"Dușmanul român", urât de românii ardeleni | Dragusanul.ro

„Dușmanul român”, urât de românii ardeleni

 

*

Există mărturii de presă, precum Amintiri din „România Mare”, extras din „raportul locțiitorului de primar Friedrich Fabrierus, din Brașov, în timpul ocupării orașului liber regesc Brașov prin dușmanul român, de la 29 August, până la 8 Octombrie 1916” (Gazeta Transilvaniei, Anul LXXX, Nr. 3, marți 19/23 ianuarie 1917), peste care poți trece lesne cu vederea, chiar dacă te zhârie în suflet expresia, referitoare la… eliberarea Brașovului „ocupat prin dușmanul român”. Dar descoperi alături, tot în prima pagină a acestei vechi gazete românești din Transilvania, pe post de articol de fond, un material care ia de guler, cu brutalitate, istoriografia oficială românească, „Vatra Luminoasă”:

*

*

„În soarta românilor din Ungaria a fost scris ca adevărata înfrățire româno-maghiară să se înfăptuiască în momentele acestea mărețe de apărare a existenței și mult iubitei noastre patrii, afară, pe câmpurile de luptă, departe de vatră, de bravii noștri flăcăi și viteji maghiari. Frăția aceasta de sânge, cu temelii veșnice, ne reamintește înfrățirea româno-maghiară din Arad, din ziua sfântului Ilie, din 2o Iulie vechi 1899, care, pentru noi, românii de sub coroana Sfântului Ștefan, este o zi de sărbătoare mare și care, de s-ar fi luat în serios și în România, ar fi o zi de sărbătoare națională pentru toți românii de pe tot globul pământului.

*

Este de remarcat că înfrățirea de atuncea s-a făcut de un om care, tocmai în aceste clipe istorice, conduce barca statului spre fericirea patriei noastre: contele Ștefan Tisza, ministru-președinte. Acest mare bărbat politic, a cărui valoarea de-abia generațile viitoare vor putea-o recunoaște în întregime, acest om cu voința sa de fier și privirea sa clară, ales de soartă a conduce trebile monarhiei în cele mai grele zile, când o lume întreagă a dat năvală asupra noastră și a aliaților noștri, acest om a dezlegat din timp problema româno-maghiară, care, dacă ar fi fost înțeleasă la timp de cei chemați, ar fi dus întreg neamul românesc, alături cu ungurii, la mărire și fericire.

*

Înfrățirea de atuncea s-a făcut cu ocazia instalării, în scaunul episcopesc din Arad, a arhimandritului Iosif Goldiș, vicar episcopesc din Oradea Mare și fost deputat guvernamental în dieta țării. Instalarea, care s-a făcut cu mare solemnitate, a fost asistată de mai mulți deputați maghiari, în frunte cu contele Tisza, care au participat cu toții la banchetul dat în onoarea zilei. Cuvântarea contelui Tisza, din această zi, va rămâne memorabilă pentru totdeauna, pentru că cuvintele rostite compun făclia care va lumina pentru vecie drumul politicii noastre:

*

„Națiunea maghiară are misiune mare de îndeplinit, pe care însă numai împreună cu aliatul ei natural o poate împlini, împreună cu neamul românesc. Pentru neamul românesc iarăși nu este un alt mod de fericire, decât înfrățirea cu maghiarii (sublinierea „Gazetei” – n. n.). Să se dea fiecăruia aceea ce e a lui și, atunci, înțelegându-ne unii cu alții, unindu-ne în bună înțelegere, nici porțile iadului nu ne vor putea birui!”.

*

Frăția și buna înțelegere, asta este vatra lumioasă, cu care ne alegem din războiul acesta teribil. Că este așa ne-o dovedește victoria armatelor noastre, despre care contele Tisza a zis că, înfrățite, nici infernul nu le va putea birui. Frăția fiilor noștri și ai confraților noștri maghiari își revarsă focul de iubire frățească și asupra celor rămași acasă, și în conlucrarea comună pentru izbânda finală, ne vedem datoria noastră cea mai înaltă spre a respecta astfel pactul de sânge, închiat, afară, pe câmpul cinstei și onoarei. Că așa va fi asta o garantează noul nostru metropolit Mangra, care, în ziua serbării înfrățirii din Arad, a arătat, aemenea, calea cea bună și dreaptă, pe care trebuie să o urmăm: biserica. „Scopuri nobile nu poate realiza nime fără biserica reprezentată prin cler și popor”.

*

Poporul românesc din Ungaria își urmează păstorul său luminat, înfrățit cu contele Tisza, în deplină convingere că numai îm modul acesta, urmărind calea creată de acești doi bărbați, va ajunge la fericire și prosperitate, spre vatra acea luminoasă, care ne va însufleți și în viitor, de a dezvolta forțele noastre în favoarea neamului și a patriei noastre nepieritoare”.

*

Trupe române în Budapesta

*

Că astfel de atitudine caracteriza românimea din Ardeal, până foarte aproape de intrarea definitivă a trupelor românești în Transilvania, cu popas îndelungat în Budapesta, o confirmă numeroase mărturii, pe care intenționez să le supun atenției zilei. Nu de alta, dar ar fi păcat să ne plecăm, la nesfârșit, în fața memoriei unor farisei precum Papp, Cristea, Goldiși, Maniu și așa mai departe, care moșteneau, din latinism, doar convingerea că „patria este acolo unde ne este bine”.