Dorohoi, teatrul unor fărădelegi nemaipomenite

Diligența Dorohoi-Herța

Trăim într-un timp urât, meschin și doldora de abuzuri; din nefericire, așa a fost întotdeauna. Eterna Românie repetă aceleași brutalități, specifice unui primitivism indestructibil și caracteristic pentru cheremismul statal. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt – nici nu mi-ar face plăcere; de asta înființez o rubrică nouă, dedicată vieții românilor de fiecare zi, în curmezișul veacurilor și al prezentului împâclit de astăzi. Chiar dacă o primăvară luminoasă năvălește din ceruri, eterna Românie rămâne pâcloasă prin sistemul de umilit și de tras pe sfoară, numit statalitate.

Aici, actele de sălbăticie ale administrațiunii continuă (noteaza și ale parchetului). În noaptea de 13, pe la orele 2, casa lui Vasile Calcăntraur (neam boieresc din vremea lui Alexandru cel Bun, încoace – n. n.), care lipsește de acasă, tot din cauza zbirilor, a fost teatrul unor fărădelegi nemaipomenite. Nevasta lui, care dormea singură în casă, numai cu o soră a ei, aude un zgomot infernal afară; crezând că au năvălit hoții, s-au apropiat de fereastră, să vadă cine este. Atunci a văzut că două slugi ale ei prinseseră pe un sergent de oraș, care voia să intre cu forța în casă; pe alți sergenți, care îl însoțiseră, i-a scăpat. Se vede că aceștia voiau să intre în casă.

*

Doamna Calcăntraur, văzând aceasta, a ieșit în stradă și a cerut ajutor. Nu a apucat a face câțiva pași și, deodată, un sergent o oprește, lovind-o în piept cu putere și târând-o pe uliță, ca s-o ducă la poliție. La țipetele de disperare ale ei, se scoală mahalaua în picioare. Slugile de la Manoliu aleargă și o scot din mâinile sergentului. Biata femeie disperată, fiind dezbrăcată și desculță, ajunge până la Manoliu și cade jos. Nu trece mult și, pe când ea se întorcea acasă, cu sora ei și cu Manoliu, deodată polițaiul Stârcea pătrunde în ogradă și în casă, cu tpată forța agenților săi, înjurând-o și amenințând-o cu grosul; îi face „perchisiție”… prin casă, îi bate și arestează slugile. Una este așa de bătută, încât e pe moarte.

*

Biata femeie e disperată, a avut mai multe leșinuri. Tot târgul a alergat să o vadă; doi medici o caută. Aud că Petrovanu a dat în judecată pe doamna Calcăntraur pentru atentat la viața unui sergent (România Liberă, anul XI, nr. 2977, duminică 26 iulie (7 august) 1887).