Civilizaţia protestului, la Suceava şi la Cluj Napoca

          La Suceava, nimeni nu prostestează, iar dacă ar vrea s-o facă, ar trebui să se alinieze pe trotuarul din faţa biseicii catolice, straşnic pândit de jandarmi şi de servicii.

         Retractez: La Suceava, se petrec proteste anuale, de Sânziene, când ilustrul cârmaci edilitar Ion Lungu împarte din opulenţă sărmanilor, cărora le dăruieşte măcar câte 5.000 de porţii de sarmale, de daraburi de pâine şi de sticle cu apă plată (ca şi imaginaţia, inteligenţa şi credinţa lui).

         La Cluj Napoca, în fiecare seară de vineri, spaţiul din faţa statuii lui Matei Corvin este rezervat protestelor publice, aprobate şi legalizate, practic, cu anticipaţie.

         Vin, deci, şi protestează, funcţie de nemulţumirile lor, ecologiştii, pensionarii, bicicliştii (care vor mai multe piste), locatarii, societatea civilă. Lumea se detensionează, ba chiar se amuză şi îşi despovărează sufletul de energii negative. De boc, de ponta, de băsescu, de antonescu, de tot neamul lor. Nu ajută, dar nici nu strică.