cu stihuire proaspătă în zori | Dragusanul.ro

cu stihuire proaspătă în zori

D9

*

s-au auzit până târziu nuntaşii

cum petreceau, cu câtă disperare

îşi risipeau deasupra lumii paşii

pe cel din urmă corn de vânătoare

şi scârţâise cerul din ţâţâni

sub răcnetul fiarei ancestrale

înconjurată-n cerul larg de câini

şi sângele curgea mustind pe cale,

*

era o nuntă cosmică, s-a spus

în îmbulzeala ştirilor răsfrânte

mereu asupra crucii lui Iisus

ce nu-nceta durerile să-şi cânte,

de-aceea, cred, nu s-au oprit nuntaşii

din dansul lor de-atâta timp rotit,

iar pe pământ de-aceea uriaşii

copaci de frunze iar s-au desfrunzit

*

şi va urma desigur altă nuntă

înfăşurată-n alb şi în ninsori,

deja aud cobzarii cum se-ncruntă

cu stihuire proaspătă în zori


Comments are closed