Emilian Marcu, de-a curmezişul toamnei

*

Poetul ieşean Emilian Marcu refuză să trăiască altceva decât poezie. Numai şi numai poezie, pe care o culege frunză cu frunză din respiraţia de veacuri a neamului său. Are, desigur, un simţ al patriei şi al neamului aproape religios, iar de aici vine vocaţia imnică a cărţilor lui de poezie, din care Emilian Marcu îşi durează propria cetate. Pentru a fi, pentru a dăinui, dar mai cu seamă pentru a se închina memoriei.

*

Emilian Marcu este poetul răzvrătit împotriva trecerilor şi a spaţiilor închise, e o stare a firii cutremurată doar de muzica stelelor din rememorările târzii ale lui Pitagora. E poet, nu poate fi altceva, iar chestia asta îl face demn fie de admiraţie, fie de neînţelegere.

*

La mulţi ani, Emilian Marcu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!