ce-i dincolo de veri: singurătate?
*
a fost o vară ca un paradis
şi-aş vrea să trag de poala ei cu dinţii
ca maidanezul ce va fi ucis
şi-şi va afla nepregătit părinţii,
în fond şi-n mine s-a zvârlit cu pietre
şi stau la pândă alţi câţiva nătângi
teleportaţi din ancestrale vetre
să-mi vatăme prin lobul părţii stângi
*
şi-atunci ce cale să-mi croiesc în vară
prin smidele bolnav de agresive,
când doar prostia veche mă omoară
cu arhetipuri laşe, dar festive,
ce sfânt din ceruri sau măcar ce înger
îmi va întinde mâna lui subţire
să pot şi eu într-un final să sânger
cuvinte de alean şi de iubire?
*
hai, ia-mi povara vremilor, cobzare,
ca s-o arunci în hăuri depărtate,
să pot tămădui doar prin uitare
ce-i dincolo de veri: singurătate?