Cronica străbunilor din catagrafia Cotiujenilor | Dragusanul.ro

Cronica străbunilor din catagrafia Cotiujenilor

 

Corect interpretate şi drept ceea ce sunt, adică drept condici bisericeşte mai bine sau mai rău realizate, şi nicidecum ca recensăminte, în care morţii mai vechi sau mai noi, precum şi minorii nu figurează, precum în catagrafii, înscrisurile bisericeşti ale Cotiujenilor sunt părţi de adevăr, incomplete şi zdrenţuite – ce-i drept, dar părţi de adevăr, care ni se dezvăluie ca atare. Iar când cosmetizările adevărului se fac sub autoritatea ştiinţifică a unor personalităţi universitare, de talia domnului Vasile Gajos, acestea capătă nu doar răspândire, ci şi notorietate, alţi cărturari preluând, drept teze de necontestat, neadevăruri de genul: În cele 211 gospodării din Cotiujeni trăiau 950 de suflete (476 de bărbaţi şi 474 de femei… Se înregistrează numele de familie Cojocaru, Ganu, Gutium, Lungu, Mândru, Moroşanu, Rudencu, Rusu, Ursu”[1].

 

Printr-o simplă redare cronologie a naşterilor, care se petrec, de regulă, atunci când părinţii au minim 30 de ani, alteori chiar 40, se constată că locuitorii Cotiujenilor, pe care condicile parohiale îi atestă drept cei mai vechi, sunt cele care explică şi justifică prezenţa oamenilor în această comunitate prin meserii: Vasile Ciobotari (născut circa prin anul  1712, fiul său, Vasele, născându-se în 1742), Miftodi Bârsan, caligrafiat de preotul vremii Bersan (circa 1715, fiul său, Todosii, născându-se în 1745), Grigore Ciobănaş (la fel, în 1715, cu fiu, Andrei, născut tot în 1745), Matvei Macar (circa 1719, fiul Luchian născându-se în 1749), Grigore Cocîrla (circa 1720, tatăl lui Nichifor, născut în 1750), Vasile Ticalos (tot 1720, fiul Alexandru născându-se în 1750), Vasile Rudenco (circa 1722, cu fiu, Timofei, născut în 1752), Andrei Rudenco (circa 1724, cu fată, Irina, născută în 1754), Ştefan Jieru sau Vieru (circa 1725, cu fiu, Grigorii, născut în 1755), Ion Munteanu (circa 1725, cu fiu, Pascal, născut în 1855), Petru Oloinic sau Oleinic, drept rădăcină etimologică pentru neamurile Oloieru şi Olinici (circa 1755, fiul Ion născându-se în 1755), Pantelei Ursu (circa 1725, cu fiu, Gheorghii, născut în 1855).

 

Deci, cu două excepţii care ţin de realitate, Rudenco şi Ursu, numele „Cojocaru, Ganu, Gutium, Lungu, Mândru, Moroşanu, Rusu” nu reprezintă întâistătătorii atestaţi ai Cotiujenilor, ci rădăcinile genealogice atestate ale neamurilor: Ciobotari, Bârsan, Ciobănaş, Macar, Cocîrla, Ticalos, Vieru, Oloieru şi, desigur, Rudenco şi Ursu. Mai târziu, apar în condica de naşteri, amestecată cu cea de căsătorii şi de înmormântări, şi alte neamuri, cu vechime de cel puţin 30 de ani înainte de înregistrarea naşterilor, în valea Viliei, cronologia corectă fiind, în acel încrâncenat secol al XVIII-lea, următoarea:

 

 

1760: Rudenco Ivan a lui Vasilii.

1763: Cojocari Procopii a lui Ion, Gascu Nichifor a lui Ilie.

1770: Cojocari Vasile a lui Fiodor, Ciobanu Mihail a lui Fiodor.

1772: Moroşan Constantin a lui Ion.

1774: Onciu (Oncea) Ioan a lui Iordachii.

1775: Barbacari Simion a lui Vasile, Banaru Feodosii a lui Gheorghe, Cureb Nicolai a lui Feodosii, Cuflic Procopu a lui Ion, Druţă Nicolae a lui Toader, Lungu Andrei a lui Nicolae, Lungu Nicolae a lui Anatolie (în 1856: Lungu Nicolae „a lui” Ananie), Mîndru Ivan a lui Nichita, Palamaru Andrei a lui Ivan, Rusu Xenia a lui Gavril, Stoica Ivan a lui Gheorghe, Tocila Ivan a lui Ivan, Ţurcan Ioan a lui Simion.

1777: Cocîrla Anastasia a lui Ion.

1779: Delu Vasilii a lui Axente, Sbregun Piotr a lui Ion, Tigu (Tihu) Lupu a lui Avxentii.

1780: Gaideu Nicolai a lui Pavel, Ganu Alexei a lui Pantelei (în 1856, trecut: Banu Alexei „a lui” Pantelei), Ganu Pintilei a lui Alexei, Ursu Maxim a lui Iacob.

1784: Bandalac Dumitru a lui Chirian (la naştere, iar în catagrafia din 1858: Bandalac Dmitrii „a lui” Chiriac) , Cojocari Vasile a lui Constantin, Tumbu Ioan a lui Alexandru.

1785: Bodnari Nicolai a lui Petrea, Bobu Gheorghii a lui Fiodor, Banaru Mihail a lui Gheorghii, Ciobănaş Nicolai a lui Mihail (în 1856: Ciobanaş Nichita „a lui” Mihail). Ciobanu Vasile a lui Nichifor, Ciobanu Gheorghe a lui Feodor, Druţă Vasilii a lui Calistrat, Jieru (Vieru) Alexii a lui Ştefan, Lungu Sava a lui Nicolae, Moroşan Iordachi a lui Chiriac, Perju Nichita a lui Gavril, Rusu Onofrei a lui Vasile (el e şi Moroşan), Rusu Semion a lui Ion, Rusnac Gheorghii a lui Alexei, Stoica Ştefan a lui Gheorghe, Tur Onofrii a lui Procopii, Ursu Gavril a lui Sandul, Cozac Ostafie „a lui” Ivan.

1789: Bortă Vasilii a lui Ion (în 1856: Borta Vasile „a lui” Ivan), Ciobotari Ivan a lui Grigorii (în 1856: Cebotari  Ivan „a lui” Grigore), Ursu Eftim a lui Iacob.

1790: Apavaloi (Pavaloi) Andronic a lui Pavel, Cazac Evstapie a lui Ion, Criţac Vasile a lui Alexei, Rusu Mihail a lui Samson, Rudencu Feodor a lui Gheorghe, Rudenco Constantin a lui Iacob, Skripnic Toader a lui Andrei, Tocila Fiodor a lui Evstratii, Ursatev Ştefan a lui Fiodor, Vizitiu Ioan a lui Ioan.

1792: Revenco Dimitrii a lui Alexei, Achelina Constantin „a lui“ Pavel.

1793: Capaţina Pavel a lui Alexei, Lutu Moisei a lui Nicolae, Ursu Andrei a lui Iacob.

1794: Birlan Fiodor a lui Ion, Jelesneac Timofei a lui Daniil.

1795: Achimii Ion a lui Fiodor, Bejenari Pantelemon a lui Ion, Basarab Ilia a lui Nicolai, Băbuţa Sava a lui Fomov, Balan Ion a lui Iacob (în 1856: Balan Ivan „a lui” Iacob), Capaţina Ion a lui Alexandru,  Chereliuc Fiodor a lui Alexei, Ciobanu Feodor a lui Nichifor, Framozatii Ivan a lui Simion, Gutium Fiodor a lui Vasile, Gaşcul Parascovia a lui Semion, Lungul (Lungu) Ion a lui Anatii, Mîndru Ion a lui Ion, Rudencu Ştefan a lui Gheorghe, Rusu Vasile a lui Ştefan, Tuchilatu Ivan a lui Alexandru, Vertedi Nicolai a lui Alexei.

1796: Andrieş Andrei a lui Grigore, Oloeru (Oloeri) Arsenii a lui Ion.

1797: Druţă Prodopie a lui Grigore, Grosu Simeon a lui Vasile.

1799: Cocîrla Petru a lui Nichifor (în 1856: Cocîrlă  Piotr „a lui” Nichifor), Cojocari Petru a lui Constantin, Marcu Toader a lui Nichita (în 1856: Marcu Todor „a lui” Nicolae), Negoiţă Florea a lui Miron, Ticalos Vasile a lui Alexandru, Ţurcan Petru a lui Simion.

 

 

Cum celelalte neamuri ale Cotiujenilor, care nu îşi regăsesc rădăcinile în această listă nu se trag din păpădie, ci din oameni răspândiţi pe alte moşii ale descendenţilor Sturzeştilor, nu pricep de ce se falsifică întâietăţi, nu în funcţie de documentele vechi, ci de rangul persoanelor contemporane din administraţia discretă a Cotiujenilor.

 

Explozia demografică a localităţii Cotiujeni, după anul 1700, se datorează şi curţii boiereşti, care era, prin anii 1750, când înalţă şi prima biserică moldovenească din lemn, „başia lui Coste, pârcălab”[2] de Hotin, cu autoritate, de-a lungul veacurilor, ale instituţiei „pârcălabului de Hotin”, provenit, mereu şi mereu, din acelaşi neam boieresc, şi exercitată prin administrarea moşiei şi a conacului de către rudele sale, care îşi dobândeau veniturile, ca şi ţăranii, ca şi răzeşii mai mici, şi pe piaţa Hotinului, dar şi pe cele din Kolomeea, Cernăuţi şi Boian. În jurul „başiei” se întemeiază satul, iar cazurile de „primit/primită la curte” sunt multe în istoria satului, beneficiarii fiind ori meseriaşi, ori membri ai dascălilor stabiliţi în sat pentru a se ocupa de educaţia coconilor: „Tur Anastasia, primită la curte (1761)”, „Lupuşneac Florin, primit la curte (1799)”, „Ticălosu Maria „a lui” Andrei, primită la curte (1800)”, „Ursu Maria, primită la curte (1820)”, „Ganu Dumitru „a lui”Ion, primit la curte (1825)”.

 

„Primite la curte”, deci cu activitate educaţională în favoarea copiilor boierului, nu şi în cea a copiilor de ţărani, sunt şi „educatoarele” şi „educatorii”, care primeau loturi, îşi ridicau case şi se mutau cu întreaga familie în Cotiujeni. Câteva exemple, preluate tot din cele două catagrafii menţionate: „Ticu Vasile „a lui” Axentii, soţ decedat în 1853, Fiodora, soţie (1828), Fiodor, educator (1823), Ivan, fiu decedat în 1853, Cozma, fiu (1855), Maria, fiică (1853)”, „Lupuşneac  Fiodor „a lui” Nicolae, soţ (1805), Maria, soţie (1815), Florin, primit la curte (1799), Anastasia, educatoare (1843)”.

 

În ciuda faptului că în catagrafii nu sunt trecute numele de familie ale mireselor, unele dintre ele se pot identifica, după anul naşterii, prin desluşirea de legături de rudenie de care nimeni nu mai ştie. Şi am să dau, iarăşi, câteva exemple de miri: Balan Ivan „a lui” Vasile, născut în 1827, s-a însurat cu Domnica, fata lui Ciobotari Vasele a lui Vasilii, născută în 1833; Bejenari Nicolai „a lui” Pantilei, născut în 1825, s-a însurat a doua oară cu Ecaterina,  fata lui Cojocari Fiodor a lui Vasile, născută în 1828; Bejenari Alexandru „a lui” Pentelei, născut în 1820, s-a însurat cu Elena, fata lui Perju Nichita a lui Gavril, născută în 1824; Botnari Vasile „a lui” Nicolai, născut în 1825, s-a însurat cu Parascovia, fata lui Bandalac Dumitru a lui Chirian, născută în 1827; Babuţa Nicolai „a lui” Ivan, născut în 1837, s-a căsătorit cu Ana, fata lui Ceacir Toader a lui Gheorghe, născută în 1838, şi aşa mai departe, în a doua catagrafie trecând în notele de subsol numele părinţilor mireselor pe care am izbutit să le identific.

 

Nu m-am aventurat în a sublinia cazurile căsniciilor din interes, nu prea multe, dar existente, ca peste tot, cu „mireasă hâdă şi bătrână”, cum zice folclorul, din convingerile din părinţi moştenite: 1). Fiecare om din veacurile risipite şi din cele care stau să se prăvale merită consideraţie, pentru că are identitate dumnezeiască de om; 2). „Să trăiţi şi să-i pomeniţi!” – cum se zice la câte o dureroasă despărţire; 3). Antecesorii sunt sfânta noastră moştenire, indiferent de cum s-au priceput să trăiască.

 

 

[1] Ladaniuc, Victor, Localităţile Republicii Moldova, Chişinău (?), p. 150

[2] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I şi II, Chişinău 1975


Comments are closed