Uncategorized | Dragusanul.ro - Part 3

Lansarea cărţilor la aniversarea lui Roman Istrati

Despre cărţile lansate la aniversarea lui Roman Istrati, „vestirile” – cărţi de poezie semnate de Roman Istrati şi, respectiv, Ion Drăguşanul, şi „Memoria retinei”, album de grafică, semnat de pictorul-martir Radu Bercea, au vorbit poetesa Mihaela Grădinariu, umoristul Constantin Horbovanu, jurnalistul Tiberiu Cosovan şi, bineînţeles, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”. Spiritul manifestării a fost, aşa cum era şi firesc, de aniversare veselă, pentru că Roman Istrati era acolo, după cum îi promisesem („Viu sau plecat, îţi garantez, Romi, că, pe 7 septembrie 2018 vom fi împreună la lansarea cărţii tale de poezie!” – martor al promisiunii a fost Constantin Horbovanu).

Între timp, mulţi dintre prietenii lui l-au uitat sau schimonosesc iertăciuni fariseice pe facebook. Gomoasă scriitorime suceveană, care a marginalizat în permanenţă poeţi înnăscuţi precum Constantin Ştefuriuc sau Roman Istrati, a fost absentă cu desăvârşirea cu care este absentă opera lor pârţâită chiar şi din clipita martirizării cuvintelor drept pomadă intelectuală. Doar admirabilul cărturar Ion Paranici, căruia toţi îi datorăm cuminţenia închinăciunii, doar năvalnicii Cezar Straton şi Constantin Ungureanu-Box – poet bun, printre altele; plus pictorii Iosif Csukat şi Iulian Dziubinschi, caricaturistul Viorel Corodescu-COV şi arhitectul, proaspăt autor de carte, Doru Olaş (cartea lui „Universul creaţiei prin creator / Teoria universală: scenariu”, pe care o ştiu după o corectură finală, pe care am făcut-o, e admirabilă). Plus mulţi alţi oameni cu mare sensibilitate, pe care îi ştiu de la mai toate lansările de carte, la care am participat doar ca spectator).

Roman Istrati (şi nici eu, când îmi va veni vremea) nu are nevoie de „Dumnezeu să-l odihnească!” şi de lumânări aprinse, ci de împărtăşania cu verbe, cu scapăr de lumină creată, deci de fiinţă omenească sensibilă, care nu trece prin viaţă cu burta plină şi cu buzunarele doldora. Roman Istrati are nevoie de sensibilitate, pentru că el a fost vibraţie dumnezeiască şi întotdeauna i se va auzi sufletul; pentru că 10 poeme, scrise de Roman Istrati, alese la întâmplare din cartea lui de poezie, valorează mai mult decât toată maculatura ultimelor decenii de maimuţăreală de-a societatea scriitorilor bucovineni. Din toate aceste pricini, bucuraţi-vă! Astăzi e ziua naşterii Poetului Roman Istrati: bucuraţi-vă şi uraţi-i la mulţi ani, nu iertăciuni penibile!

*


Omul de sacrificiu


ion drăguşanul: vestirile


Parlamentul, în 1884 şi în 2018

Al României Parlament

e o maşină cu vapori

din care curge la favori

diurne, pensii şi-alte lefuri

cu care fac adeseori

doar chefuri!

*

Al României parlament

e ca un teatru de păpuşi

cu fracuri negre şi mănuşi,

votează toate cu talent

căci sunt alese-ntr-un moment

de bătăuşi!

*

Al României parlament

e o maşină vorbitoare

ce dă din mâini şi din picioare

şi ea votează la moment

cu ochii-nchişi şi cu plăcere

tot ce se cere!

*

Al României parlament,

Cu Costineşti şi Caradale,

Masalagii cu masalale

Beţi de coniac şi de absent

Umblând în orişice moment

Prin mahalale!

*

Al României parlament,

După-a Vizirului[1] poruncă,

Voieşte să creeze încă

Organicul Regulament,

ş-apoi să sape ţării groapă

cât mai adâncă!

*

(Bobârnacul, No. 41, duminică 11 martie 1884)

*

[1] Porecla lui Brătianu


Paştele în Bucovina lui Î. P. S. Oul kitschiat!

Ce mai pompă şi alai,

Ce mai chef şi ce mai trai

Banda face pe-ntâi mai!

Nu e colţ, nu e grădină

Să nu fie bute plină

Şi bandiţi care închină.

*

De cu seară se strâng cete

Cu stomacuri de burete

Şi cu gâtul fript de sete;

Una trece, alta vine,

Tot voinici care sug bine

Şi trag danţul tot pe vine.

*

În tot locul chef să fie,

Chef, zurbale şi beţie,

Programa-i de la Agie:

În tot locul ţuicăială,

În tot locul păruială

Mestecată cu trânteală.

*

Popa Tache, se-nţelege,

Ca unul ce-i cap de lege,

Cată masa s-o dezlege

Şi molifta să citească

Ca vreun cerc să nu plesnească,

Vinul să se risipească.

*

Iată-l, dar, numai-n papuci,

Cu-un haitic de dalcuci

Croind-o la şapte nuci,

Iar în statul lui major

Este primul procuror

Şi Buzicu, ajutor.

*

În grădină-i masă mare,

Numai sticle şi pahare

Şi puţină demâncare,

Căci de toţi bine se ştie

Că mâncarea-i fudulie

Când e vorba de beţie.

*

Iată popa, volintirul,

Cum îşi pune patrahirul

Şi-nhaţă-n braţe clondirul

Şi începe să citească

O moliftă beţivească

După regula popească

*

Şi citeşte, cât citeşte,

Şi de-odată se opreşte,

Din clondir mai ţuicuieşte,

Iar bandiţii, toţi, în cor,

Ţin isonul din urcior

Gâlgâind încetişor.

*

Ici vestitul Pitpalac

Joacă-n loc, că e turlac

Şi în cap cu basamac,

Iar Purcică, lângă uşă,

Sare-n sus ca o păpuşă

Gâlgâind mereu din guşă.

*

Epistaţii, pe la mese,

Toţi cu mânece sumese

Grămădesc ocale dese

Şi un domn sub-comisar

E de jurnă la grătar

Jucând rol de bucătar.

*

Comisarul, ca mai mare,

Îi tot cată-n buzunare

Să nu piară din pahare,

Iar Bizicu ca un chior

Şi cu primul procuror

Se ceară pentr-un urcior.

*

Lăutarii în neştire

Trag de coarda cea subţire

„Hai, du-i, du-i la Mănăstire!”

Şi părintele, vâlvoi,

Blagoslovind un butoi,

S-o pornit pe torontoi.

Cam aşa arată Bucovina, în zilele pascale de astăzi, când bietul Consiliu Judeţean Suceava pare transfigurat în cea mai mare ospătărie din Europa, iar toţi slujitorii culturii în lăutari lăieţi, care cântă doar la fleţi, care plătesc la o pensiune bucovineană, pentru o noapte, cât la Viena sau Paris pe o săptămână. Stoarce vlaga din salariaţi Crâşma Judeţeană Suceava, condusă de birtaşul  ocoş de mândru, câtă vreme nici un lăutar nu-i cântă de dus la mănăstirea Cernica, acolo unde şi incultura nebunească îşi are locul ei. Numai că povestea rimată de mai sus a fost publicată, ca să afle bucovinenii din ce tradiţie descind cu adevărat, sub titlul „Maiul bandelor”, în „Telegraful” din 1 mai stil vechi 1871 (anul I, No. 25).


Pagina 3 din 2012345...1020...Ultima »