Falsul cult al Eroilor şi al Culturii, la Suceava

Sarma Vodă: În patria mioritică, nu te năpusteşti, ci aştepţi să vezi care cioban ia şi turma celuilalt…

*

Am văzut, mai zilele trecute, bicisnicul Monument al Eroilor, din Suceava, înfăşurat în coroane şi în jerbe tricolore. Dacă aş fi citit ziarele sau aş fi ascultat ştirile televiziunilor şi radiourilor locale, astăzi aş fi ştiut că, de ziua comisarului european, cârmacii cutare, curărică şi cutărescu şi-au arătat patriotica recunoştinţă faţă de înaintaşii care au murit ca proştii, pentru ca aştia, cutare, cutărică şi cutărescu să fure tot, şi smântâna de pe oale, şi caşul de pe leasă, dar şi memoria mioritică.

*

La Suceava, memoria eroică şi memoria culturală nu fac nici măcar cât două carboave coclite şi abia scoase din uz. La Suceava, memoria înseamnă doar un prilej de revărsare a imaginii jegoase peste fragilitatea clipei a lui cutare, a lui cutărică sau a lui cutărescu. S-au scurs, au putrezit prin rigole şi prin latrine, înainte de a fi duse de vânturile pustiei, imaginile celor vreo cinci-şase generaţii de cutare, cutărică şi cutărescu, care ne-au tot ţinut la cheremul lor, vreme de o clipă-clipuţă, dar pe care ei, în gomoşenia puterii, o percepeau drept veşnicie.

*

Partea proastă este că, odată cu clipuţele acelea, s-a cam dus şi viaţa noastră, şi ea ca o clipă a clipelor, pe cale de a deveni colbul şi cenuşa pe care le vor spulbera adierile.

*

Cultul Eroilor şi al Culturii, la ăştia!… Hai, sictir!