Constantin Hrehor, scriitor şi-n noaptea de Crăciun

Printre mesajele de Crăciun, am primit unul care îmi era cu adevărat destinat, semnat de poetul, publicistul, graficianul, muzicianul şi scriitorul Constantin Hrehor. Un mesaj sau un gând? Un gând, o trăire existenţială tulburătoare, care îmi era doar mie adresată şi-n care îmi puteam descifra întregul destin de până acum, dacă nu cumva şi din viitor, dacă privim viitorul ca pe o îndatorire pe care conştient ţi-o asumi. Fără urări, fără cuvinte gratuite, Constantin Hrehor, şi cu vocaţia lui de slujitor al altarului – timp de o viaţă de om, se adresa sufletului meu, curăţindu-l şi îndemnându-l spre propria lui lumină, adică spre ceea ce, de regulă, numim iluminare. M-au tulburat cuvintele lui Constantin Hrehor, cuvinte de frate nelumesc, primit drept binecuvântare de la bunul Dumnezeu. Cuvinte care durează, dacă ţi-i dat să le respiri în neîngrădita lor capacitate de împrospătare, şi cărora le rămâi pe vecie dator, în dimensiunea tainică a netrucatelor închinăciuni. Cuvinte care probau că, în cuprinsul nopţii sacre, un gând bun şi luminos se desprindea din aura celui mai important poet al Bucovinei de astăzi, ca o încredinţare pe care numai astfel o poţi trăi. Mulţumesc, Domnule Poet, cu respectuoasă şi frăţească plecăciune.