*
Astăzi, am avut o zi bună: am terminat cartea de poezie a lui Vasile Gherasim şi… am văzut afişul cu concertul fecioraşilor mei de la “Toy Machines”, în clubul “Fabrica” din Bucureşti, din 12 martie, în 13 martie fiind ziua nepoatei mele, Carina Ioana, iar în 14 martie, a fiului meu, Andi. Sărbători în lanţ, cum s-ar zice. Şi bucurii înşirate pe lumina unică a începutului de primăvară.
*
La Cluj-Napoca, rockul e un mod de a exista, o prezenţă constantă, necesară şi aşteptată. Cluburile dedicate rockului sunt temple ale muzicii, cu statutul recunoscut ca atare, în localitatea care are rang de municipiu atestat de aproape două mii de ani. Ca muzician, dacă exişti în Cluj-Napoca, atunci exişti pretutindeni. Mai puţin în Suceava, târgul căruia, împreună cu fiul meu, i-am dăruit un festival de rock de mare ţinută, pe care nu-l merită. Un festival care a crescut parcă în ciuda mediei locale, dar an de an susţinut, fără rezerve, de media naţională (Antena 1, Antena 3, Pro TV, Realitatea, TVR, DiGi 24 etc).
*
După cele două tragedii ale lumii rock, cea de la Bucureşti şi cea de la Paris, şi la Cluj-Napoca s-a revenit greu la normalitate, toate trupele asumându-şi un doliu, înainte de a reveni cu închinările sunetului pe scenă. A revenit şi prin “Alternativa # 1”, propusă de trupa bucureşteană “Gray Matters”, cu componenţi care au supravieţuit dezastrului de la “Colectiv”, la care au aderat, imediat, trupele clujene “Toy Machines” şi “Caustic”. Da, clujene, pentru că trupa, formată doar din suceveni, a fiului meu aparţine din ce în ce mai mult Clujului şi din ce în ce mai puţin Sucevei. Atât de puţin, încât eu deja iau în calcul o retragere definitivă de la festivalul de rock pe care l-am întemeiat, scârbit de tocarea banului public pe sandre şi pe beldimani, refuzându-se investiţiile în performanţă. Cu multă cheltuială de bani, s-au tot ratat, vreme de decenii, toate tentativele de a-i oferi şi Sucevei tinere respiraţii ale culturii în care aceste generaţii există. Noi am izbutit. Ne-am bătut, mi-am ruinat sănătatea, dar am izbutit. Şi pentru ce?
*
Mâine-seară, “Toy Machines” revine pe scena de la “Shelter”, împreună cu “Luna Amară”, împreună cu modelul muzicienilor din Suceava de a fi şi de a trăi prin muzică. De acasă, o să-mi pot imagina cum se întâmplă lucrurile, acolo, la Cluj-Napoca, pentru că am fotografiile de la concertul de luni, pe care mi le-a trimis Andi şi pe care le postez amestecate (sugestie a frăţiei reale din lumea rock), şi-mi pot imagina planuri diferite. Ooo, cât de intens trăiesc eu viaţa vie de la Cluj-Napoca, în ciuda faptului că încă mai duc în cârcă memorie bucovineană.
*
Ştie cineva unde-i groapa de gunoi a târgului, ca să mă despovărez de această memorie, de care nu mai are nevoie nimeni?
*
Ca întotdeauna, Andi poartă, pe scenă, unul dintre tricourile “Deftones” din colecţia lui, semn că încă visează să aducă la Suceava formidabila trupă rock, supravieţuitoare masacrului de la Paris. Dacă va găsi sponsorizări în Ardeal (Suceava toacă bani pe beldimani, ghinci şi covaşi), atunci vom mai face o ultimă ediţie “Bucovina Rock Castle”, drept ofrandă maximă memoriei lui Petru Muşat.
*
*
Două trupe înfrăţite: Luna Amară şi Toy Machines
*
E celebră, şi în Cluj-Napoca, şi în Suceava, prietenia dintre Mihnea Blidariu, de la Luna Amară, şi Andi Drăguşanul, de la Toy Machines. Mihnea obişnuieşte, atunci când trebuie să-l prezinte pe Andi unei cunoştinţe, să facă uz de formula “Frăţiorul meu, Andi de la Toy Machines”. Şi chiar există între ei o splendidă frăţietate, care a făcut ca Toy Machines să însemne un copil de suflet pentru fiecare component al trupei Luna Amară.
*
Fiul meu are o săptămână de vis, cu două concerte şi o seară de muzică rock, pe care o susţine săptămânal, aglomerând la maximul admis spaţiul unui alt club clujean. Redau şi afişul concertului în care trupele clujene Toy Machines şi Caustic sprijină, prin concerte, demersurile umanitare ale trupei bucureştene Gray Matters, precizând că vocalista Laura Brat este sora lui Andi. Că-aşa suntem noi, drăguşanii, ne folosim mereu de relaţiile de rudenie pentru a face ba una, ba alta.
*
*
Proiectul ALTERNATIVA # 1, conceput de muzicienii trupei GRAY MATTERS, cu vocalista Laura Brat şi cu alţi componenţi ai trupei – supravieţuitori ai tragediei de la clubul Colectiv, debutează cu un aşteptat concert, la SHELTER, în Cluj-Napoca, în 30 noiembrie 2015, toate încasările urmând să fie donate familiilor victimelor din Colectiv.
*
GRAY MATTERS
*
Laura Brat, o veche prietenă a Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE (anual, reprezintă marile reviste şi site-uri de rock, ca fotograf împuternicit, dar a cântat, în ediţia a doua, cu ASTERO, trupa ei de atunci, în 2015 interpretând o piesă împreună cu trupa BREATHLAST – dacă nu mă înşel), a apelat la trupele… clujene TOY MACHINES (doar e sora de suflet a lui Andi) şi CAUSTIC, convinsă fiind că, în bătălia cu viaţa, chiar şi lacrima trebuie să se prelingă viaţă.
*
În vara viitoare, dacă vom mai ţine BUCOVINA ROCK CASTLE, veţi putea vedea şi asculta trupa GRAY MATTERS şi la Suceava, pentru că simbolurile vitalităţii artei merită respectul tuturor celor care chiar suntem vii.
Cluburile se tem să mai găzduiască spectacole
*
După cumplita tragedie a lumii rock, încă în nemiloasă desfăşurare, politicul, media şi injustiţia caută să-şi scoată pârleala pe seama cluburilor, inclusiv pe cea a cluburilor care, de decenii, funcţionează ireproşabil. Datorită hăitaşilor puterii, o putere în aparentă letargie, dar care macină suflete omeneşti şi inteligenţe reale între pietrele de moară ale tergiversării lui Klaus Johannis & Co-partidele, proprietarii de cluburi, în marea lor majoritate iubitori ai muzicii şi, indirect, făptuitori de cultură, preferă să se facă fraţi cu dracul, până trec puntea, punând lacăte şi zăbrele chiar şi peste spectacolele deja programate.
*
De pildă, concertele angajate, pentru 28 noiembrie 2015, la clubul “Fabrica” din Bucureşti, ale trupelor BLAZZAJ din Timişoara şi TOY MACHINES din Suceava au fost anulate. Pentru rock-ul românesc urmează o perioadă grea: cluburile vor fi închise pentru concerte, iar când nu vor fi închise, părinţii nu-şi vor mai lăsa copiii în astfel de spaţii. Televiziunile şi radiourile în mod tradiţional ignoră rock-ul, în beneficiul manelismului (de ochii lumii, dar precum fiarele de pradă, televiziunile înşfacă, abia acum, doar hartanele tragicului şi le mistuiesc animalic), iar festivaluri în aer liber, care oferă deplină siguranţă şi pentru artişti, şi pentru fraţii lor, iubitorii de muzică rock, sunt atât de puţine, încât le numeri pe degete.
*
În confruntarea cu perfida putere dâmboviţeană, tineretul inteligent al României pierde totul, inclusiv libertatea lăuntrică a refugiului în muzica lui.