Crin Antonescu, al doilea lefter al ţării

         Doamne, ce m-a mai păcălit! Îl plăceam pe Crin, ca pe nimeni altul dintre cocoţaţii din deal (al Mitropoliei), pentru că avea, în opoziţie, dar numai în opoziţie, un discurs inteligent, dinamic şi plin de sevă – deci calităţi jurnalistice şi scriitoriceşti remarcabile, ca să nu mai vorbesc de harul lui actoricesc înnăscut, foarte apropiat de cel al lui Becali (cel mai bun actor dintre toţi politicienii), al lui Băsescu sau al şmecheraşului Ponta.

         Numai că, între timp, în baza aceluiaşi tip de prosteală publică, Crin Antonescu a ajuns al doilea bărbat în stat şi se confruntă, pe cale de consecinţă, şi cu actul administrativ. Se confruntă de dă în petec, aducând Senatul la faliment sau, cum spune el, la o “situaţie foarte dificilă, spre critică”. Straşnic viitor, ne proroceşte, deci, şi ca… Preşedinte!

         Prin urmare, cerşeşte de la Ponta (şi ăsta moşteneşte bugetul statului de la bunică-sa din Pârteştii Bucovinei, odată cu oala cu chişleag), care, mai mult ca sigur, îi va da, că doar nu dă de la el.

         Superb popor, frumoasă ţară, dar vai de noi şi de biata noastră ţară, din pricina celor pe care-i tot punem să ne conducă!