Dreptul la semnătură nu mi-l ia nimeni!

*

Pistolul cu peniţă de aur, pe care mi l-am ales drept simbol, mă caracterizează, mă reprezinză, e însăşi materializarea sufletului, minţii şi a harului cu care m-am născut. E semnătura mea, de care mă folosesc doar atunci când fac lucruri care nu s-au mai făcut, dar se bucură de largă respiraţie publică. E şi semnătura festivalului Bucovina Rock Castle, pentru că televiziunile naţionale, site-urile de rock şi iubitorii acestei muzici, din întreaga ţară, de această semnătură ţin cont, atunci când aderă la şi răspândesc o informaţie despre festival. Televiziunile sucevene, cu excepţia “Intermedia”, ziarele locale, cu excepţiile “Monitorul de Suceava”, “Crai nou” şi “Jupânu”, au fost şi au rămas vrăjmaşele festivalului Bucovina Rock Castle, cea mai golănească vrăjmăşie având-o “Suceava LIVE”.

*

Şi vine şutitoarea media de bani publici, gestionaţi de Consiliul Judeţean Suceava, şi se bagă păduche peste drepturile mele de semnătură, iar mulgătorul fruntaş al Centrului Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi, încă se mai crede ştab utecist, care duce tineretul patriei la canal, şi îmi interzice dreptul meu la semnătură. Aşa s-a întâmplat şi cu Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice (cea istorică este altă poveste), zi pe care doream s-o cinstesc prin lansarea fonotecării repertoriilor de cântece naţionale româneşti ale tuturor localităţilor din judeţul Suceava, sărbătoare pe care mi-a interzis-o utecistul care a luat în arendă, de la PSD, Centrul Cultural “Bucovina”, punându-mă să aleg: ori fac manifestarea mea (nu costa un şfanţ), fără semnătura mea, ori se interzice manifestarea. Şi am ales, din respect faţă de munca mea de o viaţă, să îmi apăr dreptul la semnătură. Un nimeni, un veşnic învârtit, mă poate deposeda de drepturi de autor, dar nu şi de dreptul la semnătură.

*

Pusesem semnătura mea, pe afişul făcut de mine, pentru o manifestare care mi se datorează în totalitate, nu din orgoliu, ci pentru că rămăsese un gol alb între siglele organizatorilor şi cele ale partenerilor media tradiţionali şi deosebit de eficienţi – de aia au pierdut publicitatea CJ, în favoarea şmenarilor mediatici! Iar când cârmaciul tineretului dus la canal, confundâd şanţul Cetăţii cu canalul, a dat cu autoritatea în masă (autoritatea arendăşiei, pentru că nu a produs dram de cultură, în viaţa lui, ci doar a muls-o cu dibăcie), am renunţat la manifestare. Voi renunţa şi la fonotecare (în loc să angajeze un violonist, ca să nu-l mai chinui prea des pe Răzvan Mitoceanu, îmbumbă în sistem alte inutilităţi străine de actul creator), voi renunţa la orice, dacă, şi pe viitor, mi se va mai pune alternativa “ori manifestarea, ori semnătura”.

*

O să mai cuget asupra abuzului în funcţie, săvârşit prin interzicerea dreptului meu de semnătură, şi am să mă dumiresc asupra a ceea ce voi avea de făcut pe viitor. Pentru că ar fi păcat ca Bucovina Rock Castle, de pildă, cu care nemeritat se fuduleşte Varvaroi, să încapă în labele decizionale ale unui astfel de individ. Sfârşit – e un fel de a spune. De asta am început să-mi semnez  toate textele de pe acest site cu semnătura mea, pe care i-am împrumutat-o şi site-ului, deşi nu-i decât o pecete pe suflet.

*