Cum puteţi trăi peste o sută de ani | Dragusanul.ro

Cum puteţi trăi peste o sută de ani

1802 Calendar

*

Spre sfârşitul anului 1801, când se tipărea „Calendar românesc / vechi a lui Iulian / pe anul de la Hristos / 1802, / care se cuprinde din 365 de zile. / Pe Ardeal şi pe alte învecinate locuri întocmit, lângă care s-a mai adăugat calendarul nou nemţesc al lui Gregorian”, Sibiu, Tipografia lui Ioann Bart, în partea finală a calendarului se publica şi o „Adăugire pe anul de obşte 1802”, cu tot felul de lucruri folositoare, printre care şi o reţetă de tinctură, celebră pe atunci, născocită de un medic suedez, tinctură care, luată câte o lingură, dimineaţa şi seara, în fiecare zi, garanta bătrâneţi viguroase, la peste o sută de ani, cel mai mult, adică 136 de ani, trăind bunicul („moşul”, cum se spunea pe atunci) medicului suedez.

*

Din câte îmi dau seama, translatând textul din buchii slavone în litere latine, tinctura respectivă reprezintă varianta naturală şi originară a cunoscutului „bitter suedez” de mai târziu, dar am încredinţarea că reţeta iniţială este mult mai eficientă decât cea industrială, din vremurile noastre, componentele naturale încă putând fi găsite prin farmaciile naturiste. Iată ce se povestea, spre sfârşitul anului 1801, destinat românilor din imperiul austriac şi nu numai:

*

Din regept puternic, care se face pentru lungirea vieţii omului

*

Acest regept, din multe speţe s-a aflat între hârtiile unui şved doftor vestit, care a trăit 104 ani. De el aflată, tinctura a fost ascunsă în multe sute de ani, cu care a ţinut numitul doftor pe moşul său, în 136 ani; pe tatăl său, 113 ani; şi pe muma sa, în 107 ani cu viaţă, dându-le, în toată dimineaţa şi seara, câte o lingură în vin alb, în herbateiu (ceai – n. n.) sau în zeamă de carne.

*

Se face dintru acestea: Întâi să iei din potecă sau spiţerie 2 loji (lujeri) de Aloes Sucrotina, cu 12 creiţari, o cvintă (200 grame – n. n.) de şofran de răsărit, cu 15 creiţari, jumătate de cvintă (100 de grame – n. n.) de Rabarbarum, cu 2 creiţari, o cvintă (200 grame – n. n.) de Agaricum, 1 creiţar, o cvintă de Smirnă, 3 creiţari, o cvintă de Angelică, 2 creiţari, o cvintă de Genţiană, 1 creiţari, o cvintă de Camfor, 3 creiţari, jumătate de lot de Feriac Venetica, 5 creiţari, o cvintă de Carlina, 3 creiţari, o cvintă de Folia Sene, 1 creiţar.

*

După ce vei lua acestea: Să iei o butelie tare şi, pisând acestea, câte specii ai aflat, toate să le bagi în butelie, bagă o cupă de rachiu de cel bun, astupă cura buteliei cu un pergament sau o băşică udă în apă şi, după ce se va usca, să străpungi aceasta cu un ac, ca să nu crape butelia de puterea tincturii; pune-o bine, într-un loc osebit, până în 20 sau 24 de zile, însă în toată ziua să o scuturi sau să o clatini; apoi o strecori printr-un tolcer (pâlnie), făcut din hârtie moale, când se va limpezi, astupă butelia să nu-i iasă puterea. Şi aşa, fiindu-ţi leacul gata, poţi să te foloseşti cu el”.

*

Urmează recomandarea leacului pentru tot felul de boli, autorul calendarului dorindu-şi să fie cât mai convingător, dar voi reproduce doar un scurt fragment, care vorbeşte, în fond, despre cele mai cunoscute boli, care ne secerau stră-stră-stră-străbunici, acum mai bine de două sute de ani:

*

„Cine vrea să trăiască cu acest fel de tinctură, în toate zilele, aceluia nu-i trebuie a mai slobozi sânge, nici alte leacuri; căci aceea întăreşte trupul cel slăbit, sângele curăţă sau înnoieşte, astâmpără tremurarea vinelor, durerea de podagră o domoleşte, curăţeşte stomacul cel turburat dintru care mai ales asupra aplecării este de folos această tinctură. Deci, se mai comenduieşte (recomandă – n. n.) pentru că, şi la mare, şi la mic, curăţă şi omoară limbricii, şi aşa depărtează durerea de cap, care vine din stricăciunea stomacului. Ajută asupra colicii în scurtă vreme, potoleşte zvâcnirea inimii. Aşa, de vei uda puţintel bumbac cu ea şi vei şi vei pune la ureche, sau durerea de dinţi astâmpără. Este de folos şi la vreme de ciumă”.


Comments are closed