacă fabrica lucrează mai mult decât 8 ore, atunci natural cî atât numărul muncitorilor de fabrică cât şi cel al lucrătorilor de pădure se majorează în mod corespunzător.

În anul 1910, instalaţia de impregnarea traverselor de fag şi a stâlpilor de telefon a fost mutată dela Falcău şi instalată în centrul industrial din Frasin.

Fabrica este deservită de o reţea de căi ferate forestiere în lungime totală de 54,4 km.

 

 

d). Fabrica de cherestea din Putna

 

S-a construit în anul 1892 de către firma Kraus pe baza unui contract de exploatare pe 10 ani cu Fondul bisericesc. La expirarea acestui contract, exploatarea a trecut în seama firmei „Alexandru de Popper”. În anul 1898 această firmă a încheiat cu Fondul un nou contract pe 10 ani. După expirare, exploatarea fabricei a trecut asupra firmei Bucovina care a deţinut-o până-n anul 1930 când a fost preluată de Fond spre exploatare în cooperare cu Soc. „Putna Forestieră”.

Această mare fabrică are de asemenea o situaţie favorabilă la capătul liniei ferate normale locale Gura Putnei şi este destinată a debita posibilitatea ocolului silvic Putna. Instalaţiunea cuprinde şi un depozit industrial pentru toate materialele lemnoase transportate cu calea ferată a Fondului, linii de garaj de legătură pe de o parte între linia ferată forestieră şi calea ferată normală şi pe de altă parte între depozitul fabricei de cherestea şi calea ferată normală.

 

În planul de situaţie anexat, se arată situaţia fabricei de cherestea cu clădirile aparţinătoare, instalaţia căilor ferate forestiere cu clădirile aparţinătoare, liniile ferate de manipulaţie, linia de garaj ce face legătura cu C.F.R. şi depozitele de buşteni şi de cherestea.

Instalaţia este traversată de o linie de garaj care leagă fabrica de ciment cu gara C.F.R. Putna

Această fabrică cuprinde următoarele maşini:

 

  • 1 maşină de acţionare cu vapori 150 C.P. cu pistoane verticale
  • 1 maşină cu vapori pentru curentul electric de 50 C.P. Erste Bruenner Masch
  • 1 motor electric de 50 K.W.
  • 1 gater 42” fabricat Pini & Kary Viena
  • 1 gater 36” fabricat Pini & Kary Viena
  • 1 gater 24” fabricat Pini & Kary Viena
  • 1 gater de despicat fabricat Bruenner Konigsfelder Masch. Fabr.
  • 3 ferestrae circulare
  • 2 ferestrae pendulare
  • 1 ferăstrău de retezat sistem coadă de vulpe cu o maşină de acţionare independentă.

 

Această fabrică are o capacitate de debitare de 28.000 m3 lemn rotund anual la o funcţionare de 8 ore zilnic.

Ea este deservită de o reţea de căi ferate forestiere în lungime totală de 23,15 km.

 

 

e). Fabrica de cherestea din Gura Homorului

 

A fost construită cum am amintit şi în altă parte în anii 1929/30 din temelie pe locul unei vechi fabrici distrusă de incendiu în timpul războiului.

Instalaţiunea mecanică provine în parte din fabrica Fondului din Bivolărie care a fost construită în anul 1893 de către „Soc. pe acţiuni pentru industria lemnului „Leopold de Popper”. Dela această firmă, exploatarea fabricei a trecut apoi în seama firmelor Nicu Blându şi Bucovina care a exploatat-o până-n anul 1929 când a încetat a funcţiona.

Fabrica din Gura Homorului are de asemenea o situaţie de loc industrial în legătură cu calea ferată normală prin linie de garaj. Înainte de războiu, fabrica era deservită şi de o cale ferată forestieră lungă de 23 km care a fost pusă în funcţiune în anul 1910. Dar, în timpul războiului calea ferată a fost demontată de armată austriacă care a construit din acest material de cale o linie ferată de interes strategic între localităţile Iacobeni şi Borşa.

 

Administraţia Fondului de după războiu, odată cu repunerea în funcţiune a fabricei de cherestea, a proiectat şi reînfiinţarea acestei căi ferate, în care scop s-au elaborat planurile de refacere şi s-au prevăzut şi sumele necesare în buget. În anul 1929 s-a executat chiar şi refacerea obiectelor de artă şi urma numai să fie pusă suprastructura după complectarea terasamentului. Şi traversele necesare erau gata pregătite. Dar, intervenind criza, lucrările de refacere au fost sistate şi fabrica de cherestea şi-a adus materialul lemnos din pădure cu animale.

Tot pentru deservirea acestei fabrici se proiectase încă înainte de războiu construirea unei căi ferate forestiere în lungime de 9 km pe valea Voroneţului pe terasamentul unei căi ferate, dar proiectul nu s-a mai realizat, intervenind războiul mondial.

Situaţia întregei instalaţiuni a fabricei de cherestea cu clădirile aferente, liniile ferate de manipulaţie, depozitele de buşteni şi de cherestea, instalaţia căii ferate din valea Homorului cu clădirile aferente precum şi legătura cu linia ferată forestieră proiectată a se construi pe valea Voroneţului, este expusă în planul de situaţie anexat.

Instalaţia mecanică a acestei fabrici este compusă din următoarele:

 

  • 1 maşină cu aburi de 140 C.P. fabricat Bruenn-Konigsfelder Maschf.
  • 1 maşină cu aburi de 50 C.P. fabricat Erste Bruenner Maschf Fabr.
  • 2 motoare electrice a 10 C.P. fabricat Siemens Schuckert
  • 1 cazan cu aburi de 135 m2 10 Atm.
  • 1 generator electric de 30 K.W. 220 Volt, curent continuu
  • 1 gater de 36” fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater de 30” fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater de 24” fabricat Pini & Kay Viena
  • 4 ferestrae circulare
  • 2 ferestrae circulare pendule
  • 1 ferestrău pentru cantineli, fabricat Bruenn-Konisfelder Maschfr.
  • 1 ferestrău pentru retezat buşteni
  • 1 ferestrău pentru retezat cherestea

 

Fabrica mai are instalaţie necesară pentru iluminatul electric.

Capacitatea ei de debitare este de 24.000 m3 lemn rotund anual la o funcţionare de 8 ore pe zi şi 250 zile lucrătoare pe an.

Numărul lucrătorilor este de cca 95 la 8 ore de lucru plus cca 500 muncitori de pădure pentru lucrările de exploatare.

 

 

f). Fabrica de cherestea din Voivodeasa

 

Această fabrică a fost construită în anul 1889 de către „Societatea pe acţiuni pentru industria lemnului „Leopold de Popper” cu ocazia încheerii unui contract de exploatare pe 10 ani cu Fondul bisericesc. Numita societate a debitat pe această fabrică posibilitatea ocolului silvic Marginea şi părţi din ocoalele silvice Solca şi Codrul Voivodesei. După expirarea contractului, exploatarea fabricei a fost preluată pe rând de firmele Werhahn, Nicu Blându şi Bucovina până-n anul 1929 când a fost preluată de Fond spre exploatare în regie proprie.

Fabrica este deservită de o cale ferată forestieră cu tracţiune animală în lungime de 9,358 km de-a lungul văii Suceviţa.

Aceasta este singura fabrică a Fondului ce nu are legătură cu calea ferată normală. Distanţa dela fabrică până la cea mai apropiată gară Rădăuţi este de 12 km. Materialul debitat se transportă la gară cu carul.

 

Lângă această instalaţie, Fondul instalase în trecut un mare depozit pentru lemnul de foc şi de lucru din ocolul Marginea.

Instalarea acestui depozit a costat 22.860 cor. şi avea o suprafaţă de 2,235 ha. El cuprindea cantităţile de lemn necesare pentru consumul local precum şi pentru aprovizionarea oraşului Rădăuţi. În timpul războiului s-a demontat însă calea ferată forestieră în lungime de 1,6 km dela fabrică până la acel depozit şi nu s-a mai refăcut după războiu astfel că nici acel depozit nu se mai întrebuinţează.

În planul de situaţie anexat se arată instalaţia fabricei, cu depozitele de buşteni, de cherestea, clădirile de exploatare şi locuinţele precum şi staţia iniţială a căi ferate forestiere.

 

Această fabrică are o capacitate de debitare de 20.000 m3 lemn rotund anual funcţionând 8 ore pe zi şi are următoarea instalaţie mecanică:

 

  • 1 locomobilă stabilă 125 C.P. fabricat „Lanz” Mannheim
  • 1 generator electric de 14,5 K.W. 230 Volt
  • 1 gater 36” fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater 30” fabricat Pini & Kay Viena
  • 1 gater de despicat 15” fabricat G. Tpham & Viena
  • 3 ferestrae circulare
  • 1 ferestrău circular – pendulă
  • 1 gater veneţian

 

Fabrica are o capacitate de debitare de cca 24.000 m3 lemn rotund anual la o funcţionare de 8 ore de lucru zilnic.

Ea ocupă cca 77 lucrători în fabrică şi cca 300 muncitori de pădure la exploatarea lemnului.

Afară de cele 6 fabrici mai importante ce le posedă Fondul şi cari au fost luate în exploatare în regie proprie, Fondul mai posedă cum am amintit şi în altă parte câte, o fabrică de cherestea cu câte 3 resp. 2 gatere în Brodina, Straja şi Stulpicani cu capacitatea de debitare câte 10.000 – 15.000 m3 lemn rotund anual  dintre cari primele 2 sunt arendate iar ultima se exploatează în regia ocolului silvic Stulpicani.

Un ferăstrău de apă ce posedă Fondul în ocolul silvic Gura Homorului – comuna Capucodrului – este fără importanţă.

 

După o statistică din anul 1905[1] capitalul investit în fabricele şi depozitele industriale pentru lemn apărţinătoare Fondului era estimat la cca 1,5 milioane coroane. Suprafaţa clădită ocupată de instalaţiile fabricelor cu clădiri de exploatare şi locuinţe era pe atunci de 28.309 m2.

Valoarea actuală a acestor fabrici de cherestea în raport cu starea vechimei şi urzura lor, este de cca. 25.000.000 lei.

Capacitatea de debitare a tuturor fabricelor Fondului este de cca 260.000 m3 lemn rotund anual la o funcţionare de 8 ore zilnic.

Din producţia anuală de cca 440.000 m3 lemn rotund de răşinoase a pădurilor Fondului s-a debitat în fabricele exploatate în regie cca 220.000 m3 anual.

 

Putna, ţapinari huţuli – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

 

 

3). Organizarea exploatării în regie a fabricelor de cherestea

 

Trecerea dela sistemul exploatărilor în antrepriză prin contracte de lungă durată la exploatare în regie proprie s-a făcut în mod brusc punându-se în exploatare în regie proprie încă din anul 1929 un număr de 3 fabrici de cherestea fără ca administraţia Fondului să fi avut în prealabil personal de exploatare necesar şi specializat în exploatarea fabricelor de cherestea.

Nu a fost o fază de tranziţie, în care Fondul să fi avut posibilitatea ca dela început, la exploatarea unei singure fabrici să-şi formeze personalul de specialitate necesar.

De aceea, ideia călăuzitoare de organizarea exploatării fabricelor în regie proprie, – fiind vorba de trecerea într-o nouă fază de exploatare în evoluţia gospodăriei Fondului, – era ca noua organizare să se facă în mod cât se poate de necomplicat, deocamdată cu un număr redus de funcţionari precum şi cu cele mai restrânse investiţiuni şi riscuri.

 

Administraţia Fondului, ca instituţie de utilitate publică şi având obligaţiuni statutare cu scadenţe regulate, nu putea fi supusă la nici un risc.

Principiul călăuzitor ce s-a impus era deci de a administra cu siguranţă pupilară, cu cât mai puţine şi neconsiderabile riscuri, fie chiar cu prejudiciul mărimei veniturilor, fără a păşi pe terenul afacerilor riscante, dar bineînţeles cu tendinţa de a deschide şi folosi orice surse noui de venituri în vederea sporirii încasărilor Fondului.

Deci, principiile de bază a organizării exploatării în regie proprie erau următoarele:

 

1). Organizarea exploatării fabricelor în regie să fie făcută pe baze cât se poate de simple, evitându-se complicaţiuni inutile.

2). Capitalul investit să nu fie prea mare.

3). Fondul să nu aibă nici un risc, renunţându-se eventual chiar la câştiguri imediate mari.

4). Angajarea unui consulent cu temeinice cunoştinţe pe terenul industrializării şi comercializării; cunoştinţe bazate şi pe o practică îndelungată.

5). Vânzarea produselor de cherestea să se facă pe cale licitativă iar modalităţile predării să fie cât se poate de simple.

 

Pe baza principiilor sus-expuse s-a dat regiei fabricelor de cherestea următoarea organizare :

S-a creat pe lângă administraţia Fondului un serviciu central condus de un inginer din administraţia Fondului, căruia i s-a ataşat pentru chestiunile de tehnica industrializării şi comercializării lemnului un specialist cu practică îndelungată în industria lemnului.

Serviciul central cuprinde două secţiuni, una de corespondenţă şi una de contabilitate cu birourile de materiale, tehnic şi gestiune bănească.

 

Aparatul administrativ central era compus deci din: Şeful regiei, un consulent technic, un şef de corespondenţă, un şef de contabilitate, 3 – 4 contabili, 1 dactilografă.

Acestui serviciu se mai ataşau ingineri şi contabili din corpul funcţionarilor fondului spre a se iniţia în gestiune şi tehnica industrială şi comercială.

Încheierile comerciale se deliberează de un consiliu  format din administratorul Fondului şi de conducătorul acestui serviciu central, asistat de specialistul ataşat şi de un delegat al Consiliului Eparhial, iar rezultatul se supune aprobării Consiliului Eparhial. După necesitate, Consiliul Eparhial admite în seama acestui colegiu anumite atribuţiuni în competinţa proprie.

 

Personalul fabricelor de cherestea se compune în modul următor pentru o fabrică mică:

 

1 Administrator de fabrică

1 Casier – contabil

1 Şef al halei gaterelor

1 Mecanic

1 Şef al depozitului de buşteni

1 Şef al depozitului de cherestea

1 Manipulant – şef de pădure

4 Manipulanţi de pădure ajutori.

 

La fabricile mai mari, se mai angajează după necesitate câte 1 – 2 contabil ajutori şi numărul necesar de manipulanţi de pădure.

Lucrările de exploatare în pădure se execută de administratorul fabricei fie cu antreprenori, fie cu echipe în regie proprie.

Transportul lemnului la fabrică se face cu căile ferate forestiere ale Fondului exploatate în regie proprie.

Debitarea şi toată manipularea în fabrică se face după sistemul obicinuit la exploatarea fabricelor şi nu vom face aici descrierea sistemelor de debitare şi exploatare în fabrici căci s-ar extinde în prea multe detalii descrierea.

 

Fabricele de cherestea înaintează centrului obicinuitele rapoarte zilnice, săptămânale şi lunare asupra mersului exploatării şi rezultatului gestiunei.

Vânzarea materialului de cherestea gata debitat de Fond se face prin licitaţie publică.

Livrarea se face în marfă nesortată – aşa cum ese din gater – loco rampa de sortare a fabricei, cu preţ mediu de m3 în care cumpărătorul garantează Fondului un anumit procent de randament. Totodată cumpărătorul este obligat de a avansa sumele necesare exploatării şi debitării la anumite date stipulate în contractul de vânzare.

 

De regulă, cumpărătorii garantează Fondului un randament de 58% şi mai adese 60%. O astfel de garanţie scuteşte Fondul de orice risc, deoarece ei sunt ţinuţi să plătească de fiecare m3 lemn rotund 0,58 – 0,60 m3 material de cherestea. S-a constatat că o astfel de ofertă chiar la preţuri mai mici garantează Fondului un venit mai mare decât ofertele cu preţuri mult mai mari, dar cari nu garantează acest randament de 58 – 60%. Cumpărătorul care oferă un preţ mai mare însă nu garantează un anumit randament, are interes personal de a elimina dela recepţie cât mai mult din sortimentele inferioare de material debitat, ceea ce nu e posibil dacă el garantează şi plăteşte pentru un anumit randament fix de debitare.

 

Acest randament este obligatoriu pentru cumpărătorul cherestelei şi formează baza decontării respectiv facturării. Lipsurile la această cifră se facturează la fel ca şi cvantumul care o întrece.

Cifra randamentului ce rezultă de fapt la debitare depinde de provenienţa lemnului rotund (produse accidentale sau tăiere principală) de modul de manipulaţie în pădure, de dimensiunile şi calitatea lemnului; ea este însă şi o funcţiune a dimensiunilor marfei debitate ş.a. cu cât  se debitează mai multă cherestea subţire, cu atât scade randamentul normal. Această cifră este influenţată însă bineînţeles şi de felul debitării, dexteritatea şi experienţa personalului şi de calitatea maşinelor unelte. Într-un cuvânt randamentul este în funcţie de gradul de raţionalizare a exploatării fabricei.

 

Din sumele plătite de cumpărător ca avansuri, Fondul resp. Regia fabricelor – fără a le face venit la Fond – achită costul exploatării şi debitării lemnului iar restul, care reprezintă preţul lemnului pe tulpină plus impozitul şi un beneficiu de regie, se face venit la Fond şi reprezintă preţul lemnului pe tulpină.

Vânzarea cherestelei debitate se face numai pe o singură perioadă de exploatare şi pe cale licitativă, astfel că concurenţa este destul de mare şi determină oferirea unui preţ normal corespunzător celui de pe piaţa lemnului.

 

La organizarea regiei fabricelor de cherestea, administraţia Fondului s-a lovit în primul rând de chestiunea angajării personalului de specialitate necesar.

Din cauza numărului redus de ingineri silvici din administraţia Fondului, singur şeful regiei fabricelor de cherestea a fost angajat din oameni străini, fie cu contract fie ca diurnişti.

Dintre administratorii de fabrici angajaţi numai unui singur a fost inginer silvic, iar ceilalţi au fost specialişti formaţi prin practică sau cu altă pregătire.

 

Pentru înfăptuirea ideii de naţionalizarea industriei lemnului în Bucovina, Fondul a înfiinţat pe lângă fabrica de cherestea din Falcău o şcoală menită să formeze personalul de manipulaţie în exploatarea fabricelor de cherestea.

Exploatarea propriu zisă în fabricele de cherestea s-a organizat după sistemul obicinuit în această ramură de industrie.

Controlul se face de şeful regiei, consulentul său şi de contabilul şef delegat din caz în caz pentru verificarea gestiunei fabricelor la faţa locului.

 

Iacobeni, minele – de Rudolf Bernt (1844-1914)

 

4). Activitatea regiei fabricelor de cherestea

 

Încă în toamna anului 1928 s-au pus în exploatare cantităţile de materiale necesare pentru fabricele din Voivodeasa, Falcău şi Moldoviţa.

Lucrările de exploatare s-au executat prin antreprenori români. S-au exploatat 14.000 m3 din ocoalele Marginea şi Codrul Voivodesei pentru fabrica din Voivodeasa, 8.600 m3 din valea Moldoviţei pentru fabrica de acolo şi 13.500 m3 pentru fabrica Falcău din ocoalele Brodina, Falcău şi Straja prin tăiere de iarnă, iar restul s-a exploatat prin tăieri de vară cu începere din luna Mai 1930.

Tot în conformitate cu programul aprobat s-au scos în vânzare anticipată prin licitaţie şi producţiile acelor fabrici. Concurenţa la aceste vânzări a fost deosebit de mare, prezentându-se pentru fabrica Voivodeasa 12 oferte iar pentru cele din Moldoviţa şi Falcău câte 10 oferte.

 

Producţia din Moldoviţa s-a vândut cu preţul de 1625 lei m3 material de cherestea loco rampa de sortare, cea din Falcău cu 1495 lei şi cea din Voivodeasa – unde se debitează mai mult brad – cu 1400 lei, cumpărătorii garantând un randament minim de 60%.

Cu sumele avansate de cumpărătorii cherestelei, fabricele au fost puse în exploatare.

În anul 1929 au lucrat fabricele din Falcău, Voivodeasa şi Moldoviţa, şi în anii următori s-au pus în funcţiune şi celelalte fabrici.

 

Fabrica din Putna se exploatează în regie cooperativă de către Fond în asociaţie cu federala „Moldova de Sus” încheindu-se un contract de asociaţie pe 4 ani în formă de societate cu garanţie limitată sub denumirea de „Putna forestieră” cu sediul ei în Cernăuţi.

Fondul bis. aduce ca aport fabrica de cherestea evaluată la suma de lei 2.000.000 şi suma de lei 1.500.000 în numerar iar federala aduce ca aport suma de lei 3.000.000  în numerar. Societarii au câte un vot pentru fiecare sumă de 500.000 lei aşa că Fondul are majoritatea. Beneficiile se împart între societari în părţi egale.

 

Fabricele de cherestea exploatate în regie proprie au debitat dela data punerii în exploatare – Martie 1929 – până la finea anului 1933 cantitatea de 513.077 m3 lemn rotund în 297.210 m3 cherestea, deci cu un randament general de 57,9%. Specificarea cantităţilor debitate pe ani şi pe fabrici se arată în tabloul de pe pag. 498.

La fabricele Fondului exploatate  în regie : Moldoviţa, Falcău, Voivodeasa şi Gura Humorului şi cele din Seletin şi Vatra Dornei închiriate Fondul a ocupat cca 850 lucrători de fabrică plus cca 4100 lucrători de pădure.

Activitatea exploatării în regie a fabricelor de cherestea, începută cu mult avânt şi cu perspective foarte favorabile la începutul anului 1929, când s-a vândut producţia cu preţuri foarte favorabile, a avut de luptat încă dela începutul anului 1930 cu mari dificultăţi.

 

Numai datorită sistemului exploatării adoptat şi precauţiunei cu care s-a început activitatea regiei, Fondul a fost ferit de un adevărat dezastru, căci după cum s-a văzut, multe întreprinderi au căzut încă la primele simptome ale crizei.

Garanţia contractuală, randamentul garantat, avansurile la spesele de producţie, vinderea mărfi în bloc şi cu preţ unitar cari formează caracteristica sistemului de exploatare adoptat de Fond, au dat posibilitate de exploatare cu beneficii amăsurate pentru timpul de criză.

Fabrica de cherestea din Voivodeasa funcţionează cu 4 funcţionari, 1 mecanic, cca 55 muncitori de fabrică, plus cca 22 muncitori pe depozitul de cherestea, plătiţi de firma cumpărătoare  a cherestelei. Debitează mai mult brad iar marfa se vinde în Elveţia şi Orient. Fabrica are o situaţie favorabilă pentru consumul intern şi procurarea braţelor ieftine de muncă. Această poziţie favorabilă garantează desfacerea produselor accesorii populaţiei din datele învecinate. Tot pentru satisfacerea acestui consum se debitează şi lemn rotund de calitate inferioară.

 

Regia la această fabrică este relativ scăzută şi compensează calitatea mai inferioară a lemnului debitat, care aproape în întregime este de esenţă brad.

Fabrica de cherestea din Gura Homorului are de asemenea o situaţie favorabilă în raport cu consumul intern şi desface pe preţuri bune produse accesorii şi cherestea inferioară din lemn rotund de calitate inferioară.

Are 6 funcţionari, 1 mecanic şi cca 68 muncitori plus 27 muncitori pe depozitul de cherestea, cari sunt plătiţi de firma cumpărătoare a cherestelei. Debitează cca 10% molid şi 90% brad. Marfa de export pleacă în Germania şi Orient.

 

Fabrica din Falcău ocupă 7 funcţionari, 1 mecanic şi cca 120 muncitori plus cca 33 pe depozitul de cherestea. Din cauza situaţiei nefavorabile pentru vânzări locale, desfacerea produselor accesorii este fără importanţă. Preţul muncii este cu cca 5 – 10% mai urcat decât la fabrica din Voivodeasa. Se debitează cca 35% molid şi 65% brad. Marfa se exportează de către firma cumpărătoare în Franţa, Orient şi Germania.

Şcoala de practicanţi în industria cherestelei pentru a forma un stoc suficient de specialişti de naţionalitate română în această ramură a economiei naţionale a funcţionat cu succes, însă absolvenţii nu au mai putu fi plasaţi în industria de cherestea a Fondului deoarece regia şi-a micşorat succesiv activitatea.

 

Fabrica din Moldoviţa funcţionează în situaţie similară cu cea din Falcău în raport cu posibilităţile de desfacerea produselor accesorii pentru consumul intern – care este fără importanţă – precum şi cu privire la restul muncii.

Fabrica ocupă 5 funcţionari, 1 mecanic şi cca 125 muncitori plus 41 muncitori pe depozitul de cherestea plătiţi de cumpărătoarea cherestelei. Cheresteaua este de calitate superioară 70% molid şi 25% brad şi se exportează de către cumpărător în Franţa şi Orient.

 

Fabrica din Frasin lucrează cu 5 funcţionari, 1 mecanic şi cca. 130 muncitori. Din toate punctele de vedere fabrica are o situaţie excelentă, iar vânzările pentru consumul local sunt foarte active. În 14 August 1931 a izbucnit un incendiu în hala cazanelor şi a produs pagube ce au fost imediat refăcute cu suma de 850.000 lei plătită de Soc. de asigurare.

Fabrica din Seletin închiriată de către Fond în schimbul unei taxe de debitare de 20 lei de fiecare m3 lemn rotund a funcţionat în mod normal producând Fondului un preţ pe tulpină favorabil pentru lemnul debitat. Ea a lucrat cu 4 funcţionari, 1 mecanic şi cca 60 muncitori plus cei de pe depozitul de cherestea plătiţi de cumpărător.

 

Fabrica de cherestea din Vatra Dornei arendată de Fond dela firma „Moldova” contra unei taxe de debitare de 20 lei de m3 a lucrat numai scurt timp cu 4 funcţionari, 1 mecanic şi 60 muncitori. Soc. Moldova intrând în dificultăţi financiare, s-a anulat convenţia, încheindu-se un nou contract cu Soc. „Moldopal” debitându-se cca 12.000 m3 lemn rotund rezultând pentru Fond din această debitare în regie un preţ de cca 125 lei de m3 pe tulpină după scăderea tuturor cheltuielilor de producţie. Însă, nici convenţia cu firma Moldopal (Moldova – Palestina) nu s-a putut menţine, din cauza falimentării numitei firme, aşa că exploatarea în regie din Vatra Dornei a eşuat cu tot începutul înbucurător ce l-a avut.

 

Plute pe Bistriţa – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

 

5). Rentabilitatea exploatării în regie a fabricelor de cherestea

 

Exploatarea în regie a fabricelor de cherestea fiind o îtreprindere pe baze comerciale, rentabilitatea întreprinderii se calculă pentru fiecare vânzare şi pentru fiecare fabrică în parte.

Ca exemplu expunem mai jos calculul rentabilităţii exploatării fabricei de cherestea din Frasin în anul 1931 din o anumită vânzare :

Preţul contractual pentru 1 m3 cherestea nesortată predată la rampa de sortare, cu un randament garantat de către cumpărător de 58% este de 750 lei.

Cheltuielile exploatării şi fabricaţiei sunt următoarele de m3 lemn rotund, debitat, 1000 rampa de sortare:

 

– cheltuielile manipulaţiei în pădure …………………………..           130 lei

– cheltuielile fabricaţiei ………………………………………….             91 lei

– cheltuieli centralei ……………………………………………     8 lei

– amortismentul inventarului ………………………………….     8 lei

– dobânzi …………………………………………………………              15 lei

– manco …………………………………………………………..                7 lei

 

Preţul pentru m3 lemn rotund debitat cu considerarea randamentului – – – garantat de 58% este de (750 x 0,58)… 435 lei

– dela care scăzând cheltuielile totale de ………………………  259 lei

– rezultă ca preţ pe tulpină de m.c. lemn rotund ………………   176 lei

Din vânzarea mărfei de cântar, rămăşiţe, rumegături etc. Fondul mai –  încasează încă 10 lei de m3 …   10 lei

rezultă ca preţ de tulpină de m3 lemn rotund ……………………      186 lei

 

Calculul de rentabilitate pentru toate fabricele de cherestea cu specificarea pe ani în timpul dela Martie 1929 – Octombrie 1932 – când s-a încheiat un bilanţ este următorul din tabelul de la pag. 503.

Din comparaţia rezultatelor pe fabrică a rentabilităţii, costului de regie şi a preţului obţinut pentru lemn, se constată – ţinând cont bineînţeles şi de preţul muncii obicinuit pentru fiecare fabrică, – că fabricele Moldoviţa şi Frasin au lucrat în modul cel mai economic, cu regie scăzută. Fabrica din Falcău, cu toate că este o instalaţie mai modernă decât cele din Moldoviţa şi Frasin şi-a debitat cantităţi mai mari decât aceste din urmă are o regie mai scumpă.

Cauza regiei mai scăzute la Moldoviţa şi Frasin este datorită unei exploatări  mai raţionale sub conducere, mai bună. Regia mai scăzută la fabrica din Frasin se datoreşte şi faptului că prin situaţia ei beneficiază de un preţ al muncei mai scăzut.

 

Preţul scăzut de regie al fabricei din Voivodeasa se datoreşte preţului muncii scăzut din localitate. Se mai trage şi concluzia că o mică fabrică, poate lucra şi cu un cost de regie mic, dacă e bine condusă.

Cea mai scumpă a fost regia la fabrica din Seletin.

Scăderea rentabilităţii la fabrica din Gura Homorului dela 408 lei în 1930 la 30 lei în 1931 se datoreşte scăderii preţului cherestelei dela 1300 lei în 1930 la 700 lei în 1931 precum şi împrejurărilor că în anul 1931 fabrica a lucrat numai 8 luni, deci o urcare a regiei. În 1931 fabrica a debitat o mare cantitate de lemn inferior.

Randamentul general este de cca 58%.

 

Pentru o utilizare mai perfectă a parchetelor, regia fabricelor a exploatat şi lemnul de calitate inferioară pentru valorificare şi a lăsat cât mai puţine resturi în pădure. Aceste lemne inferioare s-au valorificat parte prin vânzare în stare rotundă şi parte prin debitare în cherestea de calitate mai inferioară.

Pentru stabilirea exactă a rentabilităţii regiei trebue înglobat şi acest lemn în gestiunea regiei.

S-a exploatat în total centrele Falcău, Voivodeasa, Gura Homorului, Moldoviţa, Seletin şi Frasin 34,871 m3 lemn inferior cu un cost de exploatare de 4.336.020 lei. Lemnul s-a vândut cu 4.868.447 lei de unde a rezultat un venit net de 532.427 lei sau 15,27 lei de m3 pe tulpină.

Preţul mediu pe tulpină în întreaga cantitate a lemnului exploatat de regie este deci de:

 

 

În timpul exploatării, regia a mai avut de suportat şi alte cheltuieli ce nu sunt trecute în cheltuielile fabricaţiei, ca : costul lemnului întrebuinţat pentru legărele depozitelor fabricelor, mancouri cauzate prin spargerea lemnului şi uscare (cca 3% din volum) şi diverse amortismente, cari reduc valoarea pe tulpină cu încă 20,16 lei de m3.

Astfel, preţul mediu pe tulpină pentru un m3 exploatat de  regia fabricelor de cherestea după scăderea tuturor cheltuielilor de manipulaţie în pădure, transport, debitaj, mancouri, amortismente, cheltuieli de administraţia la centrală, etc. este de 217,59 lei pentru anii 1929 – 1932.

Pentru acest interval de timp în care se înglobează şi anii de criză 1930 – 1932, preţul pe tulpină de 217,59 lei de m3 obţinut prin exploatarea şi industrializarea lemnului în regie proprie constituie un bun rezultat, acest preţ fiind chiar superior celui obţinut din vânzarea lemnului pe picior, care în media anilor  1929 – 1932 se cifrează la cca 175 lei de m3 pe tulpină.

 

În anul 1933 s-au exploatat în regie proprie numai fabricele de cherestea din Gura – Homorului şi Moldoviţa.

După socoteli provizorii înaintea încheerii bilanţului, rezultă din debitarea lemnului în regie în acest an un preţ mediu pe tulpină de cca. 135 lei de m3 după contabilizarea tuturor cheltuielilor de exploatare, fabricaţie etc.

Si acest preţ pe tulpină – deşi mic – pentru timpul de criză prin care trecem, este aproximativ egal cu cel obţinut la vânzări în licitaţie a lemnului rotund.

Cu finea anului 1932 s-a decis lichidarea exploatării fabricelor de cherestea în regie proprie pentru motivul că din cauza crizei nu se mai putea conta pe o desfacere a mărfii cu rentabilitatea necesară.

Exploatarea fabricelor de cherestea în regie proprie intrând  în lichidare cu finea anului 1932 s-a sistat exploatarea în regie a celor din Falcău, Voivodeasa, Frasin şi Seletin, exploatându-se în anul 1933 în regie numai fabricele din Gura Homorului şi Moldoviţa. Încă în cursul anului s-a lichidat şi exploatarea în regie a fabricei din Gura Homorului.

În prezent se mai exploatează în regie numai fabrica din Moldoviţa, şi aceasta în vederea finalizării unui contract de vânzare de cherestea mai important după a cărui expirare – care va avea loc la finea anului – regia fabricelor de cherestea se va putea considera ca complet lichidată.

 

Codrul Cozminului – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

 

6). Consideraţiuni asupra rezultatului şi necesităţii exploatării în regie proprie a fabricelor de cherestea

 

La epoca hotărârii de a adopta sistemul exploatării şi debitării lemnului în regie proprie – anul 1928 – industria şi comerţul lemnului erau în situaţie înfloritoare, şi încă primele vânzări de cherestea efectuate de Fond s-au făcut în condiţiuni foarte avantajoase.

Primele exploatări, au dat rezultate cu mult superioare sistemului de valorificare a producţiei prin antrepriză. Dar avântul luat de exploatarea în regie a găsit o stavilă prin criza care a intervenit.

Avantajele exploatării şi debitării lemnului în regia proprie prin integrarea fazelor din ciclul de producţie al economiei lemnului faţă de sistemul de exploatare prin concesiuni pe termen îndelungat sunt de mult recunoscute, prin multiplele foloase de ordin technic, economic şi social a exploatărilor în regie. De aceea integrarea în aceiaşi mână a exploatării şi industrializării lemnului cu cultura pădurilor este un vechiu deziderat al silvicultorului.

 

În gospodăria Fondului bis. trecerea la acest sistem de exploatare s-a preparat încă de mult, prin înzestrarea gospodăriei cu tot utilajul necesar unei gospodării forestiere raţionale, astfel că luarea exploatării fabricelor de cherestea în regie proprie a intervenit ca un act final după opera investiţiunilor în stil mare realizate în regie proprie precum şi după exploatarea în regie proprie a căilor ferate forestiere.

Dacă, prin sistemul prudent în care Fondul a înţeles să execute exploatarea în regie proprie, el a fost cruţat de daune şi desechilibrare prin criza care în alte părţi şi la alte întreprinderi s-au instituţii de gospodărie forestieră a avut efecte nimicitoare, totuşi, regia proprie nu a dat rezultatele pe cari trebuia să le dea, având în vedere că Fondul are o excelentă organizare de bază şi pregătire pentru sistemul de exploatare în regie proprie.

 

Fondul a adoptat şi a pus în aplicare sistemul exploatării producţiei sale lemnoase în regie proprie într-un moment când această problemă s-a impus la noi în ţară ca un imperativ să că o reacţiune datorită faptului că prin sistemele de exploatare în antrepriză practicate, veniturile cele mari din păduri au trecut în buzunarele comercianţilor şi industriaşilor de lemn, iar proprietarii pădurilor au trebuit să se mulţumească cu puţin; inginerii silvici erau în mod sistematic ocoliţi de industriaşi cu scopul bine determinat ca să nu poată ei intra în industria lemnului.

Ca un simptom al vremii a urmat scurt timp după hotărârea Fondului din anul 1928 de a adopta sistemul regiei proprii şi legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice, publicată în Mon. Of. No. 62 din 16 Martie 1929, şi drept corolar, în a 43 a Adunare generală a Soc. „Progresul Silvic” ţinută în Bucureşti în zilele de 16 – 18 Maiu 1929 în Bucureşti, după ce problema exploatării raţionale a pădurilor s-a desbătut cu lux de amănunte, luându-se în considerare toate laturile problemei exploatării raţionale a pădurilor –  natură culturală – technică, economică, socială – s-a votat o moţiune în care figurează în primul loc dezideratul adoptării regiei publice comerciale pentru exploatarea pădurilor colectivităţilor publice.

 

Prin înfiinţarea Casei Autonome a Pădurilor Statului, sistemul exploatării în regie proprie s-a generalizat şi în gospodăria forestieră a Statului.

Ad-ţia Fondului aflându-se deci în linia de orientare generală a exploatării pădurilor, rezultă  că nu există nici un motiv pentru abandonarea sistemului regiei proprii, şi aceasta cu atât mai mult, având în vedere că şi rezultatele erau mai mult sau mai puţin suficiente faţă de împrejurările create de criză.

 

Sistemul exploatării şi  industrializării lemnului în regie proprie a fost abandonat pentru vicii de organizaţie.

Condiţiunile de bună funcţionare a regiei proprii sunt:

 

1). Personal suficient cu bună pregătire technică, administrativă şi comercială.

2). Capital de rulment suficient.

3). Complexele forestiere să fie înzestrate cu toate construcţiunile necesare de exploatare : drumuri de scoatere şi transport, căi ferate forestiere, fabrici etc.

4). Organizaţie comercială.

 

Dacă toate aceste condiţii nu sunt îndeplinite, atunci aplicarea regiei proprii poate da rezultate chiar foarte rele.

În gospodăria Fondului, este perfect satisfăcută condiţiunea sub 3 iar prin sistemul valorificării cherestelei prin vânzare anticipată  s-a satisfăcut şi condiţiunea sub 2.

Abandonarea regiei a fost determinată de insuficienţa condiţiunilor susarătate sub 1 şi 4.

Nici încercarea făcută în anii 1930 – 1931 de a întroduce contabilitatea dublă după sistemul „Reinisch” nu a putu îndrepta organizarea acestui serviciu.

 

Din cauza defectuozităţii personalului s-au ivit în gestiunea câtorva fabrici nereguli, cari au creat o atmosferă neprielnică exploatărilor în regie.

Opinia ignorantă şi cei ostili regiei proprii afirmau chiar că criza în care a ajuns Fondul se datoreşte exclusiv regiei proprii.

Exploatarea în regia Fondului a mai avut şi un viciu fundamental care rezidă în faptul că în general inginerului silvic nu i s-au dat atribuţiunile necesare ce-i incumbă de drept într-o asemenea întreprindere, astfel că obiectivul principal: raţionalizarea exploatărilor prin integrarea actului regenerării cu o bună exploatare şi realizarea unui plus din beneficiul net nici nu se poate realiza.

 

Regia a funcţionat cu rezultatele ce le-a dat, numai în baza admirabilei dotări a gospodăriei Fondului cu instalaţiuni de exploatare şi industrializare, fără a da însă în suficientă măsură avantajele ce sunt a se pretinde  cu tot dreptul dela regia proprie.

Consiliul Eparhial, abandonând sistemul regiei proprii, credem că nu a procedat în modul cel mai potrivit. În loc să remedieze defectuozităţile de organizare în personal, insuficienţa controlului şi lipsurile de organizare şi de pregătire comercială, a crezut că poate simplifica gestiunea şi ameliora situaţia prin desfiinţarea regiei.

 

Suntem de părere că Consiliul Eparhial prin hotărârea ce a luat de a desfiinţa regia proprie nu a soluţionat problema.

Nu trebue pierdut din vedere că Fondul dispune de mijloace şi instalaţiuni de transport cari numai la exploatare în regie proprie se pot întreţine în bune condiţiuni şi nici faptul că în condiţiunile actuale, arendarea fabricelor pe termene lungi nu este posibilă pe deoparte din cauza preţului scăzut ale lemnului în epoca de depresiune actuală şi pe de altă parte, considerând şi faptul că în asemenea caz de arendare pe termen lung, antreprenorii ar dicta preţul lemnului. Arendarea fabricelor de cherestea pe termen scurt de câte un an – cum se practică acum – de asemenea este un sistem dăunător, deoarece suferă starea lor de întreţinere, căci exploatatorul ce deţine dreptul de exploatare a fabricei numai pentru un singur an, evident că nu se gândeşte să dea fabricei o întreţinere corespunzătoare, ci urmărind să reducă cheltuielile de debitare şi de întreţinerea fabricei la minim şi strictul necesar, provoacă degradarea şi ruinarea ei, iar urmarea este, că aceste instalaţiuni de debitare nu după prea lungă vreme de funcţionare vor ajunge într-o stare de tot dezolată.

 

Pe baza considerentelor de mai sus, precum şi având în vedere admirabila pregătire a instalaţiunilor Fondului în vederea aplicării regiei proprii credem că o revenire la sistemul exploatării în regie proprie se impune, însă cu înlăturarea inconvenientelor semnalate în exploatarea de până acum.

Sistemul de exploatare ce se impune mai ales în condiţiunile actuale de criză şi nesiguranţă pe piaţa lemnului este : exploatarea fabricelor de cherestea în regie proprie.

Numai prin acest sistem de exploatare – care dealtfel vine în considerare pentru numai o parte din producţia pădurilor Fondului – preţul lemnului oferit se va putea menţine la preţul corespunzător celui rezultat din preţul lemnului pe marile pieţe de comerţul lemnului, şi gospodăria Fondului va putea fi ferită cu succes dela  degradarea succesivă ce intervine prin abandonarea sistemului de exploatare în regie proprie.

 

La noi în ţară, pledează pentru aplicarea regiei proprii în exploatarea pădurilor şi împrejurarea că dealtfel această industrie este acaparată în proporţie de 90% de străini şi numai prin aplicarea sistemului regiei propri se poate ajunge la naţionalizarea comerţului şi industriei lemnului. O politică forestieră naţională sănătoasă care cere naţionalizarea comerţului şi industriei lemnului impune deci sistemul regiei proprii.

 

 

[1] J. Opletal – Die Forstliche Baninvestitionen in Bereiche der k.k. Direktion … pag. 64.


Comments are closed