Deschiderea din anul 1856 (II) | Dragusanul.ro

Deschiderea din anul 1856 (II)

Putna, mănăstirea, în 1860 – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

„Deschiderea din anul 1856 / a mormintelor domneşti / care se află

în / Mănăstirea greco-ortodoxă Putna // Protocol şi Acte anexe /

întocmit de / K. A. Romstorfer”,

Karl Adolf Romstorfer

Cernăuţi, 1904, Tipografiile Asociate din Cernăuţi

*

 

Traducere: Dr. ing. Ion Barbu

*

Lucrările vor începe din Pronaos, aflat în cea de-a doua cameră a Bisericii, aşa cum a fost ea compartimentată şi unde s-ar afla monumentelor ridicate la intrarea în mormintele numiţilor conducători ai Moldovei, Prinţii Bogdan şi Ştefan VII, apoi Doamna Maria şi Prinţesa Maria, cu toată familia lui Ştefan cel Mare.

*

Lucrările vor reface săpăturile anterioare, care au arătat că nu există nici o urmă de mormânt acolo, la intrarea în Biserică, unde s-au deranjat pietre din pavaj, în speranţa găsirii unor semne de necropolă, şi se vor face sub atenta supraveghere a comisarului pentru construcţii şi vor consta în desfacerea pardoselii până la o lăţime de 3-4 picioare, până spre mijlocul Pronaosului, unde se găseşte o piatră pătrată, de 2 picioare şi 6 ţoli grosime, din gresie fină cu vine albăstrui – Ambon sau altă piatră analogă – sub care se găsesc depuse circa 3 picioare de nisip şi 18 ţoli de amestec de pământ şi nisip, pentru a se ajunge astfel la intrarea principală a mormântului, în care se poate vedea o zidărie cu o spărtură acoperită cu o piatră de gresie, care acoperă o mică deschidere, care s-a găsit la săpare. Piatra care acoperă mormântul se va desface imediat şi se vor face observaţii, pentru motive de asigurarea sănătăţii, la deschiderea acestuia. La 7 picioare sub nivelul actual al pardoselii, s-a găsit o stofă cu incluziuni de aur, apoi resturi de lemn putrezit, dar care, după aspectul inelelor anuale, pare a fi din lemn moale, din care s-a făcut sarcofagul, sub care se află un acoperiş gros de 6 ţoli, care, după o atentă manipulare, a fost îndepărtat, fără a se deranja resturile mortuare, şi s-a găsit un coşciug de lemn, care avea următoarele dimensiuni exterioare: 7 picioare lungime, iar în partea de vest, la cap, 24 ţoli lăţime, iar la picioare, 21 ţoli lăţime. Acesta a fost aşezat într-o zidărie de cărămidă cu înălţimea de 30 ţoli pe cele două laturi lungi. Dimensiunea cărămizilor pătrate sunt de 12 ţoli, cu grosimea de 6 ţoli. Cărămizile sunt netede şi bine arse, şi s-au păstrat în condiţii bune, la 7 picioare sub nivelul actual al pavajului din biserică.

Putna, mănăstire – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

Cu atenţia cuvenită pentru o familie domnitoare şi cu smerenia şi pietatea necesare, comisia a făcut spălarea moaştelor, aşa cum s-au găsit la locul lor şi cum prevede biserica, la răsăritul soarelui, ca simbol al renaşterii (învierii din morţi).

*

Deşi, la prima vedere, mormântul pare nederanjat, s-a observat că în zona pieptului în coşciug nu s-a găsit nici o urmă de schelet. Aşa cum spune inscripţia de pe monument, timp de peste 3 veacuri toate s-au degradat şi au devenit pământ umed, format prin distrugerea şi înnegrirea resturilor.

*

Doar în locul unde ar trebui să fie pieptul s-au găsit materiale identificabile, cum ar fi resturile unui fastuos acoperământ (mantie) sau îmbrăcăminte, apoi, în zona capului, resturile unor la fel de valoroase ţesăturo brodate şi câteva obiecte metalice, care au fost găsite de către comisie, care a decis ca tot conţinutul mormântului să fie pus într-o ţesătură de pus pe mormânt, care se afla în biserică, pentru a fi cercetate mai atent, pentru a se afla dacă mormântul deschis este, într-adevăr, locul de odihnă veşnică al unuia dintre membrii familiei lui Ştefan cel Mare, aşa cum scrie pe piatra de mormânt din Pronaosul bisericii şi dacă nu cumva resturile găsite reprezintă mărturii arheologice şi istorice importante pentru cunoaşterea ştiinţifică a istoriei Bucovinei şi dacă oferă probe mărturiilor păstrate în amintiri.

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

 

Rezultatul acestor cercetări a fost următorul:

*

În locul unde se credea a fi îngropat un corp uman s-a găsit, la deschiderea mormântului, o masă de pământ de culoare neagră, care nu mai emana nici un miros deosebit şi în care s-au găsit, amestecate cu resturi de lemn putrezit, provenind din coşciug, 5 oase ale mâinii, 3 dinţi şi 2 măsele, apoi resturile amestecate cu mortar ale unei părţi din maxilarul superior, câteva oase care, după mărime şi aspect, par a aparţine unei persoane adulte. Au mai fost găsite următoarele resturi demne de a prezenta informaţii despre cel îngropat acolo:

*

1). Resturile unui şal, purtat de către Doamne, care era realizat dintr-o ţesătură de mătase, a cărei culoare nu se mai poate recunoaşte. La cele două capete ale şalului se găsesc, pe o lăţime de 13 ţoli, câte o broderie cu aur şi argint, prevăzută cu franjuri. Acest acoperământ este cel mai bine conservat şi oferă o mărturie despre frumoasele lucruri de mână din vremuri apuse.

2). Resturile unei piese care acoperea capul, dintr-o mătase grea. Marginile acestei podoabe de cap erau brodate cu aur, din care se mai poate descifra semnul crucii.

3). În pământul care acoperă corpul mortului s-a observat că acesta era îmbrăcat cu o manta (tip Bajadére) grea, din mătase cu pete de aur, care se închidea cu nasuri mici, făcuţi din metal nenobil şi cu franjuri de aur şi perle. Perlele se află într-o stare înaintată de degradare.

4). Pe o bucată de ţesătură s-au găsit, în zona pieptului, 9 nasturi de argint, cu diametrul de 3/4 ţoli, prelucraţi prin batere, care în mare parte erau acoperiţi de oxid de culoare verde şi necesită o curăţare pentru o mai atentă observare. În sfârşit,

5). Două inele de aur, lucrate simplu, dintre care unul are o piatră de Turkis (piatră semipreţioasă de culoare între verde şi albastru), iar celălalt are un Rubin.

1880: Kloster Putna; fotografie de Julius Dutkiewicz

 

Între timp, lucrările de săpături în biserică au continuat şi, după depozitarea relicvelor găsite, s-a trecut la deschiderea unei a doua gropi de mormânt, aflată în stânga şi orientată spre nord în Biserică, alături de primul mormânt. După îndepărtarea materialului de deasupra, s-a găsit în stânga peretelui de 6 ţoli, din cărămidă, care pare a fi singura separare de celălalt.

*

Zidăria este făcută, ca şi cealaltă, tot din cărămidă de aceleaşi dimensiuni ca în mormântul alăturat, dar fără pardoseală şi cu mai puţină atenţie la realizarea tencuielii. Situat la aceeaşi adâncime ca primul mormânt, acesta pare să nu aibă vreo altă legătură cu acela.

*

Cu aceeaşi grijă, ca la primul mormânt, s-au prelucrat resturile găsite în acest mormânt, dar s-au găsit doar 2 dinţi şi o măsea, într-o stare relativ bună, care par a fi aparţinut unei persoane adulte, al cărei corp, închis în mormânt, s-a amestecat cu resturile care s-au transformat în pământ negru. În afară de dinţii menţionaţi, s-au mai găsit, în masa de pământ, următoarele:

*

1). O căciulă împodobită, care acoperea capul, cu broderii în formă de cruce. Resturile păstrate din această „căciulă” ne permit să apreciem forma sa iniţială.

2). Resturile unui ştergar, care acoperea capul doamnelor, cu franjuri din metal, şi 46 de năsturei din metal cu urechiuşe de prindere. Nu se poate stabili dacă aceştia fac parte dintr-o salbă, dar partea superioară este aurită şi aurirea i-a ferit de oxidarea înaintată.

3). Trei inele dintr-o mână relativ mică, toate din aur Nr. 3. Cel mai mare are o lucrătură cizelată cu o piatră de Turkis şi de Granat. Cel de-al doilea, lucrat la fel, este împodobit cu o piatră de Turkis, iar cel de-al treilea, cu o gravură neclară şi lucrătură în mozaic, reprezentând pe Maica Domnului şi pruncul Iisus.

Putna, în Roumanie, de Kurt Hielscher

După încheierea cercetărilor, se va proceda, ca şi mai înainte, la depozitarea celor găsite în locul unde vor face obiectul comemorării. După acoperirea din nou a mormântului, s-a trecut la deschiderea celui de-al treilea mormânt.

Putna, fereastră – desen de Romstorfer

Mormântul al III-lea, care se găseşte la dreapta faţă de primul mormânt deschis, în partea de sud a Bisericii, şi despre care inscripţia, care s-a găsit în apropiere, spune că ar aparţine prinţului Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare.

*

Datele tehnice ale acestui mormânt:

Mormântul este lung de 6 picioare şi 27 ţoli lăţime şi se află la 5 picioare adâncime, măsurată de la pardoseala de cărămidă, până la acoperământul mormântului din mortar şi cărămidă.

*

Pereţii au 6 ţoli grosime, iar cărămida care acoperă mormântul are tot 6 ţoli grosime. Pardoseala mormântului se găseşte la aceeaşi adâncime, faţă de pardoseala bisericii, ca şi primul mormânt.

*

Şi în acest caz, în acoperământul acestei a treia gropi mortuare se găseşte, ca şi la celelalte două, o deschidere, în zona picioarelor, de formă pătrată, cu latura de circa 15 ţoli, care este acoperită cu o piatră neregulată şi, ca urmare, în această deschidere corpul îngropat a fost găsit acoperit cu praf. De remarcat că deschiderea găsită se află în zona picioarelor, în timp ce la celelalte morminte se găseşte în zona capului celui înmormântat.

După deschiderea totală a mormântului, s-a trecut imediat, sub atenta coordonare a comisiei, la descrierea conţinutului, care a relevat următoarele:

*

I). Resturile a 16 dinţi, aparţinând unei persoane adulte. Resturile din trupul care a fost cândva, ca şi în celelalte cazuri, s-au făcut pământ negru.

II). Pe fundul mormântului: resturi putrezite ale unei mantale princiare, făcută dintr-un material scump, după forma şi petele de cusături aurite, care se mai păstrează pe guler şi dinainţi. Partea dinaintea gulerului şi parte din  umeri sunt încheiate cu năsturei din metal, care sunt într-o foarte înaintată stare de oxidare şi sunt degradaţi. Celelalte obiecte de îmbrăcăminte se află într-o stare avansată de descompunere şi au aspectul pământului, încât din acestea nu s-a mai găsit nici o urmă.

Putna 1875, „Albina”, nr. 42, 43, 1904, p. 1051

III). Acoperământul capului şi podoabele:

1). Resturile degradate ale unei coroane, care a fost făcută dintr-un material foarte gros şi a fost căptuşit şi finisat cu ţesături de mătase fină. Culoarea celor două materiale pare a fi roşu închis, iar forma coroanei nu poate fi ghicită după resturile rămase.

Pe coroană au fost prinse (sau desprinse de vreme) următoarele piese, care au fost găsite:

a). 52 bucăţi de aur de formă triunghiulară, cu marginile îndoite, cu o parte plană şi împodobită, pe cealaltă parte, cu pietre roşietice neşlefuite şi neregulate. La fiecare dintre acestea sunt prevăzute câte 5 găurele (orificii), care serveau la fixarea pe coroană a acestora.

b). 24 bucăţi podoabe de aur, de formă în 7 colţuri, lucrate la fel ca cele de sus, iar în mijloc de asemenea cu o piatră roşietică neşlefuită şi neregulată. În fiecare din cele 7 colţuri ale acestor podoabe se găsesc mici orificii, care serveau la fixarea acestora pe coroană.

c). 2 bucăţi grele de aur, sub formă de bumbi, care atârnau şi erau prevăzute cu decoraţiuni sub formă de struguri şi viţe, şi se aflau prinse într-un inel neînchis

LUCEAFARUL, 1904: Putna în secolul XVIII

În al doilea rând, s-au găsit 3 inele, dintre care unul este simplu şi are deasupra un cerc, cu un diametru de 1/5 ţoli, iar la partea superioară a acestuia se află dungi marginale şi un desen gravat.

Cel de-al doilea inel este tot din aur, gros şi împodobit, în partea de sus, cu un Topaz, iar lateral, de o parte şi de alta, cu un Rubin şi un Smarald, amândouă părţile laterale fiind împodobite cu arabescuri gravate.

Cel de-al treilea inel, care este şi cel mai greu, este tot din aur, înfrumuseţat în partea de sus cu un Carneol, piatră preţioasă în care este sculptat capul de zimbru, care reprezintă Stema veche a Moldovei. Părţile laterale ale acestui inel sunt decorate, de asemenea, cu arabescuri şi linii puţin adâncite gravate.

Kaindl: Chilia lui Daniil Sihastru, de la Putna

Progresele realizate de comisie au condus la deschiderea altor morminte.


Comments are closed