Crucea stră-străbunicului meu | Dragusanul.ro

Crucea stră-străbunicului meu

Biserica vazuta din cimitir

*

Astăzi, am fost la Plopeni, pentru a o saluta, cu smerenie, pentru ultima dată, pe mătuşa mea, Viorica lui Petrache Gîză. Şi m-am întâlnit cu toate ramurile neamului nostru, existând în familia care se trage din străbunul Nicolae Gîză, primul Gîză născut în Mereni, menţinerea înrudirii până la al şaptelea neam. Printre verii mei, şi Viorel Gîză, fost inspector de bancă, de la care aflasem că a izbutit să găsească crucea lui Nicolae, împroprietărit de Cuza Vodă cu mult pământ, pentru că avea o stupină şi o pereche de boi. El era fiul lui Ion, primul Gîză stabilit în Mereni, care, la rândul lui, era fiul unui alt Ion, menţionat de recensământul generalului rus Rumeanţev, la Revcăuţi, mai sus de Boian, în 1772.

*

Am vrut să văd crucea străbunului şi vărul Viorel m-a dus acasă, la el, înainte de a mă conduce la lutul sfinţit de ţărâna antecesorilor noştri. Şi el, Viorel, e un împătimit de memorie, care a săpat prin cimitir, vârf de piatră cu vârf de piatră, până a găsit crucea străbunului, care se scufundase în pământ. O are în ogradă, ca să nu o fure cineva, urmând să o încadreze într-o ogivă a marmorei care-i va marca lui mormântul. Mi-a explicat cum o să arate totul şi mi-a plăcut ideea aceea de continuitate prin veacuri, pe care el o va pune în practică.

*

Crucea strabunului 0

*

Când am văzut micuţa cruce de piatră, care aduce a bărbat odihnindu-se, la amiază, pe brazda muncită din zori, cu o simbolistică şi cioplită, dar şi a formei ca atare, care te trimit cu gândul şi spre Iisus, dar şi spre şirul de străbuni uitaţi, am avut o tresărire, de parcă stră-străbunicul meu mi-ar fi şoptit înspre unde s-o iau, ca să-mi aflu strămoşii necunoscuţi (strămoşii sunt înainte de străbuni). De cartea lui Dionisie Bejan despre istoria mazililor bucovineni nu am izbutit să mă apropii, deşi am căutat-o în toate bibliotecile lumii. Ştiu doar ceea ce a preluat „Deşteptarea” din „Revista mazililor şi răzeşilor”, care îmi menţiona străbunii prin ţinutul Coţmanilor, inclusiv în Volcineţ, unde locuiau rubedeniile lor, răzeşii Poclitaru.

*

Crucea strabunului 1

*

Vărul meu, Viorel Gîză (numele meu, înainte de a fi luat numele Drăguşanul, de la satul Drăguşeni, în care am citit, pentru prima dată în public, poezie, se scria Gâză), va dura un adevărat monument al străbunilor, iar eu voi încerca să completez şirul cu nume pierdute, dar pe care le voi găsi, pentru că mi-a şoptit unde să le caut omuleţul din cele două fotografii, care şi-a trecut pe crucea-trup şi blazonul nobleţii din vremuri vechi şi ignorate, omuleţul acela care a incifrat mesaje în crucea lui şi care a fost stră-străbunicul meu, Nicolae Gîză. Îi datorez asta şi pentru că-i port sângele, şi pentru că am fost amândoi botezaţi în aceeaşi biserică.

*

Biserica


Comments are closed