După bomba din Bucovina, atentatul din Sarajevo | Dragusanul.ro

După bomba din Bucovina, atentatul din Sarajevo

ROMÂNUL, din 17 iunie, comentând atentatul de la Sarajevo

ROMÂNUL, din 17 iunie, comentând atentatul de la Sarajevo

*

După eşecul temătoarei provocări de război, pe care o premeditase atentatul, din februarie, de la Episcopia Hojdudorog, săvârşit cu o bombă expediată, prin poştă, de la Cernăuţi, provocare de război în care au fost implicate serviciile secrete austriece, a urmat atentatul de la Sarajevo, regizat de aceiaşi militarişti austrieci.

*

Ca şi în cazul nedreptei stigmatizări a României, cu ocazial precedentului atentat, Serbia a fost ponegrită şi scoasă drept ispăşitor pentru începerea războiului, deşi e limpede ca lumina zilei că atentatul de la Sarajevo a fost pus la cale de serviciile secrete austriece, care, la mai puţin de o zi după atentat, ştiau totul despre Gavrilo Princip şi Nedjelko Gabrinovici, răspândindu-le biografiile prin presă. Cronica atentatului, descrisă la zi de presa vremii, dezvăluie, indirect, graba cu care a fost scris scenariul public de către cei care au conceput, ireproşabil, scenariul asasinării arhiducelui Francisc Ferdinand. Dar mă abţin de la concluzii, lăsându-vă libertatea de a le descifra singuri.

*

Romanu 17 iunie Atentatul

*

„Sosirea în Sarajevo.

*

Moştenitorul de tron a sosit în Sarajevo Duminică, pe la ora 10, înainte de amiază, din lagărul militar, ca să ia parte la serviciul divin din catedrală şi la recepţia oficială de la primă­rie – ce erau să se ţină din prilejul terminării manevrelor în Bosnia. Automobilul mergea pe debarcaderul Appel, când clironomul îşi aduse aminte că augusta soţie, principesa Sofia, tocmai pe timpul acela vizitează preparandia de învăţătoare. A dat semn şoferului să-l ducă acolo, unde s-a dat jos şi a intrat în institut. Tocmai la ieşire s-a întâlnit cu principesa, pe care a luat-o de braţ şi au urcat ambii în automobil.

*

Atentatul cu bomba.

*

Abia bătuseră zece ore când automobilul cu perechea moştenitoare a intrat pe Uliţa Ciumurja. Pe când oamenii le făceau ovaţii, din public s-a ales un tânăr bine îmbrăcat, a păşit înainte, spre automobil, a scos un obiect de forma unei sticle, pe care l-a aruncat în drum. Bomba a lovit în partea posterioară automobilul clironomului, de pe care a căzut, explodând sub al doilea automobil, care venea cu câţiva paşi mai în urmă. Explozia a rănit grav pe locotenent-colonelul MERIZZI şi pe guvernorul POTIOREK, cari ambii au leşinat. Contele WALDECK a scăpat cu leziuni mai uşoare, intrându-i în corp câteva cuiuţe si schije din bombă.

*

Pentru un moment, s-a oprit şi automobilul moştenitorului, dar şoferul ne mai aşteptând ordine, cu viteză mare a mânat spre primărie. Clironomul privea îndărăt şi se vedea surpriza pe faţa lui, când a văzut efectul atentatului. Explozia a mai rănit 20 de persoane, dintre acestea pe 7 foarte grav. Toţi răniţii au fost transportaţi imediat la spital, iar autorităţile au căutat să şteargă repede urmele atentatului şi să facă linişte.

Detunătura s-a auzit până la primărie, unde perechea moştenitoare a fost primită cu urale şi ovaţii, când a descins din automobil. Martorii oculari spun că clironomul nu a mai re-salutat publicul, ca de obicei, ci nervos şi-a luat soţia la braţ şi a intrat în primărie.

*

Recepţia de la primărie.

*

Consiliul municipal, în frunte cu primarul Ciurdei effendi, aşteptau în incintă perechea moştenitoare, făcându-i ovaţii. Primarul păşise înainte şi voia să-şi înceapă discursul de bineventare, însă moştenitorul l-a oprit, enervat, cu un gest:

– Aşteaptă, domnule primar! Vin aici şi mă primiţi cu bombă!

Abia începuse primarul, cu glasul tremurător, să-i agrăiască: „Alteţă imperială şi regească!”, când arhiducele l-a întrerupt din nou:

– Aşa-i cum zic! Nu poţi fi în siguranţă în oraşul acesta! Acum continuă!

Bătrânul Ciurdei effendi şi-a terminat repede vorbirea; moştenitorul i-a răspuns în câteva cuvinte şi a plecat, momentan, cu soţia la braţ. Întreagă recepţia nu a ţinut mal mult de 5-6 minute.

Perechea moştenitoare s-a suit, din nou, în automobil, la ora 10 şl jumătate, lăsând să fie duşi la spital, ca să cerceteze pe răniţii exploziei.

*

Al doilea atentat cu sfârşit tragic.

*

Moştenitorul Francisc Ferdinand era foarte agitat. Principesa Sofia, înainte de plecare, i-a spus ceva, dar dânsul nu i-a mai răspuns şi auto mobilul a plecat cu viteză mare.

Când au ajuns în strada Francisc Iosif, care duce la spital, de pe trotuarul de la dreapta, un tânăr slăbănog a tras două focuri de revolver asupra automobilului.

Glontele prim a intrat în gâtul clironomului, spărgându-i artera, din care a început să ţâşnească sângele. Moştenitorul a întins mâinile spre soţia sa, care se aplecase asupra dânsului, ca să-l apere cu corpul ei. În acest moment, un al doilea glonte a intrat în pântecele principesei, care a căzut cu faţa înainte.

S-a iscat o panică enormă, care a oprit pe loc automobilul, pentru un moment. Abia s-a auzit comanda: „Înapoi la conac!” şi automobilul, întorcându-se, a pornit, cu viteză nebună, spre conac, unde a ajuns în trei minute.

*

Moartea perechii moştenitoare.

*

În curtea conacului, au alergat servitorii, cari i-au dus pe braţe pe cei doi răniţi mortal. Moştenitorul Ferdinand mai da semne de viaţă, se zbătea; principesa Sofia era leşinată. Imediat au sosit medicii, cari însă nu au putut face nimic. A fost chemat abatele, care i-a împărtăşit cu sfintele taine ale muribunzilor.

La 10 ore şi 35 minute, a fost comis atentatul şi, peste 10 minute, moştenitorul Francisc Ferdinand a încetat din viaţă. Principesa Sofia a mai trăit un sfert de oră, apoi inima a încetat a-i mai bate.

*

Moştenitorul făcut atent asupra pericolului.

*

S-a constatat că primarul oraşului Serajevo l-a rugat pe moştenitor ca să renunţe la programul stabilit şi să nu-şi continue drumul. Arhiducele i-a răspuns însă hotărât:

– Am motive ca să mă ţin de program, până la sfârşit.

Plecând automobilul cu perechea moştenitoare, de la palatul primăriei, la încrucişarea bulevardelor Francisc Iosif şi Appel s-au auzit trei detunături. Cele dintâi două gloanţe au nimerit-o pe ducesă, care a căzut în braţele soţului ei. Arhiducele, plecându-se deasupra soţiei sale, al treilea glonţ l-a nimerit pe el.

*

Cine sunt atentatorii?

*

Individul car e a aruncat bomba asupra automobilului se numeşte Nedeyko Cabrinovich, un culegător-tipograf, de 27 de ani. El e fiul unui crâşmar din Sarajevo. Deoarece nu i-a plăcut să lucreze şi după ce tatăl său nu mai voi să-i dea bani, pentru viaţa destrăbălată, ce o ducea, a rătăcit, câtva timp, prin Muntenegru şi Belgrad, reîntorcându-se, mai târziu, iarăşi la Serajevo. Pentru principiile lui sindicaliste-anarhiste organizaţiunea socialistă l-a exclus din sinul ei, aşa că ne mai putând câştiga bani de niciunde, s-a dus, din nou, la Belgrad, unde a intrat ca culegător în tipografia statului.

Câştigându-şi câţiva bani, s-a reîntors, acum 4 săptămâni, iarăşi în oraşul lui natal, pentru ca să-şi continue viata desfrânată. Chefuind prin crâşme şi localuri obscure, în câteva zile şi-a gătat banii. După ce a rătăcit, mai multe zile, fără de lucru, în sfârşit a fost primit, acum câteva zile, ca ajutor, într-o tipografie mai mică, unde însă ceilalţi muncitori se fereau de el, pentru sentimentele lui anarhiste.

Al doilea atentator, care a tras focurile ucigătoare asupra perechii moştenitoare, e un student, eliminat din şcoala reală superioară din Sarajevo. Numele lui e Gabro Princip şi e în etate de 19 ani. S-a născut în Grahovo, din părinţi ţărani. Acum doi ani, luând parte la demonstraţiunile ce au avut loc, atunci, în Sarajevo, în legătură cu războiul din Balcani, a fost eliminat din şcoala reală şi, apoi, expulzat de pe teritoriul oraşului Sarajevo. Din cauza aceasta, s-a dus la Belgrad, ca să-şi continue studiile, de unde s-a întors la Sarajevo, acum vreo 8 zile.

*

O a doua bombă.

*

La încrucişarea străzii Francisc Iosif cu cheiul Appel, un poliţist a găsit, imediat după atentat, o a doua bombă, în formă de sticlă. Unii cred că studentul Princip ar fi aruncat-o sub automobilul cu perechea moştenitoare, dar n-a explodat. Dună alţii, bomba ar fi căzut din buzunarul atentatorului, încă înainte de a fi putut-o arunca, şi s-a rostogolit până în mijlocul străzii. Poliţistul a aruncat, imediat, un ţol înmuiat în apă asupra bombei, predându-o apoi autorităţilor militare.

*

Unde au fost fabricate bombele?

*

Experţii militari, desfăcând, cu precauţiune, bomba găsită de poliţist, au constatat că e de aceeaşi construcţiune cu cea explodată şi cu cele găsite, pe timpul anexiunii, la graniţa sârbească. Bombe de acestea, afirmativ, se construiesc numai în arsenalele militare din Serbia.

*

Atentat politic?

*

În urma faptului că ambii atentatori au fost prevăzuţi cu bombe de aceeaşi construcţie, s-a făcut concluziunea că atentatul a fost pus la cale de o conjuraţie politică. Bănuiala că atentatul s-a executat, după un plan elaborat amănun­ţit şi pentru toate eventualităţile, pare a o întări faptul că, cu puţin înainte de atentat, agenţii, arestând pe un individ suspect, pe cheiul Appel, în fata palatului ziarului „Serajevoer Tagblatt”, acesta a lovit din mâini şi din picioare şi a răcnit:

– Sunt anarhist! Pe cine mă atinge îl omor.

*

Prinderea asasinului.

*

Martorii înfiorătorului atentat spun că, în clipa când Gravo Princip a îndreptat revolverul spre automobil, un poliţist a sărit asupra lui, dar un individ l-a împins la o parte. Acest individ se afirmă că ar fi fost unul dintre colaboratorii ziarului „Srbska Rjeci”.

*

Asasinul grav rănit.

*

Asasinul, când a văzut că automobilul se întoarce şi se duce spre conac, a încercat să fugă. Un ofiţer din armata comună şi un manipulant militar, trăgându-şi săbiile, s-au luat după el. Manipulantul, mai sprinten de picioare, ajungându-l, l-a lovit pe asasin în cap, cu sabia, încât acesta a căzut la pământ, plin de sânge. Rana lui nu e mortală. Agenţii poliţiei l-au luat imediat în primire.

*

Ştirea asasinatului

*

s-a răspândit cu iuţeala fulgerului, în toate continentele, deşi se luaseră măsuri, la telefon, ca ştirile să fie reduse şi controlate riguros. Când i s-a comunicat groaznica ştire Majestăţii Sale Împăratului, care abia ajunsese la Ischl, bătrânul monarh a izbucnit în plâns şi a exclamat:

– Entsetzlich, nichts bleibt mir erspart! (Grozav, soarta nu mă cruţă de nici o lovitură!).

Majestatea Sa a dat ordin să se înapoieze, imediat, la Viena, unde a şi sosit, astăzi, la amiază.

*

În Budapesta, ştirea a ajuns pe la amiază. După ce s-a confirmat oficial, autorităţile au dispus ca muzicile, petrecerile să înceteze în toată capitala, arborându-se, pe case, drapelul negru. Ziarele, cari, din cauza sărbătorii catolice (Sf. Petru) de azi, nu erau să apară până miercuri, au apărut ieri şi azi, în ediţii speciale şi îndoliate.

La Arad ştirea a ajuns ieri, după amiază, la ora trei. Muzica militară, care concerta în parc, a fost revocată. Încolo, nu s-a simţit nimic, afara doar de senzaţia ştirii, comentată în public. Drapelul negru a fost arborat, întâi, la „Românul” – pe celelalte edificii abia azi.

*

Un martor ocular despre primul atentat.

*

Frizerul Marossy, unul dintre cei ce au fost în imediata apropiere a atentatorului Cabrilovich, a povestit, privitor la atentat prin urmă­toarele amănunte:

„Mă aflam la colţul cheului. Trecând cele două automobile, cu funcţionarii poliţiei şi primarul, după o mică pauză, s-a apropiat automobilul în care şedeau arhiducele Francisc Ferdinand, cu arhiducesa de Hohenberg şi cu guvernorul Potiorek. În clipa aceasta, se ivi, pe partea cealaltă a cheiului, un bărbat tânăr, care, până atunci, stătu în apropierea podurilor, apropiindu-se de balustradele cheiului, a aruncat, de jos, în sus, un obiect, pe care l-a lovit, mai întâi, de părete, spre automobilul arhiducelui.

Individul era însoţit încă de un altul, care, imediat, ce obiectul a fost aruncat, s-a coborât liniştit la vale, pe cheu. Am văzut cum obiectul aruncat s-a lovit de automobil, am văzut ridicându-se puţin fum şi, apoi, am observat că bomba cade la pământ, în calea automobilului următor. În clipa aceasta, a urmat o bubuitură îngrozitoare. Cât ce am observat că individul a aruncat obiectul de la el, am alergat spre el. Desigur, el m-a observat, căci, în clipa următoare, a sărit peste balustradă, aruncându-se în râul Miljacka. Am sărit după el şi un detectiv îmi veni în ajutor. Detectivul ţinea un revolver în mână şi avea de gând să-l împuşte pe străin. I-am strigat detectivului: „Nu împuşca, trebuie să-l prindem viu!”. Individul ţinea mâna sub apă şi, deoarece bănuiam că are vreo armă în mână, am sărit asupra lui, de la o parte, şi, prinzându-i mâna, i-am scos-o deasupra apei. Dar n-avu nici o armă. Într-aceea au sosit şi alţi detectivi, ajutându-ne să-l scoatem afară, din apă, pe atentator, care nu se împotrivea nicidecum”.

*

Ce spun atentatorii?

*

Nedelco Cabrinovici, atentatorul cu bomba, se poartă foarte cinic, în arest. Declară că nu are complici şi că bomba şi-a procurat-o, în Belgrad, de la un anarhist. După comiterea atentatului, a sărit în râul Miljacka, de unde a fost scos de poliţişti.

Asasinul Gabrilo Princip declară că e duşman al imperialismului şi, fiindcă moştenitorul de tron e cel mai mare reprezentant al imperialismului, a voit demult să-l ucidă. Neagă să dea alte amănunte. Ambii atentatori sunt sârbi de origine.

*

Trenul special pentru transportarea cadavrelor.

*

Trenul special al Curţii, care a adus pe mo­ştenitorul tronului la manevre, la ordin mai înalt, a fost pus în stare gata în orice moment de plecare, pentru transportarea cadavrelor la Viena.

*

Poliţia din Sarajevo.

*

E absolut de neînţeles că s-a putut întâmpla atentatul, câtă vreme toate străzile oraşului erau inundate de politie şi jandarmerie. Populaţia oraşului e foarte consternată, pentru neglijenţa condamnabilă a poliţiei şi a jandarmeriei.

*

Aniversarea luptei de la „Câmpul mierlelor”.

*

Întreg poporul sârb a serbat, ieri, Duminecă, aniversarea luptei de la „Câmpul mierlelor”. Din acest prilej, ziarul sârbesc „Narod”, din Belgrad, a apărut, ca şi în alţi ani, în cadru tricolor sârbesc. Articolul prim al ziarului vorbeşte despre lupta, care a avut loc în anul 1389, pe acel câmp, preamărind eroismul celor cari au murit moarte de eroi, la Kossovo. Articolul se termină, spunând că va suna ora când Serbia-mare îşi va răzbuna toate umilirile suferite până acum.

*

Enervarea spiritelor.

*

Şeful poliţiei a lansat un comunicat oficial, în care declară că, atât înainte, cât şi la sosirea moştenitorului tronului, a făcut o mare anchetă, operând numeroase arestări împotriva studenţilor sârbi şi a altor sârbi naţionalişti, contra cărora prefectul avea motive de bănuială.

Comunicatul mai aminteşte şi faptul că, în buzunarele celor doi atentatori, Gavro Princip şi Nedjelko Gabrinovici, a fost găsit numărul în care se preamărea lupta de la Kossovo.

*

Demonstraţii împotriva sârbilor.

*

Noaptea, la orele 11, străzile răsunau de zgomotul provocat de demonstraţiile tinerimii croate şi musulmane împotriva sârbilor. Cortegiul, ajungând pe locul unde s-a întâmplat atentatul, a cântat imnul naţional. După terminarea cântării, croaţii şi mohamedanii strigau: „Să piară Sârbii!”. Un escadron de ulani a alergat, în galop, în strada Francisc Iosif, deoarece tinerimea croată şi mohamedană se adunase în faţa ospătăriei „Europa”, proprietatea lui Ieftanovici, şeful sârbilor din Sarajevo, şi i-au spart ferestrele. Cavaleria a curăţit, imediat, strada de manifestanţi.

 

*Ascultarea, din nou, a lui Gavro Princip.

*

Ieri, Duminică, după amiază, după ce i-au dat să mănânce, i s-a luat un nou interogator atentatorului Gavro Princip. Princip a declarat că el nu face parte din nici o organizaţie de conjuraţie, ci, ca bun patriot sârb, a urmat îndemnul sufletului său. La celelalte întrebări a refuzat să răspundă.

*

Pregătiri pentru înmormântare.

*

Ieri seară, mareşalul Curţii, prinţul Montenuovo, a sosit la Viena, venind de la Ischl. Noaptea, între orele 10 şi 11, biroul mareşalului Curţii s-a pus în contact telefonic cu Sarajevo şi a dat îndrumări pentru transportarea moştenitorului de tron şi a soţiei Sale. Ieri noaptea, a sosit şi ministrul de externe, contele Berchtold, venind din Buchlau. Azi, va avea loc un consiliu de miniştri, care va stabili data şi programul înmormântării.

*

Doliul oraşului Sarajevo.

*

Imediat ce populaţia oraşului Sarajevo a aflat despre moartea moştenitorului de tron şi a soţiei Sale, toate casele au arborat drapele îndoliate. Preşedintele dietei provinciale a trimes cancelariei de cabinet a M. Sale o telegramă de condoleanţe, exprimând M. Sale durerea adâncă şi consternaţia întregii populaţii a oraşului Sarajevo. După-amiază, la orele 4, consiliul comunal a ţinut şedinţă de doliu, şedinţă la fel a ţinut, la orele 5 d. a., şi dieta provincială.

*

Efectul atentatului în Viena şi Praga.

*

În Viena, vestea despre atentatul împotriva moştenitorului de tron şi a soţiei sale s-a răspândit abia pe la orele 4 d. a., stârnind o adâncă emoţie şi consternare. Institutele şi foarte numeroşi particulari au arborat, imediat, drapele îndoliate.

În Praga, vestea despre atentat s-a răspândit pe la orele 3 d. a. Teatrele şi-au suspendat imediat reprezentaţiile.

*

Regele Carol al României şi atentatul.

*

Ieri d. a., a avut loc, la Bucureşti, o alergare de cai, la care a asistat şi M. Sa regele Carol. Pe la orele 5 fără un sfert, d. prefect al politiei capitalei, d. Corbescu, a alergat cu automobilul la hypodrom. Aci, d. prefect, în pas grăbit, a intrat în loja regală, comunicând M. Sale regelui vestea despre atentat. M. Sa regele a ascultat, până în sfârşit, raportul dlui prefect, dar, terminând d. prefect, M. Sa a făcut cu mâna un gest de neîncredere, spunând:

– E imposibil. E absolut imposibil!

D. prefect a părăsit apoi loja regală, întorcându-se în oraş, iar M. Sa a privit, mai departe, alergările. După o jumătate de oră, d. prefect Corbescu a venit, din nou, de astă-dată comunicând M. Sale vestea din sursă absolut autentică. M. Sa regele şi suita imediat a urcat automobilul şi s-a întors la palat, de unde apoi a trimes suveranului nostru o telegramă de condoleanţe.

Trista veste a deprimat întreagă familia regală.

*

Demonstraţii în Zagreb, contra sârbilor.

*

Agenţia Telegrafică Maghiară anunţă: În Zagreb, vestea atentatului s-a răspândit pe la ora 1 d. a., dar, la început, nimeni nu vrea să-i dea crezare. După ce însă ştirea a fost confirmată, a stârnit o mare consternaţie şi o adâncă durere. Banul imediat a trimes telegrame de condoleanţe din partea sa şi din partea guvernului provincial. Totodată, a trimis o circulară tuturor prefecţilor, în care le ordonă să arboreze pretutindeni drapele îndoliate şi să închidă localurile de petrecere. Dispoziţii similare a luat şi primarul oraşului Zagreb.

Societatea sârbă „Socol” încă şi-a sistat serbările aniversare ale luptei de la Kossovo.

Seara, la orele 7, studenţii universitari, având drapele naţionale îndoliate, au parcurs străzile oraşului strigând „Slava!”, la adresa moştenitorului de tron. Alţii strigau:

– Jos regele Petru! Jos bandiţii sârbi! Jos politica sârbească!

Incidente nu s-au întâmplat.

*

Noul moştenitor de tron

*

e arhiducele Carol Francisc Iosif, nepotul clironomului Francisc Ferdinand, fiul mai mare al decedatului arhiduce Otto. Numele întreg e Carol Francisc Iosif Ludovic Hubert George Otto Maria, Cavaler al Ordinului Lânei de Aur şi locotenent-colonel în armată. Născut în 17 August 1887, a împlinit 27 ani. De trei ani e însurat cu principesa Zita de Parma; din căsătorie, anul trecut, li s-a născut o fetită.

*

Orfanii moştenitorului de tron.

*

În aceste momente de mare jale şi durere, duioasele priviri ale popoarelor monarhiei se îndreaptă spre nefericiţii orfani ai moştenitorului de tron. Trei sunt orfanii rămaşi fără de tată şi fără mamă, doi băieţi, prinţii Maximilian, în etate de 12 ani, şi Ernest, de 10 ani, şi principesa Sofia, de 13 ani. Toţi suntem cuprinşi de mare jale, dar mai mare este jalea acestor orfani. În această Duminecă tristă, ei au pierdut tot ce au avut. Această ziuă a Domnului, lor le-a adus o jale eternă, deoarece, în această ziuă, inima lor nevinovată de copii a fost atinsă de mâna rece a morţii, care, de atâtea ori, a fost atât de îngrozitor oaspe al familiei lor princiare…

Sărmanul Francisc Ferdinand! Cât şi-a dezmierdat el pe îngeraşii lui, ca ori oare alt părinte care numai pentru copii trăieşte. Acest fapt de caldă alipire către copii, nouă, Românilor, ne-a fost o dovadă suficientă pentru a ne putea convinge despre bunătatea inimii viitorul nostru Domnitor.

Lucirea nevinovaţilor ochi ai celor trei orfani este, azi, învelită de durere şi lacrimi.

Sărmanii, la despărţire, cât de dulce va fi fost sărutul de adio, pe care ei, cu atâta iubire caldă, l-au depus pe buzele dulci ale bunului tată şi ale duioasei lor mame, pe cari, atunci ei, sărmanii, i-au văzut pentru ultima oră.

Sărmanii orfani probabil abia acum vor fi aflat despre dureroasa realitate, deoarece ei zburdau ca nişte miei nevinovaţi prin parcul castelului Chlumet, nebănuind că, departe de ei, în Sarajevo, dulcii lor părinţi zac întinşi pe catafalc…

Totul s-a sfârşit! Tata şi mama nu se vor mai întoarce cu viată acasă. Zădarnic plâng şi aşteaptă acei nefericiţi trei mici orfani…”[1].

*

*

 „Ultima oră.

*

ÎMBĂLSĂMAREA.

*

Încă ieri noaptea, ambele cadavre au fost îmbălsămate. În trupul arhiducesei a fost găsit glonţul ucigător, care i-a distrus toate intestinele. În trupul moştenitorului n-a fost găsit glonţul care i-a rupt artera de la gât. S-a constatat că moartea la ambii a fost cauzată de pierderea sângelui.

*

ÎNMORMÂNTAREA.

*

După cum se anunţă din Sarajevo, mâine, după sfinţirea cadavrelor, sicriele vor fi transportate, de acolo, pe drumul cel mai scurt, la Viena, unde vor sosi joi, seara. Vineri, va avea loc misa funebră, în Viena, iar sâmbătă, înmormântarea în cripta familiară din Amstetten, conform dorinţei arhiducelui. Monarhul va petrece sicriele la Amstetten, de unde va merge, iarăşi, la Ischl, şi numai mai târziu se va întoarce iar Viena.

Toţi suveranii statelor străine şi-au anunţat reprezentarea la înmormântare. Împăratul Wilhelm a anunţat, azi, prin o telegramă, că va veni în persoană la înmormântare. Regele Angliei l-a vizitat, azi, pe ambasadorul austro-angar din Londra, exprimându-şi condoleanţele.

*

MICII ORFANI

*

au fost duşi, înainte de plecare, de înşişi părinţii lor, în castelul din Chlumetz, unde petrec şi acum. Ei nu ştiu încă nimic despre sfârşitul tragic al părinţilor lor, ci li s-a spus numai că ambii sunt grav bolnavi.

*

SERBIA CONDAMNĂ ATENTATUL.

*

Guvernul sârbesc publică, azi, în monitorul său, un comunicat oficial, exprimându-şi consternarea şi condamnând atentatul, prin care s-a cauzat monarhiei şi mai cu seamă popoarelor ei cea mai mare pierdere.

*

DOLIUL CAMEREI UNGARE.

*

Mâne, înainte de amiază, camera ungară va tine şedinţă, în care preşedintele, înainte de ordinea de zi, va face propunere privitor la exprimarea condoleanţelor din partea Camerei, iar după primirea acesteia, preşedintele va face încă propunerea ca dezbaterea proiectelor de la ordinea de zi să se amâne şi să nu se mai ţină şedinţe, până după înmormântarea moştenitorului.

*

SÂRBII DIN UNGARIA

*

îşi exprimă, în telegrama lor de condoleanţe, consternarea adâncă şi, condamnând cu toţii, fără deosebire de partid, atentatul, accentuând că între ei şi sârbii din Bosnia nu e nici o legătură, ci, din contră, sunt divergenţele cele mai mari.

*

STARE DE ASEDIU IN SARAJEVO.

*

În Sarajevo, după cum se anunţă, a izbucnit, azi, anarhia. Repetându-se, azi, atentatele cu bombă, în diferite părţi ale oraşului şi având loc demonstraţiuni şi excese mari, spărgându-se în mai multe prăvălii şi case particulare, s-a proclamat asupra oraşului şi a împrejurimii starea de asediu.

*

CONDOLEANŢELE CORPURILOR LEGIUITOARE ROMÂNE.

*

În şedinţa de azi a Camerei, primul ministru al României, d. I. Brătianu, luând cuvântul, înaintea ordinei de zi, a dat expresiune consternăm adânci şi sentimentelor dureroase, cu care a fost primită în România ştirea îngrozitoare despre atentatului de la Sarajevo. Prietenia sinceră şi veche dintre regele român şi dinastia imperiului vecin şi raporturile prieteneşti dintre cele două state vecine ne transformă sentimentele noastre de condoleanţe – a spus primul ministru – într-o adevărată durere. Primul ministru spune, în sfârşit, că România va păstra, cu mulţămită şi pietate, memoria arhiducelui Francisc Ferdinand. Condamnă şi biciuieşte atentatul. Preşedintele Camerei, d. Pherekyde, aderând la vorbirea dlui Brătianu, face propunerea pentru trimeterea telegramelor de condoleanţe cabinetului din Viena şi guvernelor austriac şi ungar. Membrii Camerei, ascultând vorbirea primului ministru, în picioare, au primit propunerea preşedintelui şi au hotărât, totodată, să se suspende şedinţa, în semn de doliu.

În şedinţa senatului român, a ţinut vorbire ministrul de externe, d. Porumbaru, luându-se aceleaşi hotărâri ca şi în cameră.

*

TRANSPORTAREA SICRIELOR LA VIENA.

*

Primul mareşal al Curţii – după cum ni se telegrafiază din Viena – a făcut azi cunoscut programul transportării sicrielor, din Sarajevo, la Viena. Cadavrele, îmbălsămate şi aşezate în sicrie, vor fi duse, mâine, la amiază, în portul Metkovici. De aici, vor face drumul până la Triest, pe „Viribus Unitis”, care va fi însoţit de întreaga flotă austro-ungară. De la Triest, până la Viena, sicriele vor fi duse cu un tren special. Catafalcul va fi ridicat în Burg şi, vineri, va avea intrare publicul.

La dorinţa monarhului, înmormântarea se va face fără pompă, despre ceea ce a fost încunoştiinţate toate curţile europene.

*

„MAGYARORSZÁG” IARĂŞI TURBĂ DE URĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR.

*

Organul preşedintelui partidului opoziţionist Mihail Károlyi află de bate, în zilele aceste de cel mai mare doliu pentru întreagă monarhia, să dea din nou pe faţă ura turbată a şovinismului maghiar faţă de românii din Ungaria. „Magyarország”, în furia-i şovinistă, se năpusteşte, din prilejul adunării Ligii culturale, ce a avut loc ieri, în Bucureşti, din nou asupra fruntaşilor Partidului Naţional, contra cărora ridică acuzele cele mai neruşinate şi infame”[2].

*


[1] Românul, Anul IV, nr. 131, marţi 17/30 iunie 1914, pp. 1-4

[2] Românul, Anul IV, nr. 131, marţi 17/30 iunie 1914, p. 7


Comments are closed