din umbra lor în umbrele din mine
*
aici au fost numai femei frumoase,
dar umbrele se-adună în ruine
şi mor cobzarii-n treceri peste case
şi se aud cântările divine
cum rostuiesc amurguri prin femei
tămăduind prin visele deşarte
în clopote din ce în ce mai sparte
cu respirarea lor fără temei,
*
dar ochii mei aidoma le sorb
şi desluşesc doar calme frumuseţi,
deşi oraşul e la fel de orb
pe calea cenuşiei noastre vieţi,
deşi oraşul mantia de gală
a zdrenţelor bolnavului trecut
şi-o pune uneori sub cerul mut
minţind cu o poveste ancestrală
*
şi văd pe străzi femeile cum trec
sperând ca cineva să le închine
poemele cu care mă petrec
din umbra lor în umbrele din mine