Cea mai veche istorie a românilor?

*

Din pură întâmplare, am dat peste “Istoria Moldo-Romăniei”, publicată de primul editor al românilor, George Ioanid (1817-1907), 1858 (deci, cu un an înainte de unire),  cu portrete litografiate, realizate de A. Bielz, dar fără să ştiu dacă între ilustrator şi germanul sibian Eduard Albert Bieltz (1827-1898), autor al primei monografii transilvane, “Handbuch der Landeskunde von Siebenbürgen”, există vreo legătură.

*

Cartea grupează, în două volume şi o anexă, două manuscrise vechi şi o scurtă istorie, toate  în limba română, pe care Iamandi le-a descoperit, în 1856, la mănăstirile Cozia şi Şerbăneşti. Manuscrisul cu istoria Moldovei, în Muntenia, iar manuscrisul cu istoria Munteniei, în Basarabia. Cronica moldavă beneficiază şi de un indice explicativ, întocmit de istoricul Daniel Fotino, care propunea o etimologie interesantă pentru Moldova: cuvântul slav “mală”, care înseamnă deal, şi străvechiul “davă”, preluat din Strabon, ca nume de populaţie, Moldova însemnând, după Daniel Fotino, Dealurile Davilor (în strabon, întâlnim “Râpele Davilor”).

*

Manuscrisele valorifică, la maximum, letopiseţul lui Grigore Ureche, dar până voi apuca să le amănunţesc, pentru a sesiza plusurile, voi insista asupra portretelor propuse de A. Bielz, portrete care, cu câteva excepţii (Ştefan cel Mare, de pildă, care, în viziunea lui Bielz, purta barbă, portretul real al lui Ştefan cel Mare fiind cel recuperat, de pe frescele mănăstireşti şi din evangheliare, de pictorii bucovineni Epaminonda Bucevschi şi de Eugen Maximovici; mai curând seamănă, în desenele lui A. Bielz, Neagoe Basarab cu Ştefan; cât despre Vlad Ţepeş, nu avem de unde şti, pentru că domină notorietăţile de astăzi chipul stabilit de Aman), sunt cele îndeobşte cunoscute, indiferent de portretistul care le redesenează.

*

O “arhivă” iconografică A. Bielz, cu domnitorii noştri (halal să ne fie, dacă un neamţ sibian ne-a restituit străbunii!), de la legendarii Traian şi Decebal, încoace, merită, deci, supusă atenţiei, înainte de toate. Iat-o:

*

*

La o simplă răsfoire, manuscrisele acelea vechi par să relateze o poveste interesantă, cu câteva atitudini surprinzătoare faţă de istoria reală şi de cea deja convenită. Asupra lor voi reveni, în curând.