Din anul 1848: Spre Bucovina | Dragusanul.ro

Din anul 1848: Spre Bucovina

Trecerea din Borşa în Bucovina, la 1807 – acuarelă de Franz Jaschke.

 

Calea ce străbate Carpaţii, în trecerea din Ardeal spre Bucovina, este minunată. Şo­seaua (începută de Iosif al II-lea, dar inaugurată de Francisc I şi, de aceea, numită „Şoseaua Franciscană” – n. n.) este lucrată tot din cremene pisată şi săpată în masivul munţilor. Se uimeşte mintea omului de mărimea aces­tor lucrări gigantice: în adevăr, văzând acele văi prăpăstioase umplute, acele stânci uriaşe sfărâmate şi traversând văile şi dealurile în trapul cailor, nu poate a nu se minuna cineva de geniul şi puterea omenească. Trecerea Carpaţilor era o călătorie feerică pentru mine: la tot pasul, vedeam peisaje noi şi aş fi dorit ca o asemene cale să nu se mai termine.

 

Cum trece cineva de vârful munţilor, se vede într-o climă cu totul diferită. Arborii chiar au o expresiune mai severă şi mai posomorâtă. Verdeaţa e mai neagră şi mai tristă. Plantele sunt mai mici şi mai aspre. Aerul e mai umed, mai rece şi mai pătrunzător. Codrii sunt mai sălbatici şi mai maiestoşi.

 

Ajunserăm la frontiera ce desparte Ardealul de Bucovina. Aici, furăm supuşi la reviziunea vameşilor şi la examinarea paşapoartelor, întocmai ca şi cum am fi intrat într-o ţară stră­ină, deşi ne aflam tot în imperiul Austriei. Obiectul princi­pal, de care vameşii se interesau, era tutunul: să nu cumva să ne scape vreo lulea sau vreo ţigară de tutun, care să nu fie austriac. Cauza era că în Ardeal tutunul turcesc nu era prohibit, pe când în Bucovina era supus unei mari taxe.

 

Nu voi mai vorbi despre băile de fier şi de aramă, nici despre alte fabrici ce am vizitat în cursul acestei călătorii; această lucrare o recomand mineralogilor, industrialilor, şi economiştilor noştri. Voi trece ca un turist pe lângă toate acestea; voi traversa mai întâi valea desfătătoare a Câmpulungului, populată cu sate frumoase şi de români necorupţi, vale care servea totdeauna de Termopile Domnilor moldoveni, în contra năvălirilor ungureşti. După aceasta, voi mai traversa Gura Humorului, cel dintâi orăşel ce este pe poalele Carpaţilor Bucovinei, şi, de aici, voi trece repede înainte. Dar cu toate că drumul mare duce drept la Cernăuţi, voi face un mic ocol, pentru ca să vizitez Suceava, vechea capitală a Mol­dovei, care are atâtea suvenire mari şi frumoase în istoria noastră.

 

(Sion, Gheorghe, Suvenire contimporane, Bucureşti 1915, pp. 268-297).


Comments are closed