Cultura animatorilor de nunti
Cultura, etalon al corupţiei
şi în zodia USL-aşilor (II)
Animatorii de nunţi şi de
campanii electorale
Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava a devenit, în ultimii ani, cei ai „manageriatului” nepriceputului cântăcios Filip Sorin, o mult prea costisitoare inutilitate.
Nici o premieră, ba chiar nici un spectacol nu au mai avut loc de hăt-hăt, iar întreg repertoriul artistic se restrânge la nişte făcături proletcultiste, precum „Momentul plecării la cătănie”, „Momentul strânsurii”, „Momentul nunţii” etc. şi doar atât.
Când să o facă bieţii artişti folclorici, când nunţile se fac sâmbăta şi duminica, cu pregătire vineri şi cu odihnă luni! Interpreţi bucali şi interpreţi la instrumente tot într-un câştig de nuntă o ţin, concuraţi năprasnic de celălalt nepriceput „manager”, Brăteanu Călin, care iar e în concediu lunar de odihnă, că l-au stors nunţile de vlagă. Doar dansatorii, vai de mama lor!, o duc prost, adică supravieţuiesc din amărâtul salariu minim bugetar, taman ca şi mine.
Suceava are, totuşi, o tradiţie muzical-dramatică remarcabilă, începută în 1867 (amănunte, în cartea de pe acest blog, „Istoria muzical-dramatică suceveană”) şi adusă la un apogeu creator după 1904 şi până spre sfârşitul perioadei interbelice, dar animatorii de nunţi şi de campanii electorale (straşnic au cântat şi pentru portocalii, apoi şi pentru USL-aşi!) se dezic de tradiţie, ei revendicând, într-o broşură agramată, doar tradiţia bolşevică, de „după eliberarea României de sub jugul fascist”. Mai mult, tocmai chitesc să serbeze vreo şase decenii de bolşevism culturnic, cu înmânare reciprocă de diplome, cu chiolhan şi cu politruci judeţeni strânşi moţ, în moţ cu televiziunea lui Băişanu Vodă, pentru a degusta cultură (până şi afinata a fost descoperită de sovietici, vorba lui Aurelian Ciornei, în podul unei nemţoaice din Pojorâta!).
Când, sub zodia lui Ciprian Porumbescu (în acest an, se împlinesc 160 de la naşterea Lui şi 130 ani de la moarte), sucevenii se reuniseră, fără lefuri, în remarcabile făptuiri artistice (Reuniunea „Ciprian Porumbescu” s-a înfiinţat în 1903, deci împlineşte 110 ani), nu exista an comemorativ al patronului spiritual, în care să nu se fi făcut o nouă montare a operetei „Crai nou”. Iar în 1933, tot făptuitorii aceia de cultură au făcut şi dezvelit, pe cheltuială proprie, bustul lui Ciprian, în faţa primăriei de atunci, în care nu tăndălea Ion Lungu, ci făptuia un alt important primar al Sucevei (după Franz cav. Des Loges), pe nume Gheorghe Doroftei.
*
Cică marţi, la ora 11,00 trecute fix, Ilie Niţă, noul vicepreşedinte, responsabil cu cultura, din Consiliul Judeţean Suceava, om care nu se pricepe la cultură (se putea să devină responsabil altfel!), dar o recunoaşte cu mult bun simţ, vrea să se întâlnească cu oamenii muncii şi cu cei ai veşnicei şmecherii din cultură, în sala „Dom Polski”. Prezenţa, obligatorie!, dar Horvat Petre, suflătorul în sticle manageriale generale, habar nu are că şi virgula este obligatorie, după „prezenţa”, pentru că substituie un verb.
Nu cred că o să mă duc la întâlnirea cu Niţă. În fond, eu sunt din ce în ce mai convins că Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, Secţia Cultură Tradiţională şi afacerea cu catedre, instrumente scumpe şi renovări, numită Şcoala de Arte, ar trebui definitiv desfiinţate, iar salariaţii, în frunte cu mine, daţi toţi afară.
În locul nostru, Horvat Petru (împărţea umbrelele lui Flutur, prin parc, dar acum le spune purtătorilor de supravieţuitoare umbrele că erau de la Nechifor şi de la Băişanu), Brăteanu Călin şi Filip Sorin, cu tot cu traista Hernei, de care se ţine ca un posedat.
Patria judeţeană vă aparţine, tovarăşi – fir-aţi voi ai dracului!