Deschiderea din anul 1856 (IV) | Dragusanul.ro

Deschiderea din anul 1856 (IV)

LUCEAFARUL, 1904: Piatra mormântului lui Ştefan cel Mare

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

Notă Ion Drăguşanul: Protocolul publicat de Romstorfer, în 1904, este cel redactat de „conţopistul oficial Anton Schönbach” al Comisiei pentru deschiderea mormintelor domneşti care se află în Mănăstirea greco-ortodoxă Putna, în „2 decembrie 1856, la Putna”. Datele istorice şi de interpretare a datelor, pe care le vehiculează Schönbach, sunt, uneori, eronate – cu vădită intenţie, specialistul destul de superficial al comisiei în probleme de istorie fiind, la faţa locului, Asesorul Consistorial k. k. Teoctist Blajevici, viitor mitropolit, care publicase, în 1848, la Viena, o şi mai superficială istorie a Bucovinei, şi aceasta netradusă în limba română. Când traducerea integrală (iarăşi o premieră) a Protocolului va fi finalizată, voi pregăti varianta cu note explicative, în care voi atenţiona asupra erorilor, dar şi asupra entuziasmelor din presa românească a anului 1856, dar şi un studiu larg, în care voi compara informaţiile, în confruntare cu cele deja consacrate de istorie. Deocamdată continuu cu publicarea traducerii făcute de Domnul Dr. ing. Ion Barbu (voi relua această scurtă precizare şi pe facebook):

*

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Mormântul al II-lea

(al Prințesei Maria)

*

„Acest mormânt este al Mariei cunoscută și cu numele Cneaghina, fiica Domnului Ștefan, Gospodarul Țării Moldova, ctitorul acestei sfinte Biserici, moartă în anul 7020 (de la facerea lumii – 1518, de la Hristos; corect ar fi 7026, pentru anul 1518 – n. I. D), la luna mai”.

*

Mormântul al III-lea

(Doamna Maria, soția Domnului Petru Rareș)

*

„Dreptcredinciosul și iubitorul de Hristos Ion Petru, Domn și Gospodar al Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt al soției sale Maria, care s-a săvârșit în anul 7037 (L) / 1529 (H), la 18 iunie / Amintirea sa să fie veșnică”.

*

Mormântul al IV-lea

(Domnul Ștefan al VII-lea – supranumit „cel Fioros”)

*

„Dreptcredinciosul și iubitorul de Hristos Ion Petru, Domn și Gospodar al Țării Moldovei a înfrumusețat acest mormânt al nepotului său Domnul Ștefan, care a murit în anul 7035 /1527, la 12 ianuarie”.

Romstorfer: schiţe din 1896, Siret şi Dragomirna

În sfârșit, în Pronaos s-a mai găsit șe cel de-al V-lea mormânt, pentru care în biserică nu se află nici o piatră funerară, așa încât trebuie să procedăm la analiza condițiilor și tradiției că, în această biserică, odihnesc numai membrii familie ctitorului Ștefan cel Mare, iar corpul aflat în acest al cincilea mormânt, ca și celelalte, este îmbrăcat în haine scumpe, ceea ce ne conduce la concluzia că aceasta trebuie să fie groapa unui membru al familiei domnești, și anume mormântul fiului lui Ștefan cel Mare, Alexandru, despre care se vorbește în Cronica Moldovei, care se găsește la Mănăstirea Putna. Acolo se spune:

*

„Cea de-a doua soție, Maria Voichița, este fiica Domnului Valahiei Radu, cu care s-a însurat Ștefan cel Mare în anul 1475 și cu care a trăit 29 de ani, timp în care ea a născut doi fii, Alexandru și Bogdan, și o fată, Maria”.

*

Anul morții și al înmormântării acestui prinț, Alexandru, nu este menționat în această cronică, dar aceasta trebuie să fi survenit înainte de urcarea pe tron a lui Bogdan, deoarece Bogdan, ca al doilea născut, nu putea urca pe tron înaintea lui Alexandru. De menționat este că acest prinț a murit timpuriu, dar nu se cunosc împrejurările morții sale, probabil în război, și nu i s-a pus o piatră de mormânt.

*

După încheierea acestor lucrări, comisia a trecut la deschiderea gropilor sau mormintelor din Naos sau Pomelnic, sau primul Sanctuar al Bisericii, în camera în care se află depuse personalitățile cele mai importante, spre odihnă veșnică:

Romstorfer: Voroneț, în 1875

1). Domnul Ștefan cel Mare, ctitorul Mănăstirii Putna, mort în 1504, ale cărui resturi, depuse spre veșnică odihnă, le căutăm cu deosebire.

2). Prima sa soție, Maria, fiica Țarului Rusiei Simeon, moartă la 1477.

3). Cea de-a doua sa soție, Doamna Maria, fiica Domnului valah Radul, moartă în 1511 (?).

4). Doi copii mici ai lui Ștefan cel Mare, Bogdan și Petru, morți în 1479 și, respectiv, în 1480.

Romstorfer: Voroneț

La fel ca în Pronaos, s-a trecut imediat, și în Naos sau Pomelnic, la desfacerea pardoselii din plăci pătrate de piatră, cu latura de 22 țoli și cu grosimea de 4 țoli, astfel că, în mijlocul Naosului, s-a găsit piatra care închidea mormântul Ambon sau Analog, care are 3 picioare diametru și 4 țoli grosime și este frumos finisată din gresie albă, cu granulație fină și cu dungi vineții. După desfacerea pietrei, s-a îndepărtat depunerea de nisip și pământ și, la 18 țoli sub piatra care închidea mormântul din mijlocul Naosului, s-au găsit 3 pietre de formă pătrată, cu latura de 22 țoli și grosimea de 4 țoli, legate între ele cu mortar, pietre care stăteau deasupra unei deschideri și închideau deschiderea găsită cu ocazia acestor săpături. După îndepărtarea și a acestor plăci, s-a găsit tot pământ de săpătură, astfel că s-au continuat săpăturile, după înlăturarea plăcilor mai sus menționate. La sfârșit, la dreapta pietrei Analog, care închidea mormântul, la o adâncime de 3 picioare, o piatră groasă de 6 țoli, de formă regulată, care, după ce a fost degajată pe toate părțile, măsura 6 picioar lungime, 3 picioare lățime și 6 țoli grosime, dintr-o singură bucată de gresie și care, la colțul de nord-este, prezenta o spărtură, care a fost lipită ulterior.

*

Această piatră de gresie părea că acoperă un mormânt săpat în piatră, pe care îl depășea cu câte 3 țoli de jur-împrejur. În comparație cu mormintele mult mai simple, pe care le deschisesem în Pronaos, acesta arăta total diferit, fiind lucrat mult mai îngrijit, iar de aici am dedus că acest loc de îngropăciune aparține unui corp princiar și-i găzduiește trupul – așa arătau lucrurile din toate punctele de vedere, inclusiv datele înscrise pe piatra funerară – Domnului Ștefan cel Mare. În același timp, pentru a verifica dacă în Naos se află înmormântate și celelalte personalități, menționate pe pietrele funerare, am continuat lucrările e deschidere și a celorlalte morminte.

*

Fără a mișca din loc piatra grea de gresie, descrisă mai sus, care acoperă mormântul, am continuat săpăturile în partea dreaptă a Naosului, adică spre peretele de sud al Bisericii, în speranța găsirii unui alt mormânt, dar nu am găsit decât pământ, până spre temelia zidului.

Romstorfer: Vatra Moldoviței

Am continuat imediat săpăturile în partea stângă a mormântului acoperit de piatra cea mare și, la trei picioare de la jumătatea (mijlocul) Naosului, am dat de zidăria care închidea un mormânt, pe care l-am măsurat, după ce am îndepărtat pământul din săpătură. Avea dimensiunile de 3 picioare și 6 țoli lățime și doar 4 picioare și jumătate lungime, fiind așezat pe latura lungă a Bisericii, în continuarea mormintelor deschise din Pronaos. Dimensiunile nefirești ale mormântului ne-au condus la concluzia că acesta aparține unui copil.

*

La capătul vestic al acestui mormânt, unde s-ar afla capul mortului, s-a găsit capătul din răsărit al unui alt mormânt, care avea 6 picioare și jumătate lungime și 30 țoli lățime, întocmai ca și celelalte morminte, găsite în Pronaos, aflat la aceeași adâncime ca acelea pe care le-am deschis în Pronaos.

*

În sfârșit, s-a mai găsit, după ce am săpat spre temelia zidului nordic al Bisericii, un monument funerar asemănător cu celelalte morminte zidite, deschise în Pronaos, cu dimensiunea de 7 picioare lungime și 30 țoli lățime, care prezenta, la capătul său din est, o deschidere mică, acoperită cu o piatră neregulată ca formă și dimensiuni.

*

După ce am terminat de eliminat pământul din săpătură, am constatat, dintr-o privire, că există o corespondență clară nu numai cu numărul, dar și cu locul în care trebuiau să se găsească aceste morminte, conform pietrelor funerare existente în Naos și cu descrierile din cronicile istorice ale Moldovei, din cronica Mănăstirii Putna, și pietrele funerare existente în Biserică și care au fost găsite cu ocazia săpăturilor. Astfel, nu am mai avut nici o îndoială că mormântul principal, aflat în Naosul Bisericii, aparține Domnului Ștefan cel Mare.

Romstorfer: Vatra Moldoviței

S-a trecut imediat la pregătirea forțelor necesare pentru îndepărtarea pietrei celei mari și grele, care acoperea mormântul, și la examinarea detaliată, de către membrii comisiei, a conținutului acestuia.

*

S-a găsit:

*

Toți pereții coșciugului erau căzuți spre interior, iar întregul material putrezit acoperea corpul (la fel ca în cazul altor morminte, deschise mai înainte în Pronaos), care se odihnea pe 13 bucăți plate de fier (șine), sprijinite pe pereții laterali ai mormântului, zidiți din cărămidă cu grosimea de 6 țoli.

*

Din corpul de altădată nu se poate descifra mai nimic, iar în partea de la cap a mormântului, pe o zidărie din cărămidă, cu grosimea de 12 țoli, se află partea de deasupra a scheletului unui cap de om, total gol, fără vreo urmă de acoperământ, care l-ar fi protejat.

*

După ce s-au luat toate măsurile sanitare de protecție, decise de comitetul sanitar, s-a examinat restul craniului, care era separat de restul corpului de o masă de pământ și putregai de circa 5 țoli. După descrierea comisarului sanitar, craniul cuprinde osul frontal și părțile laterale ale scheletului capului, care, din cauza putrezirii, sunt rotunjite.

*

Osul frontal se afla sub aceste resturi de craniu și, datorită putrezirii, marginile sale s-au degradat și s-au apropiat de celelalte resturi de craniu, iar partea din spate a craniului lipsește. Locul în care s-a găsit această parte superioară a craniului, față de restul corpului, este foarte surprinzător. El stă pe partea putrezită, iar convexitatea sa este îndreptată în sus, astfel că osul frontal, în care stau găurile ochilor, privește către vestul bisericii și, cum este îndepărtat de restul corpului, am concluzionat că poziția în care l-am găsit este nenaturală, iar procesul natural de descompunere (degradare) nu ar fi condus la o asemenea poziție.

*

În aceste împrejurări, în care poziția restului capului se află într-o situație nefirească și datorită distanței de circa 5 țoli dintre acesta și restul corpului, precum și din cauza lipsei totale a gâtului și a acoperământului capului, am ajuns la concluzia că parte superioară a corpului – capul acestui corp – a fost îndepărtată mecanic (rup), de multă vreme, din poziția sa naturală.

*

După poziția și starea în care se află restul degradat al corpului aplatizat și putrezit, se poate vedea restul unei îmbrăcăminți bogate, care acoperă un corp mic, ceea ce ne asigură, cu atât mai mult, supoziția că acestea sunt resturile pământești ale lui Ștefan cel Mare, care, după descrierile din documentele istorice și din legendele transmise pe cale orală, ar fi fost un bărbat mic de statură, dar robust (vânjos).

Romstorfer: Sucevița

Observarea mai detaliată a formei și calității hainelor care acoperă corpul – din stofe grele și scumpe, iar în zona pieptului poate fi văzută urma aurită a unei cruci, compatibilă cu cu cele găsite în mormintele curățate, care au aparținut lui Bogdan și lui Ștefan al VII-lea din Pronaos – ne conduce, fără alte comentarii, la concluzia că sub această piatră frumos ornamentată se află resturi de haine care au aparținut unei mantii domnești.

*

Cu această descriere, comisia consideră misiunea sa îndeplinită și decide, fără a mai deranja corpul și celelalte resturi găsite în mormânt, să închidă mormântul cu piatra sa funerară, până la alte decizii ale forurilor superioare.

*

După găsirea celui mai important mormânt căutat, cel al lui Ștefan cel Mare, și al celorlalte 3 morminte valoroase, care încă nu au fost cercetate, comisia este convinsă, fără nici o îndoială, că inscripțiile de pe pietrele de mormânt, aflate în Pomelnic (Naos), corespund adevărului și decide sistarea lucrărilor. Se decide închiderea cu grijă a mormântului lui Ștefan cel Mare și a celorlalte trei morminte din Naos, asupra cărora nu există dubii, și informarea forurilor superioare asupra deciziei, urmând ca la o altă dată, eventual cu alte persoane, să se poată redeschide.

Romstorfer: Humor

O descriere sumară a celorlalte trei morminte din Naos arată următoarele:

*

În toate cele 3 morminte s-au găsit, ca și în celelalte, descrise anterior, deschideri ale zidăriei, care nu depășeau, în diametru, 3 țoli, ceea ce a condus la concluzia că s-ar fi putut umbla la conținutul lor interior.

*

Mormintele sunt, la fel ca și cele din Pronaos, zidite cu cărămidă și tencuite, dar, prin deschiderile care s-au găsit, s-a putut constata starea de descompunere a corpurilor din interior, peste care s-au prăbușit resturile putrezite ale coșciugelor din lemn.

*

S-a observat că, după poziția corpurilor în coșciuge, acestea nu stau pe șine de fier, ci sunt depuse direct pe pardoseala mormântului. Pereții coșciugelor și o parte din tencuiala zidăriei care închide mormintele s-au prăbușit peste corpurile celor înmormântați. Din interiorul acestor morminte se degaja un miros foarte pătrunzător de cadavru și de putregai, cu totul diferit de cel din mormintele găsite în Pronaos, care aveau deschideri mai mari. Astfel s-a concluzionat că, din cauza deschiderilor prea mici, mirosurile nu s-au putut răspândi, ca în cazul celorlalte morminte, din Pronaos, și s-au păstrat multă vreme în interior.

*

În legătură cu cel de-al treilea mormânt, care era scurt, dar mult mai larg, comparativ cu celelalte, s-au observat în interior resturi total descompuse (putrezite)…

Romstorfer: Chilia de la Putna


Comments are closed