Cine-a pus cârciuma-n drum?

1860: La fabrication de rakios (de către sfinţii călugări ai adevăratei credinţe)

*

Viciul a fost, este şi va rămâne o afacere religioasă. Ştiam că aşa este din documentele medievale româneşti, dar încă nu văzusem o mărturie iconografică, precum aceasta, publicată de Lancelot în revista “Le tour du monde”, după ce vizitase provinciile româneşti în 1860. Scrie, de pildă, în uricul din 31 august 1458, că Ştefan cel Mare întărea “dania înaintaşilor noştri”, conform căreia era obligatoriu ca oricine “ar voi să facă cârciumă să aibă a se scrie în catastif la călugări; iar cine nu se va scrie în catastiful lor, călugării au voie de la noi să-i ia băutura lui şi încă să ia de la acel om 20 de zloţi” (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. 1, p. 298). Privilegiul acesta era pentru călugării de la Moldoviţa.

*

Călugării de la Humor, beneficiau, cu întăritură domnească din 30 august 1459, de un “obroc, în fiecare an… de câte 5 butii de vin”, pentru ca, în aburii sfinţi ai matolelii, să se roage pentru pomenirea strămoşilor (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. 1, p. 307). În 6 octombrie 1626, se da “privilegiul ca arenda rachiului să fie pentru Mitropolia Sucevei, la Sfântul Gheorghe şi Ioan cel Nou”, în cârciumile mănăstirii urmând să se vândă, ca şi până la acest uric, “vin, rachiu şi altele, fără dobândă şi vămuire”, în cazul că sfinţiţii prea cucernici erau trândavi şi preferau să importe rachiul din Galiţia, în loc să-l fabrice singuri. Şi, cum banii sunt ochiul dracului, beneficiile lumesc de păcătoase ale cârciumilor călugăreşti erau folosite sacru de ortodox numai “pentru luminatul la sfintele moaşte”.

*

Cine are oareşce îndoieli, poate răsfoi cele două colecţii de documente medievale româneşti, căutând după datele emiterii lor, într-un lung şir de prilegii mănăstireşti pentru “adetul rachiului”, care mai include şi datele de 16 septembrie 1629, 7 noiembrie 1630, 1 iunie 1633 şi aşa mai departe, din băută în băută, amen, întru gloria adevăratei credinţe pravoslavnice!

*

1860: Ortodoxie, adică adevărată credinţă!