Condamnarea parohiei Bosanci la... onestitate | Dragusanul.ro

Condamnarea parohiei Bosanci la… onestitate

Biserica de lemn din Bosanci, în 1897

 

Aplicarea legii pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane.

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE / SECȚIA I-a. /

DECIZIA Nr. 544. / Dosar Nr. 181/935.

 

Bisericile pot beneficia de favorurile legii pentru lichidarea datoriilor? Soluție negativă.

 

Preşedinţia dlui T. Magheru, Consilier; Membrii prezenţi: dnii Consilieri V. Şandor; A. Rădulescu; G. Drîmbă; V. Popovici; T. Bocancea; I. Cetăţeanu.

 

S-a luat în cercetare recursul făcut de Parohia Ort. Rom. Bosance, contra deciziei Curţii de Apel Cernăuţi Secția I-a Nr. 142/934, dată în procesul cu Samuel Neuberger. – Prezent intimatul, prin dl avocat S. Wagner. – Lipsă recurenta. – Procedura complectă. – S-a citit raportul făcut de dl Consilier T. Bosancea. – S-a ascultat avocatul intimatului în combaterea motivului de casare.

 

CURTEA DELIBERÂND,

 

Asupra recursului făcut de Parohia Ort. Română Bosance, contra deciziei Curţii de Apel Cernăuţi S. I-a Nr. 142/1934, dată în proces cu Samuel Neuberger. Având în vedere decizia atacată cu recurs, din care se constată că intimatul, comerciant din Suceava, a furnizat recurentei tinichea necesară pentru acoperirea Bisericii din Bosance, cu preţul convenit de Lei 82.859 –, între timp recurenta a făcut o declaraţie la Tribunalul Suceava, conform legii pentru lichidarea datoriilor, din 7 Aprilie 1934, anunţând că unica ei datorie, cea de mai sus, şi cum această datorie nu fusese achitală, intimatul a chemat în judecată pe recurentă, pentru a se stabili că creanţa ei este exceptată de la aplicarea legii din 7 Aprilie 1934, şi că recurenta, ca persoană juridică de drept public, nu intră în prevederile acestei legi.

 

Că Tribunalul Suceava, Secția I-a, prin sentinţa Nr. 178/934, respinge acţiunea; intimatul făcând apel Curtea de Apel Cernăuţi, Secția I-a, prin decizia atacată cu recurs, reformează sentinţa apelată, admiţând acţiunea.

 

Că pentru a da această soluţiune Curtea de Apel constată şi motivează că recurenta, nefiind persoană juridică de drept privat, ci de drept public, nu intră în prevederile art. 1 din legea pentru lichidarea datoriilor, de la 7 Aprilie 1934, şi ca atare nu poate beneficia de dispoziţiile acestei legi, aşa că apelul trebuia admis.

 

Având în vedere că, prin motivul de casare, recurenta pretinde că Curtea de Apel ar fi comis o greşită interpretare a legii (art. 1 din legea de la 7 Aprilie 1934), prin aceea că a considerat Parohia ca persoană juridică de drept public.

 

Considerând că, potrivit art. 1 din legea de la 6 Februarie 1924, persoanele juridice pot fi: a) persoane juridice de drept public, care se crează numai prin lege şi b) persoane juridice de drept privat, care au dobândit personalitate juridică în condiţiunile prevăzute de această lege, adică după îndeplinirea unor anumite formalităţi necesare pentru dobândirea unei asemenea personalităţi. Considerând că Parohiile ortodoxe Române nu pot fi considerate ca persoane juridice de drept privat, deoarece dobândirea personalităţii lor juridice nu este condiţionată de îndeplinirea formalităţilor prevăzute de legea persoanelor juridice. Că aşa fiind şi întrucât pentru determinarea caracterului personalităţii lor există un text de lege, şi anume art. 27 – din legea şi Statutul pentru organizarea bisericii Ort. Rom., de la 6 Mai 1925, – prin care se prevede categoric că Parohiile sunt persoane juridice, este evident că această personalitate fiindu-le atribuită printr-o lege, ele sunt, conform dispoziţiilor legale de mai sus, persoane juridice de drept public.

 

Că prin urmare faţă de această situaţiune în drept şi faţă de împrejurarea necontestată în fapt, că recurenta este Parohie Ort. Rom. este neîndoios că Curtea de Apel, soluţionând pricina dintre părţi, cu drept cuvânt a considerat Parohia Bosance ca persoană juridică de drept public, care ca atare, nu intră în prevederile art. 1 din legea pentru lichidarea datoriilor din 7 Aprilie 1934, prin care se prevăd, între debitorii care pot beneficia de dispoziţiile acestei legi, numai persoane juridice de drept privat şi în consecinţă, motivul de casare fiind neîntemeiat, recursul urmează a se respinge cu cheltueli de judecată, fixate prin apreciere la suma de Lei 2000

 

PENTRU ACESTE MOTIVE CURTEA IN VIRTUTEA LEGII,

 

Respinge recursul făcut de Parohia Ort. Rom. Bosance contra deciziei Curţii de Apel Cernăuţi, Secția I-a, Nr. 142/934, dată în proces cu Samuel Neuberger.

 

Obligă pe recurentă să plătească intimatului 2.000 Lei (două mii Lei) cheltueli de judecată.

Dată şi citită în şedinţă publică, azi 20 Martie 1935 (Revista economică,XXXVII nr. 27, 8 iulie 1935, pp. 221, 222).


Comments are closed