Denunţătorul anonim vs poetul Alexandru Ovidiu Vintilă

*

Poetul Alexandru Ovidiu VINTILĂ

O scrisoare anonimă, dar scrisă de un invidios pe statutul poetului Alexandru Ovidiu Vintilă (pariaţi că o să-l indentific pe bicisnicul anonim?), expediată pe adresele unor autorităţi care i-ar putea face rău poetului, îl “denunţă” pe Ovidiu drept bârfitor îndrăcit al următoarelor personaje: Ioan Cătălin Nechifor, Gabriel Cărăbuş, Constantin-Emil Ursu, Viorel Varvaroi, Victor T. Rusu şi… Ion Drăguşanul. Başca drept “defăimător al judeţului Suceava”.

*

Trecând peste faptul că un poet, doctor pe bune în Sociologie, cu o splendidă lucrare ştiinţifică amplă despre viaţa şi opera regretatului Traian Brăileanu (lucrarea asta mi l-a apropiat definitiv de suflet), are, ca şi mine, şi dreptul, dar şi obligaţia de a se pronunţa, după cum îl îndeamnă mintea, asupra orcui, inclusiv asupra judeţului acestuia, care se reîntoarce încet, dar sigur, în preistorie. Numai că Ovidiu nu o face, nici măcar atunci când eu, de pildă, tun şi fulger împotriva cuiva şi când ar putea pune gaz peste foc. Zâmbeşte, auzindu-mă, iar când sunt eu mai furios ca oricând, îmi zice: “Fiţi şi dumneavoastră mai îngăduitor!”. O dată, o foarte singură dată, nu l-am auzit pe Alexandru Ovidiu Vintilă să spună o vorbă negativă despre cineva.

*

Cunoscându-l bine, susţin, în deplină cunoştinţă de cauză, că personajele contemporane pe care Alexandru Ovidiu Vintilă le priveşte cu profundă simpatie sunt: Ioan Cătălin Nechifor, Gabriel Cărăbuş, Constantin-Emil Ursu, Viorel Varvaroi, Victor T. Rusu şi… Ion Drăguşanul – deci oamenii bălăcăriţi de denunţătorul anonim, şi nu de către poet, la care s-ar mai adăuga: Constantin Hrehor,  Matei Vişniec, Constantin Severin, Mihai Pânzaru-PIM, Roman Istrati, Liviu Clement, Carmen-Veronica Steiciuc, Nicolae Cârlan, Gheorghe Flutur, Alexandru Rădulescu, Ioan Bălan, Sorin Avram, Tiberiu Avram, Tiberiu Cosovan şi aşa mai departe.

*

Poetul Alexandru Ovidiu Vintilă nu are păcatul bârfirii şi, din păcate, nici harul revoltei. Are un suflet cald, care refuză umbrele. Îl ştiu bine şi depun mărturie în acest sens. Aşa că, domnilor care aţi primit anonime, mai bine aţi încerca să-l identificaţi pe netrebnicul anonim, care, în cea mai autentică jegoşenie securistică, râvneşte, probabil, şi la postul lui Ovidiu de la Biblioteca Bucovinei, dar şi la responsabilitatea de redactor şef al “Bucovinei literare”. Prin urmare, pentru că Ovidiu nu are duşmani, eu am să-l caut pe denunţătorul anonim printre cei care se prefac a-i fi apropiaţi, ba chiar prieteni. Şi o să-l găsesc.