doar cântul cântăreţului în zori | Dragusanul.ro

doar cântul cântăreţului în zori

Radu Bercea 2

*

să vină ziua, caii s-o aducă

cu colbul risipit de pe copite

pe care doar pământul îl apucă

căci se hrăneşte veşnic cu clipite,

iar paşii mei în urme se destramă

şi îi înghite noaptea pe furiş:

cui m-ai lăsat în lumea asta, mamă,

spre ce speranţă s-o apuc pieptiş?,

 *

ce limpezeşte ziua cu migală

se iroseşte în întunecări

şi nu rămâne urmă ideală

drept călăuză înspre depărtări;

să vină ziua-n alba ei maramă

ce flutură difuz şi curmeziş:

cui m-ai lăsat în lumea asta, mamă,

spre ce speranţă s-o apuc pieptiş?,

*

hai, nu mai plânge, chiar dacă te doare

şi îţi înfăşuri ochii cu ninsori,

deja aud venind din depărtare

doar cântul cântăreţului în zori


Comments are closed