Crimele voievodale: "Atunci, au stricat cetatea Sucevei" | Dragusanul.ro

Crimele voievodale: „Atunci, au stricat cetatea Sucevei”

Stăpânii stăpânilor noştri: turcii

Stăpânii stăpânilor noştri: turcii

*

Între cele două domnii ale lui Duca Vodă cel Bătrân, pilduitoarea istorie ne-a mai dat o lecţie, căci, „întâmplându-se de murise Alexandru Vodă, tatăl lui Ilieş Vodă, şi, rămânând sărac şi la mare lipsă, şi cu datorii multe, de cum este obiceiul domnilor mazili, de rămân săraci, după ce se mazilesc, din blestemul cel mult al oamenilor…merge şi Ilieş Vodă după oasele tătâne-său, la îngropare, cu multă grijă şi frică de datornicii tătâne-său, să nu-l prindă, să-l închidă. Şi, întâmplându-se, într-acel ceas, de l-au întâmpinat, cu oasele, ducându-le la gropniţă, un om împărătesc, şi întâmplându-se, la acea întrebare a împăratului, despre domnii mazili din Moldova, iar acel om împărătesc, cine-o fi fost, a dat seamă că a văzut, acum, pe Ilieş, mergând după oasele tătâne-său. Şi aşa, îndată, a repezit împăratul un ceauş, de l-a luat, de la îngroparea tătâne-său, şi l-a dus la serai, de l-au îmbrăcat cu caftan de domnie, de l-au pus domn în Moldova, în locul Ducăi Vodă”.

Iliaş Vodă

Iliaş Vodă

*

Astfel se făceau domnii în Moldova, fără să conteze că Ilieş nu ştia limba ţării şi că, din această pricină, mult va avea de suferit ţara, deşi bietul fecior al lui Alexandru Vodă se purta cu blândeţe[1] şi se străduia să fie ţării de folos. Drept consecinţă a incapacităţii lui Ilieş Vodă, în 1669 este adus, iarăşi, Duca Vodă cel Bătrân, care provoacă, prin asprimea celei de-a doua domnii, o răscoală a boierilor moldoveni Hâncu şi Durac împotriva excesivei grecizări a administraţiei ţării, înfrântă, în cele din urmă, cu ajutorul tătarilor şi încheiată cumplit, pentru că tătarii, după obişnuinţa lor, „pe mulţi oameni au robit… şi pe mulţi, dintre căpetenii, căpitani, hotnogi, prinzându-i, i-au spânzurat, şi pe unii i-au înţepat”, lăsând Moldova la cheremul grecilor. Apoi, au urcat oştile turceşti spre Hotin, pentru bătăliile cu polonii.
*

„Într-acest an, făcutu-s-a şi o minune mare, arătare, la Hotin, într-o mănăstioară mică, ce este supt cetate. A lăcrimat icoana Maicii Precistei, cât se răsturnau lacrimile pe chipul icoanei, de le vedeau toţi oamenii. Şi picau într-o tipsie, ce era pusă supt icoană, de era de mirare a privi arătarea şi semnul ca acela, care a fost adevărat semn de pieire a mulţi creştini în Ţara Leşească şi începutul durerii şi stricării ţării noastre. Că, de atunci, din an, în an, tot rău şi amar pe creştini şi pustiite au rămas locurile pe acolo”.

Gheorghe Duca Vodă

Gheorghe Duca Vodă

*

Bătălia Hotinului, care a urmat mazilirii lui Duca Vodă cel Bătrân şi căftănirii ca domn, la propunerea boierilor, a lui Petriceicu Vodă, avea să se sfârşească, datorită trădării, săvârşită de Petriceicu, nobil polon – de altfel, cu înfrângerea turcilor şi cu înscăunarea, în 1674, a lui Dumitraşco Vodă Cantacuzino, „grec tălpiz şi fricos, cu piele de iepure pe spate şi neavând nici o milă de ţară”, care aduce tătarii, să-l apere, în timpul iernii. După ce au „intrat tătarii în ţară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aşezat, la iernatic, pin sate, pe oameni, din Prut, până în Nistru şi mai sus, până în apa Jijiei, nimănui nefiindu-i nici o milă de săraca de ţară, ca şi cum ar fi fost ţara fără domn. Aşa era jaf într-însa, cum ar fi fost ei, săracii, pricina răutăţii, cum ar fi ei, săracii, sfătuit să vină leşii, cu oastea, la Hotin.

*

Cum s-a îndurat a da ţara în pradă, fără nici o nevoie! Numai pentru frica cea blestemată şi chiverniseala lui a socotit de au iernat tătarii în ţară, până-n primăvară!”.

*

Tătarii

Tătarii

*

Căci „tătarii sunt lupi apucători, pradă, robesc, bat şi căznesc pe creştini, neavând grijă, nici strânsoare de mârzacii lor… Mâncat-au tot, şi pâine, şi dobitoc, şi-au jefuit tot, până la un cap de aţă. Pe mulţi au şi robit, pe furiş, femei, fete, copii. Rămas-au bieţii oameni numai cu sufletele, bătuţi şi zdruncinaţi, cum era mai rău şi mai amar, cum nu se poate nici scrie, nici povesti caznele şi uciderile pe care le-au avut de la tătari”.

*

În 1675, o ciumă agresivă avea să spulbere şi ce-a mai rămas după tătari şi după celelalte îmbulzeli de oşti străine, morţii fiind atât de mulţi, încât „nu-i puteau îngropa, şi-i aruncau prin gropi, de-i năruiau”, după cum consemna mult citatul Ion Neculce.

Cetatea Sucevei

Cetatea Sucevei

*

În plan simbolic şi nu numai, „trimis-a Dumitraşco Vodă pe Panaitachii uşerul Morona, cu un agă turc, pentru ca să strice cetăţile, şi cu alţi boieri.

*

Şi, atunci, ieşind nemţii din Suceava, a intrat acel Panaite, tălmaci agăi, şi cu acel agă, şi-au spart scrinurile şi lăzile unora şi ale altora, care au fost pus acolo, şi multe lucruri scumpe şi odoare au luat, de s-au umplut de avere. Iar mai pe urmă, i-a rămas feciorul, de murea de foame, a lui Panaitachie.

*

Deci, atunci, au stricat cetatea Sucevei şi a Neamţului, şi a Hotinului”.

Antonie Ruset Vodă

Antonie Ruset Vodă

 

*

În ciuda criminalei sale slugărnicii, Dumitraşco Cantacuzino avea să fie mazilit, în 1676, ţara Moldovei procopsindu-se cu Antonie Ruset Vodă, „iar grec ţarigrădean, rudă cu Dumitraşco Vodă”, dar teribil de evlavios şi de pus pe ctitorirea şi pe repararea de biserici şi de clopotniţe, până ce uneltirile lui Duca Vodă cel Bătrân aveau să-i aducă mazilirea, scaunul domnesc al Moldovei fiind ocupat, pentru a treia oară, în 6 decembrie 1679, de Duca Vodă cel Bătrân, care a obţinut, pe bani mulţi, şi hătmănia Ucrainei, după care a irosit o avere pe nunta fetei sale, Catrina, cu Ştefan, fiul lui Radu Vodă. Ca să se întremeze, Duca Vodă a sporit birurile şi împilările. „Şi dacă nu găsea cu ce plini de la un om, lua altuia pentru acela. Şi, pe unde era pustiu, făcea pe zlotaşi de plăteau, de la casele lor. Şi-i bătea pe zlotaşi cu buzduganul, de a omorât vro doi, trei. Deci, văzând că mor de buzdugan, a făcut un băţ în opt muchii, de-i bătea pe boieri şi pe zlotaşi cu băţul. Şi-i punea pe boieri la dajdii, şi-mprumuta peste putinţa lor, cât nu se mai putea plăti… Şi era pline închisorile de boieri şi grosurile de cei săraci, de-i bătea şi-i căznea cu capetele prin garduri, şi leşinaţi de foame, şi bărbaţi, şi femei mureau prin grosuri.

*

Familia lui Gheorghe Duca Vodă cel Bătrân

Familia lui Gheorghe Duca Vodă cel Bătrân

*

Şi pe jupânese sărace încă le lega la puşti şi le închidea la simeni pentru bani. Pentru acea vrăjmăşie şi groază, ce-i umpluse inima diavolul de lăcomia ce-o avea, urât-au toţi pe Duca Vodă.

*

Şi se rugau toţi lui Dumnezeu să-i mântuiască din mâinile lui, şi-l blestemau, de la mic, până la mare, de auzeau slugile lui cu urechile”.

*

Boieri moldoveni

Boieri moldoveni

*

„Fost-au şi trei semne mari, în zilele Ducăi Vodă… Că s-a arătat o stea, pe cer, cu coadă, de s-a văzut multe zile. Mânca şi lupul oameni. Fost-a şi cutremur prea mare. Căzut-a, atunci, şi turnul cel mare din cetatea Sucevei, ce-i zice turnul Nebuisei”, iar Petriceicu Vodă avea să izbutească, în cele din urmă, să-l alunge pe apocalipticul vodă din ţară.

*

Cam aşa arată, în realitate, istoria noastră de după Muşatini. Istoria?

*

————————————————————————————–

[1] Blândeţe contrazisă de fapte: „Iliaş Vodă a închis pe părintele (catolic – n.n.) Paolo Observantul, vicarul de Bacău, şi pe părintele Sebastian Iezuitul, osândindu-i la spânzurătoare. Am alergat la un nobil italian, rugându-l, cu toată supunerea, să-l roage pe domn să nu ne facă asemenea batjocură, şi prin alte mijloace au fost eliberaţi” – ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VII, Bucureşti, 1980, p. 87


Comments are closed