Față în față cu sărbătorita Gabriela Teișanu

La biroul de dincolo de biroul meu, sărbătorita acestei zile, Doamna Gabriela Teișanu, abia apucă să răspundă la toate telefoanele de felicitare, prilejuite și cauzate de ziua nașterii domniei sale. Suntem colegi pe arii multiple: și la Centrul Cultural „Bucovina”, și în trupa „Toy Machines”, în care basistul Alexandru „Teiu” Teișanu este și unul dintre cei mai buni prieteni ai fiului meu, Andi, dar suntem și „o echipă” în încrederea totală pe care amândoi o avem în viitorul artistic al fiicei sale, tânăra actriță Maria Teișanu. Odată cu trecerea anilor, datorită acestor motive și cauzalități, familiile noastre au devenit una singură, aproape fără delimitări și doldora de solidaritate.

Într-o astfel de familie de artiști, Gabriela Teișanu este, desigur, personajul central, și ca admirabil interpret de doine și de cântece românești, și ca prozator cu frază vie, spumoasă, din care țâșnesc ipostaze și sensuri profunde ale vieții omenești, și ca inconfundabilă… actriță, care își joacă rolul propriei individualități existențiale. Are un „ce” Doamna Teișanu, care o scoate în evidență aidoma unui scapăr de lumină în povestea cenușie a Sucevei ultimelor decenii. Este ba cântec, ba narațiune, ba replică vie și scăpărătoare. Este un om pe care îl prețuiesc și admir.

La mulți ani,

Doamnă Gabriela Teișanu,

și Dumnezeu să vă ție

numai întru bucurie!