E toamnă iar, şi timpul mă apasă | Dragusanul.ro

E toamnă iar, şi timpul mă apasă

Toamna 1 Rares

*

E toamnă iar, şi timpul mă apasă

şi-l tot aud prin sânge cum îmi curge

vestindu-mi graţierea, căci acasă

mă voi întoarce iarăşi, demiurge,

iar de nu-i dat să te-ntâlnesc drept tată,

cât încă sunt captiv în ocna vieţii

eu te-aş ruga să îmi ucizi deodată

şi sufletul pe crucea dimineţii,

 *

Toamna 2 Rares

*

altminteri mă revolt şi trec fugar

în frunza toamnei mele interzise

furând şi-un pumn de stele din cuibar

şi cântecele ce-mi rămân nescrise

ca să le duc ofrandă în pustiu

desferecate toate din minciună,

căci îmi refuz stigmatul de-a fi viu

şi hăituit de razele de lună

 *

Toamna 3 Parc

*

doar m-am ivit şi eu precum lăstarul

învigorat de legile-ţi divine

şi sevelor le-am îndurat amarul

surpărilor vremelnicind prin mine,

iar dacă vin, nu recunosc păcatul

căci m-am ivit frumos dintr-o iubire

şi-am acceptat s-o fac pe condamnatul

ducând pe suflet cosmica-ţi ursire,

*

Toamna 4 Parc

aş prefera să mă tot uiţi în toamnă

frunziş în curmezişă rătăcire,

frunzişul ăsta care îmi înseamnă

răboj învremuind cu vremuire

şi să mă duc spre depărtări cu vântul,

fără să-mi pese de iviri şi treceri:

aşa e dat, mă năruie cuvântul,

de-aceea-ţi cer şi sufletul să-mi seceri.

*

Toamna 5 Oras


Comments are closed