deasupra lumii, pasărea de fum

Desen de Nicolae Crasi

*

mi-a fost ursit un munte să mă nasc

şi să mă frângă soarele în două:

să pot păzi şi stelele ce pasc

prin preajma lunii picurii de rouă,

să mă hrănesc cu soare uneori

şi să îndur o foame de lumină:

mi-a fost ursit să stau sub căpriori

cu nourii ce altcuiva se-nchină

*

şi să arunc în bezna lor primară

cu pietrele uitate prin astral

de călătorii care se-nfăşoară

în mantiile altui ideal

şi să nu-mpart cu ei aceeaşi pâine

şi să nu calc pe urmele subţiri,

să nu mă prăbuşesc doar într-un mâine

în care zac trecutele iubiri:

 *

mi-a fost ursit cuvântul drept povară

şi drept alean vindecător pe drum,

de-aceea simt cum nourii omoară,

deasupra lumii, pasărea de fum