Cultul personalităţii, peste sângele martirilor | Dragusanul.ro

Cultul personalităţii, peste sângele martirilor

Vulturul 11 feb 1907

Nu te revolta contra celor care te critică!

Dacă au dreptate, îndreaptă-te, dacă nu au, ce-ţi pasă!

*

Pentru publicaţiile din Regatul României, în vremea răscoalelor din 1907, exponenţială mi se pare a fi gazeta “Vulturul / Foaie pentru educaţia naţională a poporului român”, cu redacţia în Bucureşti, str. Academiei nr. 3, condusă de Preşedintele Cristu S. Negoescu şi de Directorul Grigore Patriciu, dar realizată de peniţele redactorilor Ioan Ciocârlie, Ioan I. Teodoru, T. Duţescu-Duţu.

*

S-a tot spus despre cultul personalităţii din vremea lui Ceauşescu, dar rădăcina acestui execrabil mod de omagiere are rădăcini vechi în toată presa din Regat, în care, ziar cu ziar, voievozii noştri legendari erau tare mândri de venirea neamţului cu buzunare găurite pe tronul însângerat, generaţie după generaţie, şi de voievozi, şi de oştenii lor. Într-o ţară în care boierimea românească abia dacă mai exista, fiind înlocuită cu ciocoimea grecească, iată că voievozii îl întâmpinau pe Carol cu: “Să trăieşti, fecior de Rege! / Căci în braţul tău nădejdea şi-o aşează România, / Să-i lărgeşti străvechea vatră, rotunjindu-i răzeşia”.

*

Prin întreaga ţară, mureau împuşcaţi eroii de la Plevna, Griviţa, Smârdan – câţi mai scăpaseră măcelurilor din perioada 1878-1888, când rezerviştii Independenţei se ridicaseră, cerându-i Regelui să le dea pământ. Iar Carol le-a dat, în pământul străbunilor lor. Prin întreaga ţară mureau împuşcaţi vitejii care ne scăpaseră de turci, luaţi în cătare de ostaşii care vor pierde scurtul război din 1916-1917. Iar presa românească tăcea despre şi peste sângele martirilor, dar se extazia, precum “Vulturul”, de fericirea voievozilor români, care îşi întrezăreau, din zvârcolirile noroase ale vremurilor, vrednicul urmaş:

*

Vulturul 18 februarie 1907

Vulturul 18 martie 1907 p 2

Vulturul 18 martie 1907

Vulturul 4 aprilie

Vulturul 4 martie 1907

Vulturul 6 mai 1907

*

Într-un singur material, cu “Ştirile săptămânii / Din ţară”, sub abundenţa de slugărnicie, inclusiv faţă de preocupările noului guvern de a păcăli iar şi a linişti ţăranii, se ivesc, trunchiate, ba chiar falsificate, fărâme de informaţii:

*

Vulturul 18 martie p 1

*

“În nordul Moldovei, ţăranii s-au liniştit aproape cu totul şi dacă ici şi colo se mai ridică ţăranii din câte o comună, ei nu pun mâna pe bâte, ci pun ca să li se scrie câte o petiţie, prin care atrag atenţiunea guvernului asupra soartei lor.

În multe judeţe, ţăranii au ajuns la o bună înţelegere cu arendaşii şi cu proprietarii, ast­fel că orice temere de noi răscoale este exclusă.

În Muntenia, afară de două-trei judeţe, unde situaţiunea este mai gravă, încolo ştirile pri­mite sunt liniştitoare.

*

Consiliul de miniştri a hotărât că ori unde s-ar ivi răscoale, trupele să procedeze cu aceiaşi energie, ca şi cum partea locului ar fi declarată în stare de asediu, rămânând ca parlamentul să se pronunţe, ulterior, dacă s-a procedat bine sau nu.

Faţă de grelele evenimente ce se desfă­şoară în ţară, guvernul va fi silit să nu se con­formeze modului cum s-a repartizat excedentul bugetar, înainte de a fi izbucnit răscoalele.

Acum, ivindu-se alte nevoi mari şi urgente, se impune ca guvernul să renunţe la multe din cheltuielile fixate prin repartizarea excedentu­lui şi să le dea cu totul altă destinaţie.

*

Vulturul 18 martie 1907 p 3

*

Credinţa ce şi-a format-o noul guvern, asupra împrejurărilor în care a putut să se în­cingă această răscoală generala, e că ea a fost organizată.

În Moldova au contribuit la aprinderea flăcării o vie propagandă antisemită, tolerată şi chiar încurajată de unii funcţionari.

În Muntenia, răscoala este în parte ecoul ce­lei din Moldova precum şi instigatorii lor străini, care încep să fie descoperiţi”.

*

Presă românească! Nu întrezăriţi chipurile multor teleaşti de astăzi?