Câteva poveţe pentru tinerii interpreţi de folclor | Dragusanul.ro

Câteva poveţe pentru tinerii interpreţi de folclor

 

1 joc opinici

 

         Dincolo de făcătura (texte şi melodii), pe care o vehiculează interpreţii de folclor de astăzi, cred că doar câteva poveţe nu vor strica nimănui.

 

        Încep cu „daco-romanismul” imaginii de mai sus, în care fetele şi băieţii sunt puşi, de către un instructor semi-analfabet, ba chiar nerod înnăscut, să joace, purtând opinici, „ca să fie mai autenitici”.

        FALS: românul, conform mărturiilor iconografice şi scrise, nu a purtat opinci, la joc, ci doar ciubote şi botine.

 

         Există, în portul nostru popular, trei rânduri de straie: de mers la biserică, de mers la horă şi de mers la muncă. Tot aşa, există straie de vară şi straie de iarnă, dar fie iarna cât de grea, când tinerii se încingeau în horă, aruncau, cât colo, bundiţele.

 

1 Joc bundite

 

        Tonul falsificării, tot de dragul „autenticului” imbecil, l-a dat Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, dar nici amatorii, fudui nevoie-mare de „portul” satelor lor (vorba vine!), nu se lasă mai prejos.

 

        Şi în cele mai toride veri, când este de maimuţărit tradiţia, pe la „Julius Mall” (ăsta precis că-i strănepotul lui Decebal,1 bundite joc căci ai lui Burebisciuc sunt Călin Brăteanu şi Veronica Carmen Steiciuc), ţăranii noştri „artişti” îşi cărăbănesc „dihorii” pe spate şi dau din umblătoare, leorcăind de sudoare, de se miră publicul de-atâta prostie, nu de atâta „avuţie” etalată.

 

        Alţii, cu primari şi instructori şi mai duşi cu pluta, întăbârcă, în miezul torid al verii, sumanul (specific iobagilor, deci rutenilor şi ardelenilor) sau mantaua (specifică răzeşilor, deci moldovenilor), îşi pun babele osânzoase la osândă cu colţuni şi cojoace şi dă-i bătaie, fuduli de parcă n-ar da cu oiştea-n gard, ci în rădăcina primordială a tradiţiilor.

 

         Bătrânilor li se poate îngădui, chiar şi în vreme caniculară, să poarte, pe umeri sau pe umărul băbuţelor lor, câte o bundiţă făloasă, dar e o crimă, şi împotriva sănătăţii lor, şi împotriva datinii şi, în general, nu numai împotriva culturii, ci şi a bunului simţ, să-i pui în obezile sumanelor, mantalelor şi cojoacelor, când soarele dogoreşte pământul.

 

1 Vara suman         Tradiţie nu înseamnă prostie trufaşă, ci mai curând respectarea calendarului, decât a etalării de prefăcută existenţă a satului în ancestral. Când şi cântăreţul (cântăreaţa), în filmările pe care le fac, nu ţin cont de diversitatea straielor tradiţionale, funcţie de anotimpuri şi de vreme, înseamnă că nu mai au leac.

 

         Broboade sunt obligate să poarte toate femeile măritate (inclusiv în repertorii de „neveste”), dar sunt categoric interzise fetiţelor şi fecioarelor, care, până la cununie, nu au voie să poarte decât flori şi cununiţe prinse în păr. Oricât de roşcat vopsite ar fi cosiţele unei doamne, e musai să fie, măcar discret, acoperite cu broboadă.

 

        Între jocul „Ursăreasca” şi „Jocul Ursului”, de Crăciun, nu există nici o legătură, iar când unii interpreţi fac involuntar băşcălie de simbolistica sacră a neamului, deci de sfintele Incantaţii (Ursul, înconjurat de 6-8 dansatori, simbolizează Ursa Mare, deci constelaţia sub care trăim; Capra sau Cerbul simbolizează Timpul, numit, în vechime, Cernunos, Timpul care moare şi învie, la Echinocţiul de Iarnă; Căiuţii simbolizează Cerul Înstelat, cu trimitere directă la Marte, zeul războiului, care s-a substituit, din pricina absenţei iniţierilor, lui Anu, deci Cerului, etc.), numai imbecilitate şi sacrilegiu afişează.

         Bine ar fi să nu vă atingeţi de sacralitatea primordială a neamului nostru, chiar şi atunci când vreţi să parveniţi, cât mai repede, ca să aveţi succes la feciori (mai ales fetele, dar şi mulţi „ficiori folclorici”). Chestia asta n-am să o mai îndur, deşi, până acum, v-am trecut cu vederea tembelismul antispiritual şi antiromânesc.

 

         Stâna şi Ciobanul reprezintă locuri ale castităţii, cu sfântul Foc Viu, cu jurământ de castitate, pentru toată durata verii, depus de cioban, aşa că, frumoaselor mierle folclorice, dacă aţi dat în călduri, încercaţi cu miliţienii să vă vindecaţi de năbădăi.

         Dansurile ciobăneşti sunt cu totul şi cu totul altceva şi vin abia după „Răscol”, durând până la „Sâmbra oilor”.

 

        Nu am nimic împotriva folclorului de nunţi, deşi văd cât de grosolan îl falsificaţi (în fond, cu lefuri egale cu a mea, dacă lucraţi în sistemul culturii, nici nu aveţi de ales).

 

         Ignoraţi sfaturile „dialectale” ale troglodiţilor cu morgă. În Bucovina şi în actualul judeţ Neamţ s-a vorbit, de-a lungul veacurilor, cea mai corectă limbă română, pe fundamentul căreia s-a durat limba română modernă (curioşii pot citi mărturia „Documente câmpulungene”, cu mostre lingvistice curat româneşti, de la 1550 şi până pe la 1820).

         Nu folosiţi cuvintele „gioc”, „badiţă”, „tatuţă” şi alte astfel de pociri ale limbii române de către galiţienii şi lipovenii stabiliţi în anume sate. Nu exageraţi cu „ci”-ul moldovenesc şi cu alte năzbâtii (dacă le-aţi întâlnit în culegerile lui Voievidca, apoi băgaţi de seamă că numele „informatorilor” erau rutene – nu ca în zilele noastre, când informatorii sunt universali).

 

1 Port vara         Deşi straiele româneşti autentice sunt masiv influenţate de portul rutean şi de cel huţul, nu vă sfătuiesc să fiţi mai catolici decât Papa şi să renunţaţi la elementele de port (rutenele poale lungi, de pildă), de croi sau doar de cromatică, în care ştiţi că vă stă bine.

        Interpreţii de folclor, şi mai ales femeile, trebuie să poarte straiele care îi înfrumuseţează, dar nu care-i şi tembelizează (bundiţe sau sumane, de pildă, în timpul caniculei sau la joc, în cadrul filmărilor sau a spectacolelor în aer liber).

 

         Ascultându-vă pe toţi (inclusiv pe cei pe care nu i-am introdus în top – fandosiţii şi pseudo-bisericoşii), îmi este clar că nu vă interesează folclorul, ci doar faima şi banii, pe seama lui. Dar şi faima, şi banii, se pot câştiga şi cu inteligenţă, nu doar cu prostituţie profesională.

 

         Şi încă un ultim lucru vă mai rog: Lăsaţi Biserica cu ale ei, şi nu vă mai fandosiţi folcloric pe la morminte, ba chiar şi prin faţa altarelor.

 

        Biserica şi Credinţa sunt chestiuni lăuntrice, pe când folclorul în exteriorul sufletului „petrece”, din ce în ce mai fără ritual, mai fără inimă şi minte, dar vesel din cale afară, cu stimulenţi ingurgitabili şi sexologici.

 

         Bravo, rămâneţi între ultimele două repere!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *