cu stihuire proaspătă în zori
*
s-au auzit până târziu nuntaşii
cum petreceau, cu câtă disperare
îşi risipeau deasupra lumii paşii
pe cel din urmă corn de vânătoare
şi scârţâise cerul din ţâţâni
sub răcnetul fiarei ancestrale
înconjurată-n cerul larg de câini
şi sângele curgea mustind pe cale,
*
era o nuntă cosmică, s-a spus
în îmbulzeala ştirilor răsfrânte
mereu asupra crucii lui Iisus
ce nu-nceta durerile să-şi cânte,
de-aceea, cred, nu s-au oprit nuntaşii
din dansul lor de-atâta timp rotit,
iar pe pământ de-aceea uriaşii
copaci de frunze iar s-au desfrunzit
*
şi va urma desigur altă nuntă
înfăşurată-n alb şi în ninsori,
deja aud cobzarii cum se-ncruntă
cu stihuire proaspătă în zori