Uncategorized | Dragusanul.ro - Part 5

Afacerea publicitatea furată

Covaşă: Cum să mă tem eu de ghilotină, când e de notorietate că nu am cap!?

Covaşă: Cum să mă tem eu de ghilotină, când e de notorietate că nu am cap!?

*

Toate materialele despre escrocheria prin care un ziar inexistent, prezentat la licitaţie doar în machetă listată (şi unde era tirajul, tovarăşă Beldiman?), a câştigat licitaţia de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava, în defavoarea ziarelor „Monitorul de Suceava„, „Obiectiv de Suceava” şi „Crai nou„, care se asociaseră ca să nu se concureze neloial, şi cum o televiziune total inexistentă (unde era audienţa, tovarăşă Beldiman?), la ora licitaţiei, a şutit publicitatea pentru televiziunile „Intermedia TV„, „Bucovina TV” şi „Plus TV„, care şi ele se asociaseră, tot ca să nu se concureze neloial, le-am adunat în categoria Afacerea PUBLICITATEA (în dreapta paginii), ca să poată fi lesne găsite şi citite, inclusiv de către procurorii DNA, dar şi întru dumirirea celor care se lasă duşi cu vorba de împricinaţi. Împricinaţi acuzaţi, cu probe, pentru responsabilităţi individuale, nu de familie, chiar dacă unii dintre ei formează şi familii.

*

Cum în această săptămână, la repetatele cereri scrise ale mafiei publicităţii şutite Consiliului Judeţean şi Direcţiei Silvice Suceava, urmează, cică, să fiu pus în discuţia Comisiei de Etică şi Disciplină a Centrului Cultural „Bucovina” (chiar nu vi-i ruşine obrazului, tovarăşi?), va trebui să duc până la capăt, deşi nu e al meu, războiul cu mardeiaşii beldimanilor. Aşa că măine, seara, o să prezint denunţul penal pentru hărţuire, adresat Parchetului, şi denunţul către DNA, referitor la spălarea de bani publici prin pseudo-publicitate.


Urşii şi bungherii din Udeşti

Udesti 10

*

Deşi e limpede că nu prea ştiu ce fac, udeştenii fac bine bungherii şi urşii, în ciuda faptului că nu respectă numărul stelelor Ursei Mari. Penibilă este ceata mascaţilor cu pânză albă pe faţă (le spusese Mihai Camilar, cândva, că măşti din pânză albă purtau căluşarii în vremea lui Dimitrie Cantemir), în rest, deşi mascaţii nu au nimic în comun cu omagierea „roţii cerului” (Ur Anu) prin ritualul iniţial, trupa are potenţial şi ar putea păşi onorabil într-un carnaval maial ritualic, aşa cum se desfăşura el şi în primele trei secole ale creştinismului, atunci când naşterea lui Iisus era sărbătorită ba în 6 ianuarie, ba în prima decadă a lunii mai, cea cu „flori de măr, flori de păr”, cu „florile d’Albei”, adică ale Lunii, ale Crăiesei zăpezii şi a florilor.

*

Udesti 1

Udesti 2

Udesti 3

Udesti 4

Udesti 5

Udesti 6

Udesti 7

Udesti 8

Udesti 9


Preşedintele Nechifor protejează Mafia Beldiman

Primul arcaş al judeţului: Ioan Cătălin Nechifor

Primul arcaş al judeţului: Ioan Cătălin Nechifor

*

Pentru că s-a convins că, dacă înşfacă publicitatea de minimum 2,3 miliarde, dar care putea depăşi 5,7 miliarde anual, liberalul Tiberiu Beldiman şi-a dat demisia din Consiliul Judeţean şi, deşi nu avea decât un amărât de site, pe care nu-l citea nimeni, s-a pus pe vândut pielea ursului din pădure. La o primă licitaţie de achiziţie de publicitate, organizată, prin subalterni docili, cel mai docil fiind vicepreşedintele Alexandru Rădulescu, de directoarea Consiliului Judeţean Suceava, Mihaela Beldiman, şeful comisiei face greşeala de a risipi nedumerirea celorlalţi ofertanţi (ziare, televiziuni şi posturi de radio cu istorie) prin lecturarea câtorva pagini din dosarul firmelor din comuna Ipoteşti, care nu aveau ziar, nu aveau televiziune, dar intenţionau să le facă. Printre altele, şeful comisiei a probat criteriul „publicitate”, arătând documente, cum că firmele din Ipoteşti ar fi încasat vreo 30 milioane de la Primăria Moldoviţa şi 500 milioane de la Centrul Cultural „Bucovina”. Imediat, ziarele cu tradiţie şi care promovează gratuit cultura au cerut explicaţii Centrului Cultural „Bucovina”, răspunsul fiind, de adevăr susţinut, că instituţia Consiliului Judeţean Suceava, Centrul Cultural „Bucovina” nu a oferit niciodată, nimănui, publicitate. Dar, când să denunţe ziarele cu tradiţie falsul în declaraţii, s-a anulat licitaţia şi a dispărut dosarul cu pocinog. Cu explicaţia de tipul „fără explicaţii”. Şi s-a organizat o altă licitaţie. Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor ştia de matrapazlâc, de la şefii ziarelor cu palmares şi tiraj, care se asociaseră ca să nu se concureze inutil între ele, dar a strâns din umeri.

Viteazul vostru Preşedinte, Ioan Cătălin Nechifor

Viteazul vostru Preşedinte, Ioan Cătălin Nechifor

*

La a doua licitaţie, câştigată de firmele ipoteştene, în baza unei listări-intenţie de ziar şi a promisiunii dezvoltării site-ului pe care nu îl citea şi nu-l citeşte nimeni într-o televiziune on-line. Şi pierd „Monitorul de Suceava”, „Obiectiv de Suceava”, „Crai nou”, „Jupânu”, „Intermedia”, „Bucovina TV”, „Plus TV”, „Radio TOP” şi aşa mai departe, deci instituţii media cu istorie, cu palmares, cu tiraje şi/sau audienţă, dar şi cu site-uri intens accesate („Monitorul”, de pildă, ajunge şi la 30.000 de accesări pe zi).

*

Şi cine câştigă? Nimeni, adică o firmă fără activitate anterioară, SC SVL Media Productions SRL sat Tişăuţi, şi o alta, SC Training & Consulting Group SRL, cu activitate jalnică, dar cu minusuri la toate capitolele financiare, deşi de nărăvise la stupul cu parale bugetare ale Direcţiei Silvice Suceava, graţie traficului de influenţă săvârşit de nevasta prefecturistă a unuia dintre feşteri. Şi iar s-au plâns şefii de ziare la Preşedintele Nechifor, care tocmai cugeta la europenizarea administraţiei bucovinene, strângând din umeri.

*

Când „Monitorul de Suceava” a încercat un protest timid faţă de lăcomia familiei Beldiman, s-au dat cu ciomegele golănelii mediatice Covaşă şi celelalte ciurucuri extremiste asupra reputatului om media Tiberiu Avram şi asupra încercatului gazetar Sandrinio Neagu. „Monitorul” nu putea decădea până la a intra într-o polemică inutilă cu mardeiaşii beldimanilor. Iar eu, cum citesc rar presa de astăzi, habar nu aveam despre ce se întâmplă. La fel, Preşedintele Nechifor, căruia i s-au plâns ce-i traşi pe sfoară.

*

Abia în dimineaţa zilei de 1 decembrie, văzând un elogiu adus manifestărilor jalnice din 28 noiembrie („muzică de calitate pentru cine are urechi să asculte”), am accesat pagina, să văd cine sunt lingăii culturniciei şi ce hram poartă. Aşa am dat de site-ul „Suceava Live”, fără nici un comentariu, şi am postat unul „Sunteţi penibili” şi imediat mi s-a răspuns că nu se publică; am mai trimis unul „Nu-i nimic, mă ocup de voi după-amiază, pe site-ul meu” şi am plecat la manifestările de 1 decembrie. Tot jalnice, dar pe bani şi mai mulţi. Întors acasă, m-am documentat pe site-ul „Suceava live” şi pe cel al Consiliului Judeţean şi am scris un material scurt şi nevinovat (habar nu aveam de conflictul de interese Beldiman şi habar nu aveam cine face site-ul, pentru că abia se anunţa constituirea unei redacţii tv).

*

Viteaz, dar cu fundul la realitate

Viteaz, dar cu fundul la realitate

A doua zi, se năpustesc ciomăgarii, derbedeii scrisului de la „Suceava Live”, şi asupra mea, coordonatorul real al materialului fiind un bucureştean pripăşit taman în prefectura Sucevei, adică în megieşia traficului de influenţă pentru parale silvice nemeritate. Numai că eu nu mă înspăimânt cu una, cu două, iar hărţuirea mă îndârjeşte. Aflasem, între timp, de toată tărăşenia sistemului mafiot Beldiman, dar încă nu ştiam că doamna Mihaela Beldiman, în loc să anuleze licitaţia cu cântec, tocmai orchestra un adevăraş linşaj civic, la care urma să mă supună, ca să-mi închidă gura. Mie puţin îmi pasă şi de Beldiman Tiberiu, şi de Beldiman şefa, şi de toţi covaşii de care se folosesc, dar cu nici un chip nu pot accepta să se fure, din impozitele noastre, minimum 2,3 miliarde aşa, de-un moft de „ajunşi la putere”. Ştiam că şi Preşedintele Nechifor mă citeşte zilnic (există, în C.J., un biblioraft cu materiale referitoare la incorectitudinile sau nătângiile pe care le-am arătat cu degetul pe acest site – am uitat numele fetei care îl ţine) şi am cerut, la rândul meu, o anchetă internă a cazului şi anularea rezultatelor licitaţiei. Numai că preşedintele gândea european şi strângea din umeri.

*

Există în Codul Penal o chestie, pe care o citez: „Art. 208 (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără un drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere”. Chestia asta se pedepseşte cu închisoare, dar nu mai ştiu în ce repere temporare. Parcă de la 6 luni, la 3 ani.

*

În ultimnele trei săptămâni, Covaşă „Suceava Live” a cerut Centrului Cultural „Bucovina”, în scris, de cinci ori, informaţii personale despre mine, majoritatea imbecil de calomnioase (de exemplu: dacă beau des la serviciu şi ce fel de vizichi prefer). Nimic despre nevestele complicilor lui Beldiman, care taie frunze la câini, dar pe lefuri durdulii, în Centrul Cultural „Bucovina”, fiind angajate la ordin, prin concursuri trucate şi sub PSD, ca şi sub PDL. Nu contează că întreg Centrul Cultural „Bucovina” nu a făcut, pentru memoria, istoria şi spiritualitatea bucovineană măcar jumătate din cât am făcut eu. Covaşă mă vrea dat afară! Cine-i Covaşă? Nimeni, adică ceva care nu există.

*
În seara asta, îmi vine un mesaj, în care mi se relatează, de către martori ai şuşotelilor că Mihaela Beldiman i s-a plâns directoarei adjuncte de la Curtea de Conturi, o doamnă care a contribuit anterior la distrugerea patrimoniului Primăriei Suceava care s-a numit FUCL, că eu nu respect „codul de conduită cu instituţia” şi că i-a cerut un raport Managerului Viorel Varvaroi. Deci hărţuirea capătă gravitate, demersul Mihaelei Beldiman încununând hărţuirea comisă de covăşeii, cu cinci petiţii care mă vizează doar pe mine, şi nicidecum pe pilele lor nătânge,  trândave şi incompetente, toate angajate la fel de „legal” ca şi licitaţia de atribuire de publicitate. Chestia asta se cheamă hărţuire (nu pricep ce are Curtea de Conturi cu disciplina mea). Dar încă nu am să depun o plângere împotriva hărţuirii la care mă supun beldimanii-covăşeii, pentru că, dincolo de faptul că nu pot fi dat afară încă doi ani, fiind liderul, inclusiv în faţa unor instanţe, a Sindicatului „Vox”, eu pot proba, în faţa oricui, că, în fiecare an, am muncit pentru cultura bucovineană şi pentru Centrul Cultural „Bucovina” între 48 şi 96 ore pe zi. Parol! În fond, ce-s beldimanii ăştia? Nimic. Adică ceva ce nu există.

*

Între timp, pentru că se ştie de decenii că nu-mi divulg niciodată sursele de informaţii, primesc mesaje în care se îngroaşă treaba, cetăţeni! Şi ştiţi cum e în presa adevărată: când ai trei surse diferite de informare, abia atunci începi propriile tale cercetări. Aşa că aştept, fără să-mi pese de covaşi şi beldimani. Îmi pare rău doar de Nechifor. Nu pentru că tace ca-n păpuşoi şi nu dă cu bombeul în câtiţele nesătule, ci pentru că nu seamănă deloc cu tânărul Cătălin de odinioară. Tare mă tem că Preşedintele, ca şi bietul domn profesor Rădulescu, s-a transformat într-o unealtă docilă a Mihaelei Beldiman, în ciuda faptului că Ovidiu Donţu, mai atent la realitate, îl avertizase, la început de mandat (redau aproape textual, modificând, din bunăcuviinţă, doar primul verb): „Călăline, asta a regulat doi preşedinţi, iar dacă nu vei fi atent, ţie ţi-o dă direct la”… Măreaţa Uniune Europeană.

*

În final: eu respect cu desăvârşire codurile de conduită, inclusiv cel cu instituţia la care lucrez. Dacă scriu împotriva vremelnicilor care ba fură, ba îşi pricopsesc nemoteiurile, ba calcă în gropi de proşti, nu înseamnă o încălcare de cod, ci un gest de demnitate, la care mă îndreptăţeşte şi dreptul la liberă exprimare, dar mă îndreptăţeşte şi o operă temeinică, durată în decursul unei vieţi. Operă, beldimanilor şi covaşelor, nu înseamnă doar muzica aia pe care n-aţi ascultat-o niciodată, dar nici eu nu o să vă explic ce înseamnă, pentru că mi-aţi probat, deja, gradul prăpăstios de incultură şi de pitrocenie în cap. Aşa că…

*


Falsurile care au irosit banii Sucevei „live”

"Independentul" tipărit din banii contribuabililor "judeţului Suceava"

„Independentul” tipărit din banii contribuabililor „judeţului Suceava”

*

Cum datele din dosarele de licitaţie sunt secrete (hoţia, fără bezna secretizării, nu face pui), doar deducţia logică poate întrezări cum un site, cu maximum 20 accesări pe zi sau nici măcar atât („Suceava live” poate demonstra că mint, publicând, imediat, graficul Google Analytics Reports, copiat prin Print Screen, pe lunile din cursul anului 2015, grafic la care eu nu am acces) şi cum două firme, una fără activitate şi alta cu pierderi anuale, în ciuda pomenii publicitare de la Direcţia Silvică Suceava, au  câştigat licitaţia trucată pentru atribuire de publicitate a Consiliului Judeţean Suceava. Sunt gata să pariez că nu au depus un astfel de grafic la dosar, ci au dat doar o declaraţie pe proprie răspundere, că-i citeşte lumea puhoi din zori în noapte. Deci minţind, deci uzând de fals.

*

Ce să fi citit oamenii, într-un site care, în luna câştigării licitaţiei (august 2015), avea doar câteva ştiruţe răsuflate şi prost scrise, başca babana şi generoasa publicitate cabalină a Direcţiei Silvice. Pardon, nu numai cabalină, dar tot pe trafic de influenţă (nevasta feşterului) îndesată în gura nesătulului, care tocmai manifesta pretenţii intelectualiste şi publicistice, uitând că nici o diplomă nu ţine loc de cultură, pe când cultura, dacă există şi e vie, poate suplini toate diplomele, inclusiv cele de doctorat (încă se vând, la toate colţurile, ieftin de tot; un cunoscut, fost politician şi prieten băştinaş cu Băsescu, a cumpărat două, pentru că la legătură costau mai ieftin).

*

Suceava Live august 2015 a

Suceava Live august 2015 b

*

Un astfel de site nu putea avea nici măcar 20 de accesări pe zi, decât din greşeală. Ei, dar nu contează, el câştigă, apoi, când reprezentanţi ai unor trusturi de presă sucevene serioase se plâng, năvălesc covăşeii cu ciomegele pe ei şi le închid gura.

*

Trucată în lege, licitaţia nu putea fi, totuşi, trucată, câştigată de un nimeni publicistic, dacă nu se baza pe nişte falsuri ordinare în declaraţiile pe propria răspundere, şi în cea privind publicitatea (iniţial, aveau declarată o publicitate de 500 milioane de la Centrul Cultural „Bucovina”, dar declaraţia a dispărut de la dosar, în clipa în care media onestă a cerut precizări), cât şi în cea privind achitarea tuturor datoriilor faţă de stat – chestia asta am găsit-o, dar o să v-o arăt cu un alt prilej.

*

Deşi ştiu că DNA a deschis un dosar penal (mi-au spus-o ziariştii care au fost audiaţi ca martori), eu încă mai cred că obligaţia de a verifica dosarele ambelor licitări, inclusiv cea anulată, precum şi modificările „sarcinilor” pentru cea de-a doua licitaţie, revine în întregime Consiliului Judeţean Suceava. Dacă ţine cât de cât şi la moralitate, şi la legalitate. Dacă are demnitatea de a nu se „face frate cu dracul”, căci nu-i ajută şi nu trece puntea.


Banii noştri, live pe apa Sucevei

PREFECTUL HARASIM

*

Prefectul Constantin Harasim, deşi are în subordine şi instituţiile descentralizate ale statului, n-a băgat, nu bagă şi nu va băga de seamă în veci (de unde şi proverbul indecent cu… sula şi prefectura) că Direcţia Silvică Suceava toacă parale grele, de vreo 3-4 ani, pentru un site inexistent, dar care, iată, deja a devenit şi vremelnic ziar. Probabil că banii tocaţi de Direcţia Silvică, lună de lună, sunt cam toţi atâţia câţi toacă guvernul, tot de pomană şi tot lunar, pe leafa de demnitar fercheş şi fudul de dă în gropi a prefectului Harasim. Omul trăieşte un vis ferice şi nu are timp de fleacurile care să-i tulbure măreţia de demnitar. Liberal, dar care a pupat pactul roşu cu mare recunoştinţă.

*

BANI PUBLICITATE

*

Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, în falimentarul lui stil de conducere european (sic!), ignoră licitaţia trucată, dar ca să nu toace banii oamenilor de pomană, nu dă nici o publicitate site-ului ziar, închipuindu-şi că a rezolvat problema cu mare diplomaţie (io-te, fleoşc!). Nu a întreprins nici o anchetă pentru a depista funcţionarii responsabili de falsificarea licitaţiei de atribuire de publicitate, dar nici nu onorează contractul. În mod firesc, firmele din comuna Ipoteşti, cu site-ziar finanţat din bani publici, pot da în judecată Consiliul Judeţean Suceava, pentru că nu şi-a onorat constractul de a face publicitate de minimum vreo două miliarde şi vreo trei sute de milioane. Iar instanţa, dacă va fi corectă, le va oferi dreptatea cuvenită, plus despăgubiri. Şi, astfel, un act grav de corupţie se va desăvârşi, beneficiind de dreptatea… legii.

*

Fără anularea licitaţiei trucate (a mai fost anulată o dată, când dosarele firmelor din Ipoteşti conţineau prea multe declaraţii şi înscrisuri false, de care au luat cunoştinţă, incidental, şi ceilalţi licitatori), Consiliul Judeţean Suceava legitimează o şarlatanie, iar contractul pe nedrept obţinut capătă valoare juridică. Ceea ce probabil că se şi doreşte, în cele din urmă.


Pagina 5 din 16« Prima...34567...10...Ultima »