Corifeii întâlnirilor bucovinene: Bereanu şi Surugiu

         Corifeii – şi încă e puţin spus, când e vorba  de zeităţile optate în optativa majoră (sau octavă, că nu-mi mai amintesc bine în ce gamă au cântat cu parale  în listele lui Pară-Mălăiţă?) au fost deputaţii Neculai Bereanu şi Iulian Radu Surugiu, care s-au produs acustic cu ode la ţambalul de sub batistă, acompaniaţi, discret, de localnici, cu fluierături.

        Cei doi corifei de mulţi lei şi euro, adevărate somităţi ale culturii noi şi tradiţionale bucovinene au dat prestanţă ediţiei din 2013 a Festivalului “Întâlniri bucovinene”, cuvântările domniilor lor fiind de o excepţională importanţă teoretică şi practică – hai sictir!, dar cam aşa a scris presa.

        De ce îşi închipuie parveniţii, luaţi de moţ, cu tot cu purcoiul de parale, şi puşi de Ponta sau de Antonescu în capul bucatelor, habar nu am, aşa cum nu am habar nici despre tupeul care-i face pe un Bereanu sau Surugiu să se dea la creasta culturii reale ca la starostele unei nunţi cu dar.

         Că au venit, haraşo!, deşi n-au priceput nimic, pentru că nu au rămas să vadă ceva şi nici nu pot fi bănuiţi, după fixonomii, că i-ar da afară inteligenţa din casă.

         Există, oare, o insultă mai mare decât aceea prin care un nimeni sau o turmă de nimeni vin să taie panglica unui lucru făcut de alţii ori să “salute” agramat şi anagramat un act de cultură, cu care nu au nici în clin, nici în mânec (în mânecă ar zice doar unul dintr-ăia…).