dacă ai iubit femeia
călărind prin deal şi vale,
lancea mea din mâna stângă
toate morile din cale
a-nceput să mi le stângă,
pe când cea din mâna dreaptă
spre o coală de hârtie
fără veste se îndreaptă
şi cu sângele meu scrie
şi-atunci Sancho Panza râde
râs de om cu somnul lin
fiindcă morile-s mai hâde
şi n-am cui să le închin
ca să-mi duc la capăt treaba,
da-mi şopteşte Dulcineea:
Totuşi, n-ai trăit degeaba,
dacă ai iubit femeia