Ciulinul, 1883: Hai cu Nunta! | Dragusanul.ro

Ciulinul, 1883: Hai cu Nunta!

 

Trăirăm să vedem nunta pe porunceală şi fete bătrâne măritate cu de-a sila. Trăirăm să vedem şi astfel de bazaconii, în tim­pul omnipotenţei voivodului Ienache şi hatmanului Rabinache. O! Domne, dar ce nu e cu putinţa înaintea vicleimeştilor… tot şi toate!

 

Trăirăm să vedem împlinită zicătoarea: „Rar se găseşte fată nemăritată, şi marfă nevândută”. Şi nu e aşa? Ba aşa.

 

Dunărea, fata bătrână sărmana, cu cosiţa albă, credincioasă ţării a cărei fiică este, o măritară samsarii techer-mecher cum măritară şi pe Basarabia, surioara ei. Îi trecea ei prin minte aşa-ceva? Doamne păzeşte; mai cu seamă să se mărite cu o jiganie de altă lege, cu un broscar… niciodată!

 

Ce le pasă samsarilor cum şi cu cine le mărită. Samsarlâcul să le iasă, rachiu roşu şi rahat să le dea. Ei mărită şi cotoroanţe iertate de Dumnezeu, le mărită cu cine le iese înainte, cu turci, tătari, unguri, nemţi etc. Cocoţaţi unde sunt să stea, în capul bucatelor şi praznicelor să fie puşi, că ei mărită pe capete. Măritaţi samsari, căci ca mâine o să vă măritaţi şi voi, şi nu ştiu cine o să vă ia…. poate dracu’, că altcineva nu îşi bagă în cârd cu pământuri afu­risite ca de-alde voi.

 

A…, dar uitaţi că, fără consimţământul părinţilor, nunta e atacabilă; divorţul se poate pronunţa? Mai întâi, uitucilor, că fără consimţământul reci­proc al soţilor nu se poate face nunta? Ei, dacă uitaţi toate astea, sunteţi nişte zăpăuci. Cum? Aţi întrebat voi mireasa dacă îi place sau nu mi­rele, aţi consultat pe părinţi, pe ţară, care îi e mamă, şi pe român, care îi e tată, dacă consimt?

 

Ori: Vindem tot şi măritam, / Numai bani să căpătăm. / Ce ne pasă de blestem, / Când în ladă bani avem?

 

Vindeţi, că tot prin vânzare veţi pieri şi voi. Vânzarea şi trădarea v-au fost armele, prin vânzare şi trădare veţi pieri, nu vânduţi, cum credeţi voi, de cel ce strigă contra voastră, ci tot dintre ai voştri; căci strigoii din rude se nasc, şi voi toţi rudenie, sectă, familie chiar formaţi.

 

Dunărea? Dunărea odată cu capul nu va rămânea măritată cu un broscar. Românul, moşneagul ei tată, va face ce au făcut şi strămoşii lui, când a fost dezonorat. Va striga şi, la ţipătul lui disperat, vor răspunde curcani, tunari… români, în fine.

 

Dunărea va fi Lucreţia României, decât mireasa unui broscar.

 

Iar tu, Ienache, care stai sus, pe vârful păcatelor, privindu-ţi ruina şi jaful ce le laşi în urma ta, tu, Ienache, cum o s-o păţeşti, într-o bună dimineaţă, cum o să iei câmpii, urmărit de păcatele ce le comiţi; cum toţi o să fugă de tine ca de altă-aia, făcându-şi cruci, scuipându-şi în sân, cum moliile îţi vor roade comorile şi cum piatră pe piatră nu-ţi va rămânea din palatele tale, şi cele de aici, şi cele din străinătate, şi cum în cetaşi, al căror şef eşti tu şi hatmanul cu ochii bulbucaţi, o să dea strechea, luându-şi lumea-n cap, unii spânzurându-se, alţii înecându-se, unii mâncând chibrituri şi alţii… de-o pildă, ca triumviratul „Tănăseşti”, arzându-se de vii cu ipotecarele strânse din spionaj şi alţii… etc. etc.

 

Atunci… Atunci o voce a adevărului va striga cu mare glas: Mort am fost şi am înviat! Pierdut am fost şi m-am aflat!

 

Atunci… Atunci soarele va răsări pentru România de la răsărit, nu de la apus, ca acum. Luceferii vor lua locul lor pe bolta cerească. Pământul va rodi, banul săracului se va respecta. Adevărul va lua locul minciunii, iar minciuna – icoană a voastră şi alor voştri – se va arde şi cenuşa i se va arunca în vânt. Caradale, Mardale, Puşlamale, toate se vor ascunde, ruşinându-se de faţa adevărului.

 

Lapte, unt şi miere vor curge pe pământul României, iar nu venin şi fiere.

 

Adevărul, dreptatea şi cinstea triumfătoare

Cânta-vor ele atuncea imnuri salvatoare,

Iar necinstea şi infama trădare

Jeli-vor atuncea cu foc a lor pierzare.

Dună (Ciulinul, Anul I, No. 13, Duminică 28 august 1883, p. 2).


Comments are closed