Din drag de drag, Ziua Scrisului Bucovinean

*

După o primă ediţie, cea de anul trecut, intenţionam să renunţ la a mai sărbători Ziua Scrisului Bucovinean. S-o facă alţii. Nu-i datoria mea, nu mă frăsuiesc eu cu întemeierea din 12 noiembrie 1938. Apoi mi-am amintit de Alexandru Toma, omul care a împărţit diplome şi premii altora, timp de o viaţă, şi nu a primit încă nici una, deşi a adus şi plantat statuile judeţului, a întemeiat un teatru, o revistă literară, a durat o viaţă culturală de decenii exemplară. Un astfel de om trebuie salutat, mi-am spus, măcar o dată-n viaţă.

*

*cu

Şi Roman Istraţi, cu “ştrumfii kremlinului”, trebuie salutat, chiar dacă se află în spital la Iaşi. În fond, poetul ne simte, ne vede, ne trăieşte şi se va bucura. Apoi mai există cartea de umor a lui Constantin Horbovanu, singurul sucevean care supravieţuieşte prin umor, care, iarăşi, merită un salut.

*

*

Şi mai există o copiliţă, Anamaria Pasat, care, fără voia ei, mi-a atras atenţia asupra poeziei care cântă (preşedintele Gheorghe Flutur s-a arătat încântat de acest domeniu, într-o recentă discuţie întâmplătoare), poezie pe care am s-o pun în valoare, împreună cu dorneanca Violeta Codorean, printr-un “Bucovina Acustic Parc” (propunerea lui Mihnea, ca legătură cu “Bucovina Rock Castle”), care se va desfăşura, începând cu iunie 2017, la festival urmând să cânte, pe lângă trupe cu repertorii acustice precum Byron, Luna Amară, Travka, Coma etc. şi tineri cantautori, precum ieşeanca Ştefi Ganea sau suceveanca Anamaria Pasat, căreia i se cuvine pe deplin un premiu pentru debut literar, în domeniul poeziei care cântă:

*

*

Deşi argumentele “pentru” precumpăneau, încă mai aveam ezitări, dar colegul meu de birou, Tiberiu Cosovan, şi colegul meu de desluşiri, Petrică Oloieru, mi-au spulberat şi ultimele ezitări. “Ieşim cu un nou spectacol cu “Zicălaşii”, pe care îl filmăm, şi facem o Zi a Scrisului Bucovinean de pomină!”, mi-a zis Petrică, deşi recuperările acestea noi le facem, cel mai adesea, doar din drag de drag, în timpul nostru liber, neplătiţi şi îmbrânciţi din toate politicile culturale ale Consiliului Judeţean Suceava, care, ca şi majoritatea folcloriştilor, nu vor să rişte o toxiinfecţie intelectuală cu autentic.

*

 Răzvan Mitoceanu, noul dirijor al orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, nu mi-a spus că, în ziua spectacolului, urma să-şi încreştineze al treilea fecioraş, dar, deşi roşu în obraji de oboseală, a fost acolo, în faţa veacurilor, ca să desluşească, neplătit şi ignorat, nemurirea cântecelor. Să-ţi trăiască şi să te fericească toţi cei trei fecioraşi, Răzvane!

*

*

Petrică Oloieru are o cântare la Mangalia, plecând imediat după concertul “Chindiile”, dar nu ar fi renunţat pentru toţi banii din lume la acest concert sucevean, prin care hălăduim prin veacuri.

*

*

Iar cei trei foarte tineri muzicieni, Ionuţ Chitic (în imaginea de sus, lângă Petrică) şi violoniştii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru (în imaginea de jos) parcă ar fi fraţi de suflet cu Răzvan şi Petrică în a fi, în a se căuta, în a se afla prin memoria străbunilor.

*

*

În linii mari, v-am cam schiţat ziua de astăzi, pe care am trăit-o alături de un public de calitate – manifestarea a fost moderată de Tiberiu Cosovan – în rândurile căruia i-am recunoscut pe universitarii Gheorghe Moldoveanu şi Mihai Iacobescu (erau mai mulţi, dar eu nu am prea avut treabă cu cartea, ci doar cu câteva cărţi), poeţii Ion Paranici şi Ioan Manole, pictorii Iosif Csukat şi Iulian Dzubinsky, muzicienii Emil Havriliuc şi Petre Horvat, directorul Bibliotecii Bucovinei Gabriel Cărăbuş, veşnic inimoasa doamnă Gabriela Teişanu, primăriţa capitalei naţiunii poeţilor Violeta Ţăran, soţii Oprea şi aşa mai departe. Diplomele au fost înmânate de vicepreşedintele CJ Suceava, dl Gheorghe Niţă (următoarea fotografie), iar despre “Labirintul” lui Alexandru Toma a vorbit universitarul Mihai Iacobescu (a doua fotografie):

*

*

Eu şi managerul Vasile-Sorin Filip nu am avut, în mod premeditat, nici un rol în această poveste, pe care v-o prezint, mai jos, fără alte comentarii, într-un fel de cronică foto. Eu şi Sorin, Sorin şi eu doar ne-am pus sufletele la temelia unei zile, în care alţii să-şi poată trăi pe deplin bucuriile.

*

*

Precum vedeţi în fotografia de mai sus, concertele au fost filmate de colegul nostru Nicolae Gabriel Sandu şi am certitudinea că şi “Chindiile” zicălaşilor, dar şi cântecele Aneimaria Pasat vor fi puse, în doar câteva zile, pe net. Între timp, mă scuzaţi, mă aşteaptă Narcis, Adrian şi Ionuţ, la o ţigară. Afară. Ne-au scos în ger bandiţii de politicieni români! Aşa ne trebuie, dacă i-am votat!

*