Rubrica lui Andi | Dragusanul.ro - Part 19

Astronom la Stockholm, muzician Bucovina Rock Castle

Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm, octombrie 2003

Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm, octombrie 2003

*

Un material, publicat de fiul meu, Andi, în noiembrie 2003, după ce, în octombrie, fusese cel mai tânăr participant la Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm (avea doar… 13 ani), participarea celor trei elevi români (puteau participa cinci elevi, dar birocraţia românească…) fiind prima, la care România avea reprezentanţi, mi-a atras atenţia, prin titlu: Olimpici, dar copii ai nimănui la Stockholm!

*

Asta-i soarta lui Andi Drăguşanul, în raport cu România şi, implicit cu judeţul şi târgul Suceava, să rămână veşnic un „copil al nimănui” (de parcă taică-său ar fi mai norocos!) – cum inspirat formula acel „Goga al Bucovinei”, care s-a numit Gavril Rotică. Nu ne plângem, dar halal să ne fie cu aşa patrie, judeţ şi târg!

 *

Olimpici, dar copii

*

ai nimănui la Stockholm!

*

Cel mai tânăr astronom din lume: solistul trupei TOY MACHINES

Cel mai tânăr astronom din lume: solistul trupei TOY MACHINES

*

Pitiţi în suflet, ca să nu-i detecteze vameşii

*

Luni, 29 septembrie 2003, un telefon îmi pune familia în alertă: până joi, 2 octombrie, trebuie să ajung la Stockholm, pentru a participa, în premieră pentru România, la a opta ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Astronomie. încă din primăvară, făceam parte, alături de Amalia Minai şi de Tiberiu Purici, din lotul naţional lărgit, care urma să participe la un stagiu de pregătire la Observatorul Astronomic din Cluj-Napoca.

*

Numai că reunirea lotului nu s-a mai făcut, aşa că, funcţie de cine avea paşaport dintre cei care au ocupat unul dintre primele trei locuri pe ţară, România urma să fie reprezentată la Stockholm.

*

Am numai 13 ani (la vârsta asta, aveam să fiu mezinul Olimpiadei Internaţionale de Astronomie), sunt în clasa a şaptea, la Şcoala generală nr. 3 din Suceava, urmând să fiu iniţiat, abia în acest an, conform programei de învăţământ, în tainele trigonometriei şi ale fizicii, materii fără de care nu se poate face astronomie.

*

Cu trigonometria m-am „împrietenit”, pe cont propriu, în vacanţa de vară, aşa că domnul profesor Victor Şutac, directorul Palatului Copiilor din Suceava, trebuie să pună bazele unei relaţii intime doar cu fizica, şi în numai două după-amiezi. Ceea ce e greu, dar nu imposibil, apoi plec la Bucureşti, unde-i întâlnesc pe ceilalţi doi membri ai lotului naţional ad-hoc, Nicu Şerban David şi George Robert Butunoi, ambii din Bârlad.

*

Amalia Mihai, din păcate, nu are paşaport, deci nu poate zbura spre Stockholm, deşi lotul naţional este în drept să trimită cinci concurenţi. O să-i aduc din „Veneţia Nordului” o amintire frumoasă, care să mângâie, măcar acolo unde nu se mai poate vindeca.

*

Regretatul savant român Harald Alexandrescu

Regretatul savant român Harald Alexandrescu

*

La Institutul Astronomic din Bucureşti, primul astronom al României, domnul Harald Alexandrescu, ne vorbeşte, timp de vreo trei ore, despre grupurile de ecuaţii ale lui Gauss, iar profesorii Valeriu Tudose şi Elena Suhay încearcă săvârşirea miracolului de a ne face, în numai două ceasuri, competitivi pe plan internaţional.

*

Profesorul Victor Şutac

Profesorul Victor Şutac

*

La Stockholm ne va însoţi numai profesorul bârlădenilor, domnul Ioan Adam, dar eu nu uit să-i iau cu mine, pitiţi în suflet, ca să nu-i detecteze vameşii, pe profesorii mei de înţeles cerul, domnii Victor Şutac şi Dimitrie Olinici.

 *

Uitaţi pe aeroport şi sechestraţi

*

în fosta închisoare a Stockholm-ului

*

Ajungem pe Aeroportul din Stockholm, după o escală la Bruxelles, în seara zilei de 2 octombrie 2003. Nu ne aşteaptă nimeni, nici măcar un funcţionar al Ambasadei României, cum s-a întâmplat în cazul celorlalte loturi naţionale, cărora, acolo, pe Aeroport, li s-a înmânat steagul pe care trebuiau să-l arate lumii, cu justificată mândrie.

*

Stockholm 3

*

Nu-i nimic, noi suntem români, ne-am născut cu Tricolorul în suflet şi o să-l scoatem la iveală, în cinstea nemuritorului Ciprian Porumbescu, la 150 de ani de la naşterea sa. Pentru că Ciprian s-a născut pe 2 octombrie, dar, spre deosebire de celelalte personalităţi naţionale, este sărbătorit pe 14, conform noului calendar.

*

Suntem copiii nimănui, pe Aeroportul din Stockholm şi, pentru că ni se urăşte de singurătate, cumpărăm cartele şi sunăm fiecare la casa lui.

*

Stockholm 4

*

Părinţii trimit, grabnic, e-mail-uri, pe adresele suedezilor: „anders, cran, bahrami şi marja arond i nacka punct se”, iar aceştia răspund, la fel de urgent, că încurcătura nu li se datorează, românii uitând să specifice, în notificare, la ce oră urmau să sosească. Nu ştiu cine au fost românii aceia uituci, aşa că n-o să învinovăţesc pe nimeni, mai ales că am şi avut norocul ca, datorită unui ordin al domnului ministru Athanasiu de a fi înscrisă România la Olimpiadă, să fiu şi eu, la numai 13 ani, deschizător de drumuri în acest domeniu.

*

Stockholm 5

*

Târziu, la două ore din noapte, după aproape o eternitate de admirat stelele nordului, suntem „pescuiţi”, de pe aeroport, şi duşi la… închisoarea oraşului, care a devenit, între timp, cel mai luxos hotel din Stockholm, de către vicepreşedintele Societăţii Euro-Asiatice de Astronomie, domnul Anders Vasterberg. Ce noapte, ce confort, ce vis trăit clipă cu clipă!

*

Stockholm 6

*

A doua zi, când să părăsim fosta închisoare a nordului, suntem sechestraţi în hotel de recepţioneră, până în ceasul în care şarmantul domn Anders Vasterberg vine şi ne eliberează, plătind cauţiunea… costurilor cazării.

*

În nopţile următoare, vom locui la Hotel Zinkensdamm, unde lucrează cele mai frumoase şi mai cumsecade recepţionere din lume.

 *

Tricolorul străluceşte pe cerul Suediei

*

Vineri, 3 octombrie 2003, facem cunoştinţă cu componenţii celorlalte loturi naţionale. Toţi poartă costume „de olimpici”, insigne şi simboluri naţionale (inclusiv pe şepci), toţi au steaguri, puse la dispoziţie de ambasade, şi îşi descriu patriile şi drapelele cu tineresc entuziasm.

*

Saşa, un adolescent din Moscova, repetă de zor că lumea încă nu cunoaşte Rusia, apoi eu îi spun că noi, românii, o cunoaştem prea bine, şi-atunci Saşa râde, îmi întinde mâna şi devenim prieteni. De la el aflu că preşedintele Societăţii Euro-Asiatice de Astronomie este un rus, domnul dr. Mihail G. Gavrilov, un savant care seamănă, în multe privinţe, cu astronomul nostru, domnul Harald Alexandrescu.

*

Stockholm 7

*

Să te gândeşti la Ciprian Porumbescu, pe 2 octombrie, de ziua reală a naşterii lui, se dovedeşte a fi o inspiraţie divină, pentru că Tricolorul lui şi al nostru prinde a străluci pe cerul Suediei, încă din prima zi de concurs, alături de steagurile Armeniei, Belorusiei, Braziliei, Bulgariei, Chinei, Crimeii, Danemarcii, Estoniei, Finlandei, Georgiei, Greciei, Indiei, Indoneziei, Italiei, Kazakhstanului, Koreei, Lituaniei, Moldovei, regiunii Moscova, Poloniei, Rusiei, Serbiei şi Muntenegrului, Suediei şi Ucrainei.

*

Tinerii astronomi ai lumii sunt extrem de prietenoşi. Coreenii îmi oferă o oglinjoară fermecată pentru mama, chinezii o insignă „Yn-Yang”, iar brazilienii şi indienii se lipesc de mine ca marca de scrisoare, cum zice un vechi cântec românesc, mărturisind, la festivităţile finale, că singurul lor regret de olimpici cu tradiţie constă în faptul că românii au venit atât de târziu la această competiţie.

*

Stockholm 8

*

Târziu, fără un stagiu de pregătire, fără o bibliografie de concurs, cu probleme prost traduse (de exemplu, „Ursa Mare”, în loc de „Ursul alb”) şi fără textul englezesc la dispoziţie, dar suficient de inteligenţi ca, în baza unui bagaj minim de cultură generală (la care se adaugă aptitudinile pentru conversaţie în limba lui Shakespeare), să putem poziţiona România între primele ţări ale lumii în care se practică şi o educaţie astronomică.

*

Fascinanta „Veneţie a Nordului”

*

Undeva, pe nişte insule din Marea Nordului, unite între ele prin poduri şi linii aeriene de metrou, se află fascinanta „Veneţie a Nordului”. Un vapor ne-a plimbat, pe canale, până la Palatul Nobel, până la Obelisc, până la Târgul Vechi, apoi, în zilele următoare, am putut vizita Stockholm-ul şi pe cont propriu, metroul funcţionând şi ca ghid perpetuu.

*

Am văzut, în zilele de 3-7 octombrie 2003, un oraş ireal de frumos, cu oameni minunaţi, cu copii care ies de la şcoală ca din biserică, am văzut un licăr difuz al Aurorei Boreale, am cunoscut copii şi adolescenţi care privesc cerul ca pe o carte deschisă, în paginile căreia se poate întâlni şi minunata poveste a călătoriei lui Nils Holgersson prin Suedia.

*

Am trăit într-o altă lume şi am visat că fac parte din generaţia care va muta România în timpul acelei lumi. A fost frumos, va fi frumos. Am numai 13 ani, deci îmi rămâne la dispoziţie o eternitate pentru a face, alături de voi, colegii mei de viitor, ca şi acasă la noi să fie, cândva, la fel de frumos.

*

Astronom, la Stockholm, în 2003, unul din cei patru întemeietori şi organizatori ai Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE

Astronom, la Stockholm, în 2003, unul din cei patru întemeietori şi organizatori ai Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE

La Stockholm, am fost şi învingător, şi înfrânt. Şi olimpic, şi copil al nimănui.

*

Olimpic, datorită minunaţilor mei profesori de şcoală, profesori de palat al copiilor şi profesori de observator astronomic.

*

Copil al nimănui, datorită indiferenţei unor oameni mari, pe care nu-i ştiu şi nici nu merită ştiuţi.

*

În anul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, alţi copii români, dacă nu cumva chiar şi eu, vor păşi pe calea deschisă, datorită domnului ministru Alexandru Athanasiu, de bârlădenii Nicu Şerban David (1, pe fotografia de grup) şi George Robert Butunoi (2) şi de suceveanul care semnează aceste rânduri (3).

*

Tocmai de asta am scris ce am avut de scris, pentru ca toţi copiii şi adolescenţii aceia să nu mai fie decât olimpici români, nu şi copii ai nimănui, precum noi, primii olimpici români ai Olimpiadei Internaţionale de Astronomie.

*

Andrei DRĂGUŞANUL

*

Şcoala generală nr. 3 Suceava


Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Proaspăt aruncaţi în calvarul culturii

Proaspăt aruncaţi în calvarul culturii

*

Am ascultat, scriind, timp de ore întregi, „Digital Waves„, albumul de debut al trupei TOY MACHINES. De la capăt la capăt, şi iar, şi iar, şi iar…

*

Şi înţeleg că noi, părinţii băieţilor din trupă, facem mult prea puţin pentru ei, deşi le oferim totul. Tot ce avem, adică puţinul nostru.

*

Ascultând şi câteva înregistrări de spectacole recente, l-am auzit pe Andi accentuând, cu mândrie, după prezentarea colegilor şi prietenilor lui: „Suntem moldoveni, suntem din Suceava (se aud aclamaţii)… Nu mă aşteptam la reacţia asta, dar e bine!„.

*

Şi în 6 iulie 2014, la Bucureşti, pe scena Festivalului Internaţional „Rock în Parc, sunt sigur că Andi iar va răspica: „Suntem moldoveni, suntem din Suceava!„…

*

Dar Suceava, şi ca judeţ, şi ca târg al lui cremene lungu, nu le-a oferit, niciodată, nimic, nici măcar mulţumirile socializante pentru câte au făcut ei, băieţii de la Toy Machines, pentru Suceava. De ce nu caut eu, care am o oarece notorietate, sponsorizări pentru editarea albumului sau pentru participarea la festivalurile la care au îndreptăţirea artistică să participe, dar nu ne permitem? Pentru că şi eu, şi Toy Machines nu cerşim, nouă trebuie să ni se cuvină. Şi ce dacă, şi când ni se cuvine, nu ne oferă nimeni nimic?

*

Strângând cureaua, noi, părinţii Teişanu, Parascan, Ciornea şi Drăguşanul, le suntem şi biată baştină, şi sigurul sprijin, în calvarul culturii, în care i-au îmbrâncit sufletele. Nu-i nimic, puilor! Îndurăm şi răzbim! Poate că e mai bine aşa. Măcar nu vom datora nimic nimănui!

*

Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Măcar nu vom datora nimic nimănui!


Albume BUCOVINA ROCK CASTLE 2014

Albumul trupei TOY MACHINES, cu Mihnea Blidariu, de la LUNA AMARĂ, invitat special (dar nu este aceasta coperta, ci doar un moment real din spectacolul apropiat de la Suceava)

Albumul trupei TOY MACHINES, cu Mihnea Blidariu, de la LUNA AMARĂ, invitat special (dar nu este aceasta coperta, ci doar un moment real din spectacolul apropiat de la Suceava)

*

Cele mai multe dintre trupele care vor participa la Festivalul BUCOVINA ROCK CASTLE 2014 vor avea de lansat măcar câte un album şi cred că ar trebui să punem în practică şi o clasică lansare de albume, pe care nu eu, ci iubitorii rock-ului să o decidă. Eu aş opina ca, în fiecare zi, la ora 17, pe scena din Muzeul Satului Bucovinean, să organizăm câte o lansare de albume, în prezenţa componenţilor sau a reprezentanţilor trupelor care vor evolua, pe scenă, în seara respectivă.

*

Reamintesc, pe zile, care trupe vot cânta, în acest an, la Suceava, în cadrul Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE:

*

21 august: Dog Eat Dog (USA), COMA (Bucureşti), Jinjer (Ucraina), Diamonds Are Forever (Cluj-Napoca), Toy Machines (Suceava)

*

22 august: IPR (Timişoara), Viţa de Vie (Bucureşti), Luna Amară (Cluj-Napoca), Robin and The Backstabbers (Bucureşti), Odyssey (Suceava), Tons of Powder (Republica Moldova)

 *

23 august: Nazareth (Irlanda), Alternosfera (Republica Moldova), The Amsterdams (Bucureşti), Positive John (Cluj Napoca), The Mechanix (Suceava).

*

Pe măsură ce voi obţine informaţii mai amănunţite, vă voi vorbi, aşa cum şi cât mă pricep, despre albumele care se vor lansa la Suceava. Deocamdată, pentru că pe segmentul ăsta sunt şi extrem de informat, deşi nu am şi coperta, vă voi prezenta albumul trupei care deschide festivalul pe care, de altfel, l-a şi determinat.

*

Primul album al trupei sucevene TOY MACHINES poartă, în opinia mea, un titlu destul de arbitrar, „Digital Waves” (clik pe titlu şi ascultaţi piesa „Out of control”, cu refrenul cântat de Mihnea Blidariu, de la LUNA AMARĂ, piesa fiind postată, pe acest site, în coloana din dreapta, după filmele cu recitaluri ale trupelor, invitate în 2013), dar înseamnă, din toate privinţele, o surpriză frumoasă. Şi spun chestia asta nu doar în calitatea de părinte subiectiv.

*

Digital Waves” cuprinde, în ordine, piesele: Out of Control, Radio Silence, Redemtion, Awake, The Great Escape, I, Morning Rush, Flawless, Blind şi Last Confession, piesa bonus fiind compilaţia Rock-n-Roll Queen.

*

Prietenul nostru, Mihnea Blidariu, cântă refrenul de la „Out of Control”, iar Istvan Pataky, de la Diamonds Are Forever,  îi asigură backingul, vocea a doua la celelate piese fiind cea a  suceveanului Floppy (Florin Hanu). Prima „lectură publică” a albumului „Digital Waves” o vor face băieţii de la TOY MACHINES în Bucureşti, la Festivalul Internaţional Rock în Park, unde vor evolua, pe scenă, în ziua de 15 iunie 2014.


Eu aparţin doar copiilor şi nepoţilor mei

Acasă, la Andi

Acasă, la Andi

*

Nu ştiu ce mă mai ţine legat de Suceava, când toţi ai mei sunt clujeni cu acte în regulă, iar trei dintre ei, şi prin naştere. Oricum, când trec munţii, nu-mi mai dă sufletul brânci să mă întorc în fiecare clipă (odinioară, izbuteam întoarceri şi mai dese!), iar Clujul mi-a devenit prieten odihnitor, cu care stau adesea la taifas, uitând de toate.

*

Drumurile mele la Cluj încep cu Andi, şi pentru că el locuieşte mai aproape, şi pentru că vreau să aflu, înainte de toate, ce-a mai compus, apoi continuă şi poposeşte, şi stăruie în casa mare a copiilor mei, casa în care viitorul are contururi clare şi o personalitate inconfundabilă.

*

La Andi, ascult, de la capăt la capăt, „Digital Waves„, primul album al trupei TOY MACHINES, apoi, prefăcându-mă că mă odihnesc, asist discret la naşterea unui cântec nou, pe care Andi vrea să-l cânte, în vară, la BUCOVINA ROCK CASTLE, împreună cu Edy Ciornea, bateristul trupei, aşa că a început să ia şi lecţii de tobe, ca să-l poată înlocui pe Edy, atunci când inimosul lui prieten se va exprima şi vocal. E muncă multă cu un cântec nou: aparatură întinsă în jumătate de cameră, două chitări, clapele, metronomul, computerul, perdelele trase, contururi discrete ale spaţiului intim, şi o izolare totală în nebuloasa căştilor, în care muzica sferelor numai lui i se arată. Eu aud doar corzile vibrând discret, apoi, când două-trei fraze muzicale s-au legat, cântate la toate instrumentele unei trupe rock, Andi deschide uşor difuzoarele şi mă îngăduie şi pe mine în lumea lui. Piesa e ritmică, dinamică şi armonioasă, iar instrumentele se ghicesc şi se pun în valoare reciproc, aproape la fel de bine ca chitările lui Buzu Parascan şi a lui Teiu Teişanu, cele mai înfrăţite chitări pe care le-am auzit vreodată.

Carina*

Apoi, trebuie să plecăm, pentru că Ioana Carina, cel mai tânăr membru al neamului nostru, e pregătită pentru încreştinare şi, desigur, pentru prima beţie ritualică, beţia primei împărtăşanii.

*

De la Andi, până în centru Clujului, sunt trei staţii de autobuz, iar de acolo, până la Cozmina şi Mihai, alte trei staţii. Pe jos, poţi ajunge într-o jumătate de oră, dar cu orice mijloc de circulaţie, în afară de bicicletă (mijlocul de locomoţie preferat de Andi), faci minimum trei sferturi de ceas.

*

Plecăm. Cui îi mai pasă de timp, de inamiciţia aceasta a sorţii faţă de destinul fiinţelor umane!

*

La Cluj, acolo unde începe Mănăşturul, e întreaga mea viaţă; chiar şi nevastă-mea e acolo, de vreo trei săptămâni, de când are de trăit o odihnitoare libertate. Andi îmi spune că e greu de crezut că nepoţii ei (şi ai mei, desigur), Darius Andrei şi Carina Ioana, au să accepte să mi-o mai dea înapoi. În scurt timp, amândoi au înţeles ce înseamnă bunică şi nu vor să renunţe la confortul acesta cu nici un preţ. Era adevărat, după cum aveam să şi constat, dar – daţi-mi voie să mă laud! – nici eu nu am fost mai prejos în ochişorii viitorului neamului meu. Mai ales prinţişoara care îmi poartă prenumele, Ioana, după ce a izbutit să-mi înşface degetul cu care scriu (eu cu degetul scriu, dragii mei; am un deget, din care mi se preling cuvintele silabă cu silabă), n-a mai renunţat la el, până nu a venit vremea plecării la botez.

*

Andi, la... agăţat

Andi, la… agăţat

*

Cozmina şi Mihai

Cozmina şi Mihai

*

Ce a urmat nu se prea povesteşte, pentru că devine patrimoniu al propriului tău suflet, devine sânge în clocot, care să-ţi dea putere de viaţă.

*

Trei zile am stat la Cluj, între copiii mei, şi habar nu am de ce m-am mai întors. Dacă m-am întors, dacă nu cumva totul e doar o iluzie, pe care o impune trupul acesta ostenit de prea multă îmbrânceală în faţa maşinii de scris. Am, probabil, un suflet orgolios, pus pe excesivă despovărare şi care încetează să mai existe departe de cuvinte. Trebuie să-l adăp, zilnic, cu şuvoiul proaspăt de vocale şi consoane, trebuie să-l las dus de şuvoi, dintr-o epocă, într-alta, dintr-un inefabil, într-altul, dintr-o naştere, în altă naştere.

*

Cândva, l-am visat pe tata, care plecase, călare pe un cal în spume, în urmă cu vreo cincizeci de ani. Era, tot aşa, tânăr şi zâmbitor, jucându-şi armăsarul înspumat doar din genunchi, iar eu l-am întrebat uimit: „Cum, tată, nu ai murit?”. „Nu există moarte!”, a răspuns el. „Există doar imposibilitatea de a desluşi toate timpurile… Toţi existăm, simultan, de la capăt la capăt, dar ne despart vremurile, datorită neputinţei noastre de a desluşi dincolo de ceea ce ar fi timpul nostru”.

*

Discutasem cu Andi despre visul acela şi cred că o făceam, acum, pentru a doua oară, iar Andi s-a bucurat: „Să înţeleg că te apuci de scris „Mercenarul Negru”? Altminteri, dacă nu te-ar preocupa cartea aceea nescrisă încă, de ce mi-ai povesti despre bunicul şi despre veşnica lui tinereţe?”.

*

Prinţesa mea, Cozmina

Prinţesa mea, Cozmina

Plecasem, la Cluj, pentru că aveam de sărbătorit. Iar sărbătoarea noastră, a drăguşanilor, se numea, în ultimele zile ale primăverii din acest an, Ana Cozmina.

*

Fata mea îşi consacra împlinirea.

*

Nimic nu există dincolo de cei cărora le aparţinem. Totul e colb şi cenuşă, pe care le spulberă vântul pustiei, după cum spunea, la cumpăna anilor 1865/1866, Alecu Hurmuzachi şi după cum relua, fără să ştie că nu se mărturisea doar pe sine, Eroul Bucovinei, Ion Grămadă, în dimineaţa zilei de 27 august 1917, când avea să fie răpus la Cireşoaia.

*

Eu aparţin doar copiilor şi nepoţilor mei.

*

La Cluj, mă joc cu aparatul de fotografiat. E ca şi cum m-aş agăţa încrâncenat doar de timpul căruia îi aparţin, uitând că nu există timp, ci doar izolări într-o anume particulară, ba chiar egoistă degenerescenţă. Nu mă las fotografiat, dar cioplesc secundele, le încrustez în montura vieţii mele cu o febrilitate plină de cruzime. Încă nu m-am dumirit dacă omul există atunci când e conştient doar de asta, dar sunt convins că, prin copiii şi nepoţii mei, eu chiar exist. Şi nici nu-mi mai doresc nimic altceva.

*

La fereastră

La fereastră

*

Rockerii

Rockerii

*

Cei doi Andi

Cei doi Andi

*

Andi, băiat cuminte

Andi, băiat cuminte

*

La ce urmează să mă întorc? Ştiu că, lângă computer, zac maldăre de fotocopii, care lacome vor muşca din mine şi din cărţile mele nescrise.

Andi profil*

Mă uit la Andi şi simt, dureros, că şi pe el îl frământă cam aceleaşi probleme. Lui i-a rămas cântecul neterminat, o chitară rezemată de fereastră, iar cealaltă, aşezată pe pernă ca pentru somn.

*

Are răbdare sau doar trăieşte, ca şi mine, sentimentul acela devastator al familiei, al regăsirii în timpuri paralele, care nu sunt, în fond, decât existenţe care se ignoră reciproc?

*

La Cluj, eu am uitat ce mai vreau de la mine, iar acum, întors în Suceava, nici nu mai ştiu unde înseamnă acasă şi unde nu. Fără îndoială, urmaşii mei au şi dreptul, dar şi obligaţia de a trăi propriile lor vieţi. Nu am voie să-i stânjenesc, pentru că vine vremea când un copil nu mai este copil şi rămâi o cămară pustie, prin care rătăcesc umbrele spre veşnicie.

*

Versurile astea i le-am şoptit, într-o biserică din Cluj, fetei mele, Cozmina. În fond, plecarea ei, spre propriile-i împliniri, le provocase…

*

Trecutul şi viitorul

Trecutul şi viitorul


Vino să guşti cum eu devin apă!

Andi Drăguşanul

Andi Drăguşanul

*

Printre variantele de lucru ale primului album al trupei TOY MACHINES, Andi izbuteşte să îmi trimită şi o traducere brută a piesei „Blind” şi, astfel, aflu că „blind” înseamnă „orb” sau, mai curând, nevăzător voluntar, conştient de refuzul de a recepta realitatea exact aşa cum este.

*

Textul piesei (Andi scrie toate textele trupei) are o logică a muzicii (iar Andi mi-a recomandat să îl citesc, ascultând piesa), dar rezistă şi la o lectură separată, în care cuvintele îşi caută propriul şuvoi spre lumină. Desigur că, în română, „Blind” nu beneficiază, voit, şi de muzicalitatea, şi de ritmicitatea rimelor din textul englez, limbă în care Andi îşi scrie toate cântecele (Cu fiu-miu-s în antiteză, / dar nu m-oi pune pe jelanii: / el scrie versuri în engleză / şi nu-l înjură toţi… cârlanii! – cum spuneam, cândva, într-o răbufnire epigramistică).

*

Fără să compar „Blind„, ca potenţial liric, cu textele altor cântece din lumea largă, eu regăsesc în lirica fiului meu o dezarmantă sinceritate, care năvăleşte, cel mai adesea metaforic, aidoma unui torent de primăvară. Deşi triste, poemele muzicale ale lui Andi au forţă şi fluiditate, impresionând prin originalitatea construcţiei, care ignoră modele literare, dar descătuşează pe deplin, sufletul. Nici nu cred că poezia adevărată ar avea nevoie şi de altceva, dincolo de descătuşarea onestă şi despovărătoare a sufletului. Iar din perspectiva acestor considerente, am hotărât să postez textul românesc al cântecului lui Andi şi aici, în acest spaţiu destinat numai şi numai prietenilor noştri.

*

*

Orb (Blind)

*

Acum sunt violenţa

împăturită în tăcerea insulelor

ce nu mă vor lăsa niciodată să le văd

de aproape,

Flirtez cu ulcerul,

cu „post-ea”-ul

cu faptul că ea e o minciună

iar eu sunt uitat.

*

Iroseşte-mă, muscă şi gustă-mă,

dar nu te grăbi,

Vino să guşti cum eu

devin apă!

*

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

*

Acum sunt furie

izvorâtă din toate unghiurile

pentru că-s împleticit în labirintul făcut de

plecarea ta,

Flirtez cu seara

Fără nici un sens, fără nici un sentiment

şi-s sortit să-mi pierd minţile.

*

Tachinează-mă, spune-mi că mă vei uşura,

dar nu mă vei elibera,

spune-mi că, într-o zi, voi fi găsit

în câteva epoci trecute.

*

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

Toate iluziile, pe care mi le-am făcut,

se joacă, acum, cu mintea mea,

mintea mea, mintea mea….


Pagina 19 din 24« Prima...10...1718192021...Ultima »