Centrul Cultural “Bucovina”, la Mănăstirea Humorului
*
Cea mai frumoasă zi din istoria Centrului Cultural “Bucovina”, zi de documentare amplă pentru identificarea celor mai bune locaţii pentru manifestări culturale obşteşti şi pentru descoperirea unor moşteniri străvechi, toate tezaurizate, dar necunoscute sau prea puţin cunoscute de marele public, a început la Mănăstirea Humorului, unde renumita interpretă de folclor şi modelator de talente, Maria Macovei, ne aştepta cu plăcinte “poale-n brâu” umplute cu mere, dar şi cu tradiţionala “secărică” a muntenilor. Din plăcinte şi tărie, din păcate, n-am putut gusta (mă aflu în competiţie cu propriul tonaj), dar din artistă m-am înfruptat berechet, pupând-o pe Maria, pe amândoi obrajii, cu patimă, îndesat.
*
*
*
*
*
Între timp, a apărut, cu “teleguţa”, şi Viorica Macovei! Mamăăă, ce teleguţă poate avea o interpretă de folclor bucovinean cu mare succes la public!… Dacă ar vedea “teleguţa” Vioricăi Macovei, fotbaliştii şi şmecherii de Dorobanţi şi-ar face singuri de petrecanie.
*
Viorica n-a coborât de la volan, iar noi, slujitorii culturii i-am adus omagii prin geam. Noi, mai puţin eu, care, deşi parcă-mi aminteam că Viorica Macovei e o fată frumoasă, n-am mai avut ochi şi aparat foto decât pentru “teleguţa” ei:
*
*
*
La Voroneţ, ne aştepta un tâlhar pe parcare la drumul mare şi, ca să nu fim tâlhăriţi, duşi am fost. Pariez că la fel se întâmplă şi cu turiştii români şi străini, care, cum aud de pretenţiile tâlharului de la parcare (cine dracul – Doamne, iartă-mă! – i-a înşurubat ipochimenului un domeniu public de interes… mondial?), se lasă păgubaşi de cunoaşterea celui mai frumos monument medieval de artă din răsăritul european şi duşi pe vecie rămân.