Drumul Sării sau Şoseaua Franciscană
*
Drumul Sării sau „Şoseaua Franciscană”, cum se numea, din 1817, în cinstea împăratului Francisc, care o folosise în acel an, „drumul împărătesc” al lui Isof al II-lea, deci şoseaua care unea Galiţia, prin Bucovina, cu Ardealul, fusese descris, de către Schmidl (Călători străini, XIX, III, p. 338), dar dinspre Josenii Bârgăului, înspre Suceava, până la Păltinoasa. Noi, bieţii slujitori ai lui Gheorghe Flutur, încredinţaţi lui Niculai Barbă, de la Centrul Cultural “Bucovina” (noi, nu el), adică eu, Tibi şi Liviu, o străbatem în sens invers, printr-o “modernitate” înspăimântătoare, prin care, vorba lui Lucian Blaga, încă mai răzbate preistoria.
*
*
Mergem la Vatra Dornei, acolo unde, în zilele de 7-9 iulie, ne vom da întâlnire cu viitorimea. Am mai fost, începând din ianuarie, de câteva ori, pentru că un festival ca “Bucovina Acoustic Park” presupune multă trudă, dacă îţi propui să-l faci durabil şi necesar. Dar, pe drum, planurile se suprapun într-o armonie a vremelniciilor care mă surprinde, dar care îmi şi place. “Urmează Bucşoaia şi Gura Humorului, unde regiunea devine mai prietenoasă şi unde apare, iarăşi, agricultura. Drumul se face tot mai rău; prin Capu Codrului, fără a mai trece prin vreo localitate, se ajunge, după şase ore de mers, în oraşul Suceava. De aici, sunt 6 ½ poşte până la Cernăuţi”[1].
*
*
“Urmează Vama, cu o mică mină în apropiere, de trei galerii, zece cuptoare de afânare, 80 de lucrători, care produc 5.580 de chintale de fier în bare”.
*
*
La “Drumul se ţine, neîntrerupt, de Moldova, spre Câmpulung Moldovenesc, un târg cu 2.623 de locuitori. Aici se află administraţia camerală şi reşedinţa căpităniei graniţei militare”.
*
*
Apoi urcăm “printr-un defileu îngust şi sălbatic, până la casa de poştă singuratecă de la Valea Putnei (de fapt, pe Mestecăniş – n.n.)”, unde tot austriecii ridicaseră şi un han, ars în câteva incendii şi tot refăcut, dar care va fi definitiv dărâmat, pentru că văd că se face unul nou şi modern, cât mai european cu putinţă, adică până la spulberarea totală de memorie.
*
*
“Pe valea Bistriţei Aurii, urmează târgul de munte Iacobeni, unde se exploatează, din 1786, o mină de fie, cu 19 galerii, dintre care cea mai bogată este Valea Stânei; la Arşiţa, se mai găseşte şi azbest. Două furnale înalte, zece cuptoare de afânare, deservite de un fierar, patru forje, un meşter de cuie, predau, cu 224 de lucrători, 15.000 de chintale de fier brut, 90 de chintale de fontă, 4.427 chintale de oţel în bare, 41 de chintale de plumb, 243 de chintale de unelte, 16.904 bucăţi de lopeţi ş. a., 363.000 de cuie”.
*
În drum spre Vatra Dornei, încerc să-mi imaginez o expoziţie cu imagini ale Bucovinei de odinioară, revăzute, din aceleaşi unghiuri, cu aparatul de fotografiat, dar găsesc în mine puterea de a goni înfiriparea ideii.
*