Ciprian Porumbescu: Elegie / Elegy

02.10.1853, Şipotele Sucevei – 24.05.1883, Stupca

Compozitor inegalabil, dar şi un poet valoros, probat de textele: „Nocturna Bertha“ (1879), „Imn de urare“ (1880), „Resignation“ (1880), „Anacreon caută să bem“ (1880), „Bericică cristalină“ (1880), „Vechea gardă“ (1881), „Cîntecul Tricolorului“, „Inimă de Român“, „Hora“, „Nu-i viaţă mai plăcută“, „Fraţi la masa asta‘ntinsă“, „Să ciocnim“, „Dragoş vodă cel vestit“, „Pân‘ era cioroaica barză“, „Ţiganii se sfătuiră“, „Candidatul Linte“, „Cisla“ etc.

Elegie

Vântul serii încreţeşte aşa de uşor suprafaţa mării,

Soarele, în dogoare de aur şi purpură, se scufundă în ea.

Adierile sunt aşa de călduţe şi line,

Ele bat răcoros şi pleacă mai departe fără cel mai mic zgomot,

Numai rămurişul portocalilor

Freamătă atât de gingaş şi intim,

Atât de solemn şi plin de sfinţenie;

Odihnesc în linişte parcul şi marea,

Un pescăruş abia atinge, în zbor, valurile,

Desigur că el nu ştie ce-i durerea şi suferinţa.

Elegy

Nightly wind gently creasing the surface of the sea,

The sun is sinking in it, in gold and scarlet incandescence.

Breezes warm and so mild,

Blowing freshly and leaving without the slightest murmur,

The orange-trees’ branches only

Will keep soughing so sweetly and delicately,

So solemnly sacred;

The park and the sea are enjoying their peace,

A seagull’s scarcely touching the waves in his flight,

He is sure to ignore what pain is, and misery.

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Radu Bercea