FFF: Fanul fotbaliştilor fălticeneni!

De vineri, seara, sunt fanul declarat al tinerilor fotbalişti din Fălticeni, câştigătorii meciurilor primei zile a Campionatului de Fotbal, desfăşurat la Vatra Dornei odată cu Festivalul „Bucovina Acoustic Park”. Băieţii au zburat peste coasta muntelui, pe care eu am parcurs-o, zilnic, poticnit, şi au intrat în atmosfera fesivalului cu dezinvoltură, ba chiar au cântat şi o piesă, împreună cu Andrei Haţegan, de la „We Siging Colors” (trupa înseamnă al doilea proiect al lui Andrei, solist şi la „The Amsterdams”), spre amuzamentul înduioşat al tobarului suedez Dahlqvist Robert Ali (ce face dragostea din om: părăseşti Suedia şi ceri să fii adoptat de România!).

Tineretul, de la domnişoare şi domnişori de 3-4 anişori, în sus, adora muzica cu pumnii încleştaţi cu atâta instinctivă pasiune încât, la „Desperrados”, de pildă, ţâşneau din mâinile părinţilor şi dansau de mama focului pe ritmurile de country românesc, născocite de suceveanul Sandy Deac şi de gaşca lui de medici clujeni, cu care trăieşte aproape de stele. Cu atâta forţă revigorează suflete muzica adevărată, încât cel mai sincer dintre toţi prietenii mei, dorneanul Theo Catrinar, bărbat în etate de vreo 5 anişori, a venit la mine, după concertele trupelor „Ţapinarii”, „Fără zahăr” şi „Desperados”, pentru a-mi cere ultimativ, ca de la prieten la prieten: „Pe ăştia să-i mai aduci, dar cât mai repede!”. La anul e bine?, întreb eu, iar Theo izbucneşte: „Cum la anul? Mâineee!”.

La fel de inimoşi ca Theo Catrinar, tinerii fotbalişti fălticeneni mi-au mers la suflet. Ţin cu muzica generaţiilor lor, ţin şi eu cu ei, dorindu-le să ajungă campioni mondiali şi vedete ale marilor cluburi din întreaga lume. Şi-abia atunci vom fi chit.