Cosmicitatea zilei, prin Gabriel Cărăbuș și Vasile Ursachi

Ziua de astăzi, aflată sub sigiliul trăirii istoriei, până la vocația doctoratului (Gabriel Cărăbuș) și a inefabilului liric (Vasile Ursachi), îmi bucură sufletul cu sentimentul unei profunde frățietăți, care mă leagă și de unul, și de celălalt. În fond, Gabriel Cărăbuș și Vasile Ursachi reprezintă două tipologii în deslușirea identității noastre, iar statutul lor ocupațional, de slujitor al cărții (Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”) și de poet înnăscut (Vasile Ursachi) dau cosmicitate acestei zile de septembrie, care marchează, în același timp, și două destine publicistice, cu cărți serioase așternute prin rafturile memoriei și, deci, ale căutării de sine, Vasile Ursachi fiind printre puținii istorici din lume care au înțeles, printr-o carte de… poezie, simultanietatea celor trei culturi ocupaționale primordiale, adăugând mitului lui Cain (agricultorul) și al lui Abel (păstorul), pe cel al lui Hefaisos (meșteșugarul), el însuși o cosmicitate a capacitățile umane și, probabil, primul fapt stilistic al făpturilor pământești.

Vasile Ursachi și Gabriel Cărăbuș, Gabriel Cărăbuș și Vasile Ursachi reprezintă repere importante ale prezentului cultural bucovinean, cărora mă închin cu respect și cu afecțiune. Ei există cu adevărat, pentru a respira cu nesaț fiecare clipă desprinsă din Soare și vânturată pe sub pașii celorlalți trecători, odată cu frunzele toamnelor.

La mulți ani, Gabriel Cărăbuș,

la mulți ani, Vasile Ursachi,

și Dumnezeu să vă ție

numai întru bucurie!