Uncategorized | Dragusanul.ro

O cumplită tragedie în familia „Toy Machines”

 

M-a sunat Andi, adineauri, şi nu pot să-mi mai revin: Marin nu mai este. A murit, aseară, în braţele lui Andi şi a lui Buzu, în urma unei operaţii de sterilizare, făcută de un medic veterinar clujean, tot ieri, la amiază. În receptor îl auzeam şi pe „Teiu”, şi pe Ştefi, auzeam „Toy Machines” abia respirând printre sughiţurile de plâns ale lui Andi, zvârcoliri ale sufletului care mi se înfigeau dureros în suflet. Pentru că Martin însemna, şi pentru familia „Toy Machines”, şi pentru propria mea familie, o bucurie firească, netrucată şi sinceră, o fărâmă de dragoste care ne unea. Însemna un fel de „tot ce aveam”, deşi nu ne lipseşte nimic, deşi ne avem şi unii pe ceilalţi. Dar vestea este, fără voia noastră, una a dispariţiei nevinovăţiei şi încrederii. Se pustieşte ceva în mine şi nu mai pot spune ce simt. Martin e o lacrimă, e un geamăt, e o disperare. Şi-am fi avut atâta nevoie de rouă, de dimineaţă, de dezlănţuire slobodă a luminii…


Sorin Filip, o zi din familie

 

Sorin Filip, interpret de folclor care amintește, cumva, prin timbrul vocii, prin ținuta scenică, ba chiar și prin conduită socială, de regretatul Aurel Tudose, ne prilejuiește astăzi un prilej de bucurie, pe care nu-l vor rata nici componenții familiei lui de acasă, nici noi, ceilalți, componenți ai familiei Centrul Cultural „Bucovina”. Instituția există de ceva vreme, dar s-a individualizat drept familie abia din anii de când se află sub „bagheta” managerială a lui Sorin Filip.

 

În 31 ianuarie, când lansam cea mai recentă carte a Sofiei Vicoveanca, declaram public, în fața oficialităților județene și municipale, dar și a unui public numeros și plin de căldură, că, din punctul meu de vedere, Sorin Filip este cel mai bun manager pe care l-a avut vreodată instituția aceasta, indiferent de numele pe care l-a purtat. Nu obișnuiesc să mă joc cu vorbele, iar cu temenelele nici atât. Și nici nu vreau să-i mângâi bucuria acestei zile, ci, salutând-o cu sufletul, spun doar ceea ce simt și gândesc.

 

La mulți ani, Sorin Filip,

și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!


Sofia Vicoveanca, o identitate românească

 

Cândva doar suflet curat și pe deplin mărturisitor al Bucovinei, Marea Doamnă a identității românești, Sofia Vicoveanca, suflet fremătând ca o pasăre speriată de imensitatea cerurilor, soarbe, astăzi, din cupa tinereții fără de bătrânețe și a vieții fără de moarte, pentru că a știut și a avut și harul să se încredințeze dăinuirii prin cântec, prin poezie, prin proză, prin roluri în filme, printr-un muzeu al portului național românesc, prin fiecare clipă, emoție, credință, faptă, risipire de sine.

 

Sofia Vicoveanca, sacerdot în altarele sacre ale identității intime a neamului nostru și, cu siguranță, făclie pe cer, pentru a lumina calea neasemuită a pribegiei stelelor, este starea de cântec, este evlavia ancestrală, pe care nu o pot birui vremelniciile și nici banalele înșiruiri omenești între naștere și naștere. Sofia Vicoveanca este mai presus de tot și de toate, este respirația proaspătă a fiecărui suflet românesc, pe care îl ridică, îl purifică și îl sloboade în lumină, în inefabil. În fiecare din noi freamătă adânc și tulburător Sofia Vicoveanca, înnobilându-ne și oferindu-ne aura sfințeniei, pe care, de altfel, o și merităm, dacă ne învrednicim întru contopire cu simțirea simțirilor din care descindem și înspre care purcedem. Sofia Vicoveanca este mai mult decât un nume, este o stare de veghe și o risipă de alean și mângâiere.

 

La mulți ani, Sofia Vicoveanca,

și Dumnezeu să vă ție

numai întru bucurie!


Cum salvăm BUCOVINA ROCK CASTLE 2019?

 

Cu mai puţin de o lună până la festival, Bucovina Rock Castle 2019, deci a IX-a ediţie, este iarăşi hărţuită, inclusiv în justiţie, unde nu m-aş mira dacă cinci-şase extremişti religioşi vor avea câştig de cauză împotriva a zeci de mii de oameni „care şi gândesc” (aşa-i caracteriza preşedintele Gheorghe Flutur pe rockeri) şi care nu doar că înseamnă ceva în peisajul cultural sucevean, dar şi poziţionează Suceava pe harta Europei.

 

Nu contează că trupe celebre, precum LEPROUS (Norvegia), TESSERACT (Anglia), SKINDRED (Anglia) sau MOTHER’S CAKE (Austria) deja şi-au cumpărat biletele de avion, pentru zilele de 22 şi 23 august, nu contează că s-au vândut bilete şi abonamente pentru festival, contează doar intoleranţa unor indivizi incredibili, care ordonă instituţiilor statului „să NU dea nici un aviz şi să nu deplaseze efective la evenimentele „culturale” menţionate mai sus. Art. 16 Constituţia României: Nimeni nu este mai presus de lege”. Indivizii băşcălizează Festivalul de Artă Medievală şi, desigur, Bucovina Rock Castle, cerând suspendarea amândurora, inclusiv în faţa instanţelor.

 

 

Sunt sigur că, în acest an, Bucovina Rock Castle îşi va acoperi integral costurile şi că, deci, nu va mai fi finanţată din bani publici. În mod firesc, instanţa nu poate suspenda o manifestare, înainte de un probatoriu care să motiveze o sentinţă, dar în Suceava nimic nu e sigur. Mult m-au mai chinuit „creştinii” ăştia americanizaţi, în acest an, încât sunt la un pas de o comă diabetică:

 

 

La nevoie, pot asigura pe cont propriu decontarea festivalului Bucovina Rock Castle din propriile lui resurse. Dar voi fi lăsat să o fac?

 

 


Petrică Oloieru, pozându-şi urmele copilăriei

 

Împrumutând aparatul de fotografiat al Annamariei, muzicianul muzician Petru Oloieru şi-a pozat urmele copilăriei, urmând să facem împreună selecţia pentru albumul monografiei Cotiujenilor, pe care o scriu altfel decât se obişnuieşte, cu două anexe de mărturii istorice şi geografice şi cu o permanentă preocupare pentru viaţa obştească, pe care am desluşit-o şi din urice, dar şi din relatările călătorilor străini – ca să nu mai vorbesc de puzderia de informaţii, care zac neluate în seamă prin paginile Monitorului Oficial al Regatului României, cel atât de ocolit de istoricii care au uitat de susţinerea lui Nicolae Iorga despre măreţia „istoriei mărunte, care face istoria mare”. Pentru că nu ştiu câte din aceste fotografii se vor regăsi şi în carte, şi pentru că Annamaria mi le-a trimis, ca să le văd, le reproduc în acest spaţiu pe toate, inclusiv pe cele care mă privesc, deşi, de-a lungul anilor, am tot refuzat răspândirea imaginii mele, toate antologiile, dicţionarele şi enciclopediile folosindu-se de poza paşaportului pe care l-am făcut doar ca să ajung, pentru prima dată, în nordul Bucovinei (cred că în 1993), de unde m-am întors cu câteva discuri şi cu un ghiozdan pentru fiică-mea, uimindu-i pe vameşii ruşi, care nu pricepeau ce am căutat eu în regiunea Cernăuţi, dacă tot nu am nimic la mine, nici televizor, nici video, nici bicicletă, ci doar un banal ghiozdan şcolăresc. Două ore am fost ţinut în vamă, iar ghiozdanul Cozminei a rezistat, după aceea, doar o singură zi, apoi s-a dezmembrat în părţile componente, lămurindu-mă că securiştii ruşi au căutat microfilme. De unde să-şi închipuie durii omonişti că eu căutasem, în nordul Bucovinei, doar memorie veche românească? În Basarabia, nu am avut astfel de probleme, deşi nu am cumpărat decât nişte bomboane, pentru „Bucuria” nepoţilor mei, şi ţigări pentru drum. Doar pentru drum.

 

 


Pagina 1 din 2012345...1020...Ultima »