căci voi păşi prin cântece cu teamă
*
doar fiul meu va mai rosti din mine
câte-un alean şi câte-un necuprins
când ierburile vitrege, străine
mă vor cinsti drept ultimul învins
căci voi păşi prin cântece cu teamă
să nu le tulbur propriul lor alean,
deşi le-aud şi astăzi cum mă cheamă
când sunt pribeagul în cotidian,
*
când înţeleg că-n cântecele lui
şi sufletul meu încă se întrupă
să-şi vindece neliniştea hai-hui
în armonia cosmică de după,
iar el, cântând, fără să vrea învaţă
izvorul unor alte deveniri
şi ţine generaţiile-n viaţă
prin despletiri de sunet, de iubiri,
*
de altfel de rostiri şi de cuvinte,
sub cerul înstelat, sub care eu
aştept să-nceapă fiul meu să cânte,
să fiu pentru vecie fiul meu
*
NOTĂ: Ca să înţelegeţi pe deplin ce am vrut să spun, în cântecul de mai sus, faceţi clik pe afiş şi veţi pricepe totul.
